
Stenogramele primelor trei convorbiri ale Alexandrei Măceșanu (15 ani) cu polițiștii și cu operatorii de la 112 sunt îngrozitoare. Transcrierea lor, după formatul audio, a fost publicată pe Facebook de Alexandru Cumpănașu, unchiul fetei.
Au mai existat două convorbiri ale Alexandrei, înainte de a se întoarce monstrul și a o ucide. Una, de la ora 11.23, a fost inițiată tot de Alexandra, de pe același telefon uitat în garaj de Gheorghe Dincă. Ultima a fost inițiată de un agent de poliție, care a sunat-o pe Alexandra pe același telefon. Este convorbirea care se încheie dramatic: „Vine! Vine!”.
Redacția Ziaristii.com are mari rezerve în privința comportamentului public al lui Alexandru Cumpănașu, dar despre acest aspect vom detalia în alt articol. Aici reproducem stenogramele celor trei discuții purtate de Alexandra cu cei de la 112.
Precizaările lui Cumpănașu: „Pun aici stenogramele realizate de noi ale discuțiilor avute de Alexandra cu nemernicii de la 112. A fost o decizie ffff grea, care a aparținut exclusiv tatălui și mamei Alexandrei, cei care i-au dat viață acestui copi. A fost foarte, foarte grea această decizie pentru o familie atât de discretă și normal. SINGURUL motiv pt care familia hotărăște să le facă publice este pentru a vedea întreaga țară putregaiul unui sistem criminal și curajul acestui copil incredibil. Vrem, prin punerea lor aici, doar DREPTATE și să fie pedepsiți vinovații, iar pentru viitor niciun ticălos din statul român să nu mai UCIDĂ! Vă rog, în numele părinților, să trateze toată lumea aceste conversații cu decență și respect. Tatăl și mama Alexandrei INTERZIC oricărei persoane sau mass-media să difuzeze vocea Alexandrei!!!”
Urmează transcrierea celor trei convorbiri.
Apel 1 – ora 11.05:08
(45 de secunde)
Operator 112 (1): Alo, 112. Ce urgență aveți? Alo?
Alexandra Măceșanu: Bună ziua, vreau și eu în legătură cu Poliția!
Operator 112 (1): Ce s-a întâmplat, doamnă, cum vă numiți?
Alexandra: Sunt domnișoară, am 15 ani și ieri am fost sechestrată de către un domn…
Operator 112 (1): Cum te cheamă?
Alexandra: Măceșanu Alexandra, vă rog veniți repede, nu știu unde sunt…
Operator 112 (1): Cum adică nu știi unde ești? În ce localitate te afli?
Alexandra: În Dobro… Aaaa… în Caracal, m-a dus în Caracal, dar nu știu unde exact…
Operator 112 (1) (ton ironic): Păi, dă-mi un punct de reper unde te afli în Caracal. Cum crezi că te găsim?… Alooo?
Alexandra: Da, stați, nu plecați, vă rog!…
Operator 112 (1): Ai fost violată?
Alexandra (plângând): Da, am fost violată!
Operator 112 (1): Da, rămâi la telefon, dar încearcă să-mi dai un punct de reper, ca să știm exact ce… cum te putem găsi.
Alexandra: A venit, a venit, a venit… Veniți repede, vă rog!!! (Se închide apelul.)
Operator 112 (1): Păi, să venim unde, frate, în Caracal?!… (zgomot de fundal) Păi. ce dracu’ să-i fac, că e în Caracal, că a răpit-o și a dus-o în Caracal, dar nu știe unde… și Poliția mea vorbește… Dă-i asociere!…
(Pe fundal se aude un alt operator: „11.06:57”.)
Operator 112 (2): Unde ești în Caracal? Păi, și acuma pe unde ești, te poți uita? Uită-te… uită-te… Dar de unde îl cunoști tu pe el? Ia spune-mi…
Operator 112 (1) (către Poliție): O să vă sune imediat colega, că o avem la telefon pe altă stație, da? O să vă sune imediat colega, că încearcă să mai ia niște date! Este răpită, dusă în Caracal, violată….
Polițist (1): Răpită?
Operator 112 (1): Da, și încearcă colega să afle ce, pe unde s-ar afla …
Polițist (1): Aoleu… (către polițiști) Da, grăbiți-vă!
Operator 112 (1): Da, imediat, imediat vă sună!
Apel 2 – ora 11.06:25
(2 minute și 20 de secunde)
Operator 112 (2): Alo, 112, ce urgență aveți? Alo?
Alexandra: Tot eu sunt!
Operator 112 (2): Unde ești în Caracal?
