Câte ceva despre criza politică și ce se află în spatele ei.
1. Responsabilii
Exclusiv PSD și AUR, în această ordine. PSD era la guvernare, a ieșit, a făcut majoritate cu AUR, a dat jos guvernul, era dator să vină imediat cu o nouă propunere de premier, președintele o accepta și aveam un nou guvern. Nici nu trebuia organizate negocieri cu toate partidele, dacă noua majoritate nu era doar conjuncturală, moțiunea nu era doar o manevră politicianistă, iar liderul PSD nu era un caraghios.
Însă PSD-iștii…
- au spus că vor să guverneze tot cu cei pe care îi înjuraseră, boicotaseră și trădaseră, adică cu PNL;
- au spus că nu vor să guverneze cu cei cu care tocmai se înhăitaseră ca să trântească guvernul, adică AUR;
- s-au codit să-și asume, prin liderul lor, șefia guvernului și au încercat să determine un puci în PNL, care nu le-a reușit.
Pe scurt: trădare, lașitate, neasumare, iresponsabilitate.
2. PNL, USR și, cu jumătate de gură, UDMR
Nu sunt responsabili de criză, iar răspunsul lor e corect. Nu mai poți guverna alături de cei care te-au boicotat și au distrus majoritatea negociată anul trecut. Nu PSD decide cine conduce PNL. Nu poți guverna pro-european cu AUR. Nu poți face reforme alături de PSD. Când tocmai ai pierdut guvernarea și s-a constituit o majoritate alternativă ad-hoc, e firesc să mergi în opoziție.
3. Actorii principali
a) Ilie Bolojan – a fost validat de PSD și AUR ca liderul partidei pro-europene și reformiste; și-a câștigat prin seriozitate, decență și o bună comunicare încrederea electoratului; a proiectat în PNL imaginea unui lider puternic, capabil să crească acest partid, care devenea irelevant la remorca PSD. Nu cred că visează o candidatură la Cotroceni. Cred însă că, dacă o ține tot așa, în doi ani de opoziție, și dacă transformă PNL în ce ar trebui să fie (adică un partid popular, creștin-democrat prin compasiune, național-conservator prin tradiție și identitate, liberal-reformist prin viziunea economică și instituțională), poate fi liderul unei noi majorități guvernamentale în 2028.
b) Sorin Grindeanu – slab, ezitant, laș, incoerent, un cadavru politic. Dacă redevine premier, asta îl va uza total; în opoziție, va fi lichidat de clanul craiovenilor, care trag înspre AUR, sau de băieții și mai de sistem decât el, care vor încerca să refacă impresia că PSD e un partid onorabil (nu e).
c) George Simion – alt lider de fațadă, bine încadrat de garnitura detașată de sistem la vârful AUR (Peiu și Dungaciu). Simion a pierdut repetat întrecerea prezidențială, în fața hologramei delirante Georgescu și a lui Nicușor Dan, deși conduce cel mai mare partid (în sondaje, nu în realitate). Nu a reușit să-și asigure sprijin extern: AUR n-a pătruns la Trump, și nici Meloni sau Nawrocki nu-l sprijină. Simion nu reușește să fie lider nici în această criză, ci e în trena PSD, adică a partidului-sistem, deși AUR se declară anti-sistem (cei mai inteligenți dintre noi au înțeles din prima zi că AUR, la fel ca PRM, e un partid creat de sistemul securist; cu timpul, vor înțelege toți românii asta, și atunci AUR va dispărea ca PUNR, PRM, PNG, PPDD etc.).
d) Nicușor Dan – președintele își îndeplinește foarte atent rolul constituțional; a desfășurat regulamentar, imparțial și corect consultări cu partidele. Nu poate fi învinuit de nimic, dar trebuie să combată percepția publică e că l-a sabotat pe Bolojan și că face jocuri subterane cu PSD sau pentru a-și crea propriul partid. Dacă se va dovedi că a jucat cu PSD împotriva partidei reformiste, își va pierde orice credibilitate. Eu cred și sper că nu e cazul.
4. Cele două mari partide reale
Ca în toate țările, și în România există doar două partide reale: partida occidentală și cea orientală. Cea occidentală vrea reguli, stat de drept, capitalism, UE, libertate; cea orientală vrea tocmeală, corupție, asistențialism, jocuri cu Moscova, Ankara, Beijingul și mai nou MAGA, autoritarism.
PSD a pierdut șefia partidei orientale în fața AUR. De aceea PSD scade și AUR crește.
Șefia partidei occidentale era asigurată de președintele validat de 6,2 milioane de voturi. Dar impresia că acesta face concesii partidei anti-reformiste (prin numirile în justiție și lipsa de sprijin pentru Ilie Bolojan) și că semnalizează subtil înspre MAGA, în loc de UE, i-a erodat leadership-ul. Prin rezistența împotriva PSD și o comunicare excelentă, Ilie Bolojan s-a profilat în ultimul timp ca lider al partidei occidentale, reformiste.
Pe mine mă supără tensiunile și fractura dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan, fiindcă îi apreciez pe amândoi, chiar dacă nu mereu pentru aceleași lucruri. Cred că puteau forma un excelent tandem reformist președinte-premier, pentru binele țării.
Dar ce-mi place sau nu mie nu are nicio importanță. Importantă e acțiunea politică și percepția publică. Iar acestea sunt în continuă evoluție.
