Galaxia Facebook ne-a oferit marți seara un text care a luminat instantaneu ”cămara”. Semnatarul: Răzvan Ioan de la Colegiul Noua Europă.
Cu o sinceritate dezarmantă, autorul a pus poporului român în față o oglindă corectă, să se vadă așa cum este, fără machiajele populiste cu care operează politicienii.
Răzvan Ioan înlănțuiește mai multe afirmații fruste, dureros de adevărate, dar pe care oamenii, în general, nu vor să le audă, nici să le vadă.
Dar tocmai pentru că sunt adevărate, le publicăm aici, pe Ziaristii.com. E ca atunci când ai curajul să-ți citești diagnosticul pus de medic, nu să te ascunzi în spatele unei realități mincinoase.
Răzvan Ioan o spune cu tristețe: ”România trăiește prea bine”. Și nu pentru că nu ar vrea ca românii să trăiască mai bine, ci pentru că observă, tragic, că nivelul mediu de trai în România este unul umflat artificial, prin deficite enorme și o îndatorare accelerată. Iar această situație ne va duce automat la un recul (trend pe care-l trăim deja, de un an, după dezmățul guvernărilor Ciucă-Ciolacu).
Textul chirurgical al lui Răzvan Ioan
”Întrucât nu sunt om politic, îmi permit să spun ceva ce niciun politician nu are cum, din motive evidente: în România se trăiește prea bine!
Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu zic că o ducem grozav în mod obiectiv. Nu spun că nu e loc de mai bine, sau că (mulți) n-ar merita mai mult.
Atâta doar că e banal să observăm că am cheltuit excesiv. De aici și deficitul. Dar pe lângă observația asta poate ciudată, însă perfect trivială, mai e un aspect interesant.
Pare că tot huzurul ni s-a dus la cap și ne permitem prea multe.
Ne permitem să uităm cât de mult s-a îmbunătățit viața în România în ultimii 20 de ani.
Ne permitem analfabetism în economie și statistică.
Ne permitem să credem că în afara UE ne așteaptă altceva decât soarta Belarusului.
Ne permitem să credem că în afara NATO am sta mai bine decât Ucraina.
O ducem așa bine încât peste 40% din populație nici nu catadicsește să meargă la vot.
Huzurim așa tare încât milioane cred că un șarlatan securist e salvarea.
Ne este așa bine încât milioane își permit să nu înțeleagă sensul cuvintelor dictatură, colonie și sclavi.
Am avut o ascensiune într-atât de fulminantă, încât unii au impresia că democrația, liberalismul și capitalismul sunt opționale, ba chiar dispensabile.
Avem luxul să disprețuim competența în medicină, istorie, teologie, ba chiar să n-avem discernământ de vreun fel.
A fost atât de mult de extras, încât elita politico-administrativă a uitat că vaca de muls mai trebuie și hrănită, lăsată liberă pe pajiște, ba chiar pusă să asculte niscaiva Mozart.
Există două opțiuni. Fie ne venim în simțiri într-un număr suficient de mare, fie vom parcurge o experiență pedagogică la scară națională. Ceea ce nu e rău, doar educația nu strică niciodată. Mai ales că nici la educație și cultură nu pare că ne descurcăm prea grozav.”