Depreciere, dobânzi mai mari, prețuri mai mari, șomaj mai mare, locuri de muncă mai puține, alternative mai puține. Se întâmplă deja! Și n-am avut încă moțiunea…
E ușor să dai foc unei țări, să anulezi tot ce s-a făcut până acum. Fără să ai soluții, fără să vrei să participi la stingerea incendiului. Din păcate, focul deja arde tot mai puternic. Cu fiecare clipă care trece în van, revenirea la situația inițială și reluarea eforturilor de corectare a finanțelor publice devine imposibilă.
România are astăzi o datorie publică externă de vreo 90 de miliarde de euro și una privată cam tot de atât. Aproape 200 de miliarde de euro, doar cea externă, în valută. Datorie, nu vorbim și de investiții străine. Pentru datoria asta există rate în valută, multe cu dobândă variabilă. Ratele astea sunt în costurile și prețurile multor lucruri care se produc pe aici astăzi.
Deprecierea leului, chiar și cu 10% (0,5 bani/leu), scumpește enorm costul datoriei externe. Acesta se adaugă costului prin dobânzi, care crește și el zilele acestea. Adică, în final, prețurilor celor produse pe aici.
Cât de inconștient și de iresponsabil să fii să faci ceea ce faci și apoi să ai tupeul să afirmi că această criză nu afectează pe nimeni?!
Ne merităm soarta… Pe care am abandonat-o mult prea ușor în mâna unor aventurieri, a unor amatori, a unor rău intenționați. Puși pe rele.
***
Propaganda PSD: „PSD nu a blocat nicio reformă! Bolojan să plece! El nu ne-a lăsat să reformăm țara!”.
Propaganda AUR (un fel de filială PSD): „Bolojan a crescut doar taxe și nu a făcut nicio reformă! Bolojan să plece!”.
Măi, să fie?!
Acum câteva zile, umbând prin sertarele PSD-istului Manole, colegul meu de facultate Dragoș a găsit dosită legea interzicerii cumulului pensiei cu salariul la stat. Uuups! Azi, reforma este în consultare publică și avizare. Va fi adoptată până în moțiune.
Cum se poate așa ceva? Strigător la cer! Luni bune, nimic. Bolojan doar taxează pentru că reformele zăceau în sertarul PSD-istului Manole. Nu dădeai de ele ușor, fiind ferecate bine. Și creditorii erau la ușă, impacientați. Trebuia să le dai ceva, măcar să câștigi puțin timp.
Întreb așa, retoric: oare câte alte reforme or mai fi dosite prin sertarele PSD-iștilor?
Dragoș, caută mai bine, te rog! Pot să vin să țin eu lanterna, dacă e nevoie. Dar caută! Pentru noi toți, scotociți mai bine!
Deratizare!
