Cazul Caracal a produs un tsunami în Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Primul cap sacrificat a fost cel al lui Ioan Buda, şeful Poliţiei Române, care a recunoscut că a gestionat prost criza fetei care a sunat degeaba la 112. A picat apoi şi Nicolae Mirea, şeful Poliţiei Caracal, vecin cu clanul Oacă. Înainte, ditamai noul ministru de Interne pleca din funcţie, după nici 7 zile de mandat.
Nicolae Moga, PSD-ist din „Republica Mazăre”, a rezistat nici o săptămână şi a dat bir cu fugiţii când a văzut că a tăia în carne vie e o pălărie prea mare pentru unul ca el, obişnuit cu combinaţii fără măsuri dure.
Dar înlocuitorul său arată că nu e nici el mai cu moţ. L-a propus la şefia Jandarmeriei pe şeful filialei craiovene de profil, personaj gri, care şi-a lăsat jandarmii de capul lor şi în 10 august, şi în investigaţiile de la Caracal.
N-a fost singura bazaconie care i-a trecut prin cap lui Mihai Fifor, noul şef la MAI. L-a propus secretar general al ministerului pe chestorul Pelmuş Pandele, considerat „omul lui Toma Zaharia”, şeful operativ al MAI pe vremea premierului Adrian Năstase. Pe atunci, între 2000 şi 2005, Pandelea era şeful Direcţiei de Resurse Umane din MAI.
„Şi-a început cariera ca şef al Uniunii Tineretului Comunist la Ministerul de Interne”, scria jurnalistul Virgil Burlă,în 2007, despre Pelmuş Pandelea, cel care a luat credit de la Bancorex, fosta bancă de comerţ exterior, falimentată de povara creditelor neperformante.
Potrivit CV-ului, din martie 2011 până în noiembrie 2012, Pelmuş Pandelea a lucrat în mediul privat consultant la firme de pază şi securitate. Apoi, în mai 2013, a ajuns secretar general adjunct al MAE, pe când ministru era Titus Corlatean.
Potrivit declaraţiei de avere din 2019, chestorul Pelmuş Pandelea are o pensie de aproape 12.000 de lei pe lună, de ZECE ori mai mult decât un pensionar obişnuit. Ce-a meritat pentru asta?
Aşa arată şi drama României. Pe banii omului simplu, personaje afiliate clanurilor penal-politice au ajuns să fie singurele opţiuni posibile pentru funcţiile de şefi.
Dacă alegerile sunt doar oameni din anturajul celebrului Toma Zaharia, „locotenent” al „mafiei lui Adrian Năstase” ajuns la vârful MAI acum 20 ani, atunci mai rău nu se poate.
E clar că PSD nu are soluţii de redresare. Dacă aduce profesionişti, aceştia cer libertate să „radă” clanurile ajunse la vârful statului, or asta înseamnă moartea partidului – finanţat tocmai de această baronime ce parazitează încă masiv instituţiile.
Dacă aleg „iepuri” din sistem sauz din afara lui, gen ministrul de 7 zile, atunci ei nu pot schimba nimic.
Practic, PSD nu poate face nimic. Nicio schimbare nu e schimbare, nu ajută. Ajută doar debarcarea PSD şi ALDE de la putere, care nu este însă posibilă atâta vreme cât parlamentarii celor două partide compun majoritatea din Casa Poporului.
Singura soluţie: strâns din dinţi, tocaţi mărunt în public şi răbdare până la alegerile viitoare. Altceva nu funcţionează. Vor apărea mereu pensionari de lux din anturajul clanurilor vechi sau noi.
Dacă asta-i tot ce poate Poliţia Română să producă mai bun – şefi cu pensie de lux de 12.000 de lei, afiliaţi clanurilor vechi şi noi – mai bine nu! NU, mersi! E tot un fel de Carmen Dan, cu sau fără fustă, la MAI.
Voi vota USR și America de Nord.
Nu sunt convins că se face guvernare USR+Plus 2020 cu PNL. Cred că PSD și PNL vor merge împreună la guvernare să fure bani pentru Kremlin (acolo au Stăpânii) fiindcă datoria publică în euro a României e sub 35% și nu cred că vom adera la moneda euro vreodată.
Facem pași înainte fiindcă pot dubla valoarea investițiilor americane în România… visul american… dar facem și mulți pași înapoi. Urcăm un deal și corâm o vale. Filozofia, în schimb, duce lumea spre adevăr… că avel lumină și frumos.
Să ne fie dragi munții Carpați.