Alexandra: Am trecut, când am văzut prima dată, m-a legat la ochi și eram pe lângă dig, pe domn îl cheamă Popescu Lucian Gabriel…
Operator 112 (2): Pe lângă dig, Popescu Lucian… Păi, și acuma pe unde ești? Te poți uita?
Alexandra: Nu pot, sunt închisă într-o cameră, văd decât o poartă..
Operator 112 (2): Ia uită-te, uită-te pe…. Păi și… da’ de unde îl cunoști tu pe el? Ia spune-mi…
Alexandra: Deci, să vă spun, ieri am ieșit la ocazie ca să mă duc până-n oraș, și dumnealui m-a luat la ocazi. A închis mașina și m-a închis acolo, după aia a zis să mă ducă la el…
Operator 112 (2): Te-a luat la ocazie? Numărul la mașină… mai ții minte ceva din numărul de la mașină?
Alexandra: Nu…
Operator 112 (2): Ce mașină, ce culoare măcar?
Alexandra: Mașina era gri și avea boturile turtite…
Operator 112 (2): Cu bot turtit?
Alexandra: Da!
Operator 112 (2): Atâta ai reținut tu, și acuma ești închisă? Ai trecut pe lângă dig?
Alexandra: Da, atunci când m-am uitat prima dată, dar acum nu știu, cred că sunt în Bold sau ceva, nu știu.
Operator 112 (2): Bun, ai telefonul la tine, da?
Alexandra: Da, dar e la el! Eu acuma sun de pe alt număr…
Operator 112 (2): Nu contează, de unde ai tu numărul ăsta?
Alexandra: Care număr?
Operator 112 (2): Ăsta de pe care mă suni. De unde?
Alexandra: E telefonul lui, l-am găsit aici…
Operator 112 (2): Telefonul lui?
Alexandra: Da!
Operator 112 (2): Este telefonul lui, da, bun. Ia…
Alexandra: Da, doamnă, vă rog, trimiteți-mi pe cineva, că mi-e frică!
Operator 112 (2): Hai, gata, stați puțin, te cred, te-am înțeles, stai puțin la telefon dacă tot poți…
Alexandra (plângând în hohote): Mi-e frică, mi-e frică…
Ora 11.07:53 (apel preluat de către poliție)
Polițist (1): Alo!
Operator 112 (2): Alo, Poliția?
Polițist (1): Alo, a trecut pe lângă dig…
Operator 112 (2): A trecut pe lângă dig, din ce am înțeles. De ieri e răpită, ăsta-i telefonul lui.
Alexandra: Vă rog, veniți cât mai repede!
Polițist (1): Unde să venim, domnișoară? Ia spuneți-ne…
Alexandra: Poftim?
Polițist (1): Unde, unde?
Alexandra: Nu știu exact. Am trecut pe lângă dig, dar acum cred că sunt în Bold, că altundeva nu putea să fie…
Polițist (1): Unde, în…? Unde sunteți?
Alexandra: În Bold.
Polițist (1): În Bold? Aaaa… în județul Olt?
Alexandra: Da, uitați, uitați, stați un pic… Am găsit o adresă… Bd. Antonius Caracalla, nr. 9, B1, D.A. … (nu se înțelege)
Polițist (1): Acolo rămâneți! Rămâneți acolo. Antonius Caracalla, nr. 9, da?
Alexandra: Veniți repede, că mi-e frică! Vă rog, vă rog!
Operator 112 (2): Continuați adresa asta, s-ar părea că e bloc…
Alexandra: Vă rog, veniți repede, că mi-e frică!…
Polițist (1): Ce bloc este acolo? Ați spus că e un bloc.
Alexandra: Nu este bloc, este o casă, este o curte…
Polițist (1): O casă, bun… Rămâneți acolo, să vină un echipaj de Poliție, bine?
Operator 112 (2) (ironic): E închisă…
Alexandra: Vă rog, veniți repede, că mi-e frică de el, m-a bătut…
Polițist (1) (pe ton imperativ): Bine, bine, rămâneți acolo!
Alexandra: Aici rămân, că n-am cum să ies. Vă rog, veniți!!! (strigăt disperat)
Polițist (1): Sunteți cu cineva? Sunteți singură? Cum ați ajuns?
Alexandra: Nuuuu, sunt singură, sunt singură, vă rog…
Polițist (1): Sunteți singură, am înțeles. Rămâneți acolo!
Alexandra (aproape plângând): Îmi este frică…
Polițistul prin stație: Alo, mașina… Antonius Caracalla, numărul 9 – este o fată bătută și violată, da?
Alexandra (auzind conversația, începe să plângă): Vă rog, veniți repede, că mi-e frică, vă rog!
Polițist (1): Domnișoară, închideți telefonul, veți fi contactată și vine Poliția acolo, da?
Alexandra: Vă rog, veniți repede!
Polițist (1) (sictirit): Da , bine, bine.
Alexandra: Domnule, domnule, este o mașină mare în curte…
Polițist (1) (ton ridicat): Bine, rămâneți la nr. 9, acolo, exact acolo!
Apel 3 – ora 11.12:36
(un minut și 38 de secunde)
Operator 112 (1): Alo, 112. Ce urgență aveți?
Alexandra (ton disperat): Doamnă, ați trimis pe cineva? Că cred că se întoarce și mi-e frică că mă bate…
Operator 112 (1): Da, ai vorbit cu Poliția, da?
Alexandra: Da, cu dumneavoastră!
Operator 112 (1): Ce ți-a zis Poliția?
Alexandra: Mi-a zis că o să trimită un echipaj, da’ vă rog, veniți mai repede!
Polițist (2): Alo?
Operator 112 (1): Poliția? A revenit fata.
Polițist (2): Da…doamnă… Spuneți, domnișoară!
Alexandra: Vă rog, ați trimis pe cineva aici?
Polițist (2) (pe ton iritat): Am trimis, rămâneți acolo, că nu… În două minute n-are cum să zboare, măi, domnișoară! Stați acolo, da?
Alexandra (plângând disperat): Veniți, vă rog, veniți, mi-e frică!…
Polițist (2) (ton ironic, atitudine zeflemistă): Păi, de cine vă este frică?!? Alo, de cine vă este frică?
Alexandra (plângând): De el… m-a bătut…
Polițist (2): De el – cine este persoana?
Alexandra: Îl cheamă Popescu Lucian Gabriel!
Polițist (2): Popescu Lucian. Și unde stă ăsta acolo?
Alexandra: Am zis că Bold, Antonius Caracalla, numărul 9.
Polițist (2): Acolo, la numărul 9, stă Popescu ăsta Lucian?
Alexandra: Nu știu, am găsit doar o carte de vizită și mă gândeam că poate e a lui.
Polițist (2): Păi, cartea de vizită e a lui?
Alexandra: Nu știu…
Polițist (2) (ton ironic): Aaaa, nu știi nici asta! Bine, așteptați acum… așteptați acolo, va veni acum echipajul în două-trei minute, așteptați!
Alexandra: Vă rog, stați cu mine la telefon, că îmi este frică!… Vă rog!…
Polițist (2): Nu pot să stau în telefon, domnișoară, că avem și alte apeluri! Rămâneți acolo, că vine echipajul de Poliție, negreșit va veni, da, două-trei minute, ce naiba? (Pe fundal se aude plânsul Alexandrei.)
Alexandra (plângând): Bine…
Polițist (2): Da? Stați liniștită, calmați-vă un pic, da?
Alexandra (plângând, disperată): Mi-e frică!…
Polițist (2): Încercați să vă calmați! Păi… da? Calmați-vă și va veni echipajul, e pe drum.
Alexandra (disperată): Bine, vă rog…
Polițist (2): Lăsați telefonul liber, că dacă stăm în telefon de discuție, echipajul nu poate să vorbească cu dvs.
Alexandra (plângând): Bine, bine, da.
Polițist (2): Bine.
Jalnici acești polițiști. În loc să perceapă din zbor situația, ei insistă cu aceleași întrebări idioate. Ca și cum n-ar realiza că 112 e serviciu de URGENȚĂ, care cere OPERATIVITATE… Poliția asta falsă primește bani adevărați – și nu puțini… PLUS STIMULENTE ca să-și bată joc de cetățenii valoroși prinși în menghina STAFIEI (stat+mafie) cu mentalitate feudală….
Suntem noi oare Sicilia Europei, sortiți a rămâne țara europeană cea mai săracă, pierzându-ne valorile prin emigrare în state care-și prețuiesc cetățenii?
Ne tot alegem conducători care habar n-au ce să facă și care se plâng unul de altul în loc să colaboreze crescând continuu valoarea resurselor. Dacă toți conducătorii ar avea salarii la nivelul puțin peste medie, partidele nu s-ar mai lupta atâta pentru putere cu oameni plini de ifose, ci ar lăsa loc celor cu adevărat mistuiți de dorința de a crește puterea economică si politică a țării noastre pustiite, oameni care și-ar căuta lideri valoroși de care să se înconjoare pentru a da impulsul bun tuturor talentelor să lucreze în armonie și vizând continuu excelența rezultatelor.
Să mai fie posibil așa ceva ? Să mai fie posibil pentru România exportul de tehnologie și nu de creiere? Doamne, schimbă-ne!
STENOGRAME. Apelurile Alexandrei la 112. Dialoguri dureroase.
Disperarea fetei e tratată de polițiști cu ironii criminale – Ziariștii http://enews.live