Câteva gânduri, în criza politică declanșată de PSD.
1. Prima economie la buget: concedierea tuturor pilelor PSD din sistemul guvernamental. Unele posturi nu trebuie reocupate, fiind sinecuri. Premierul Bolojan poate face asta imediat după retragerea miniștrilor PSD din guvern. Constituțional, Guvernul Bolojan are puteri depline. Putem vedea chiar și într-o lună care era costul real al PSD la putere, ce economii face România când scapă de oamenii PSD.
2. Nu e nevoie de nicio consultare cu partidele. Guvernul Bolojan e în funcție, nu trebuie format un nou guvern. Președintele Nicușor Dan a fost votat de noi pentru a susține reforma. Bolojan e reforma. Noi, partida occidentală, am făcut diferența între Nicușor Dan și Antonescu, între Nicușor Dan și Simion. Noi, oamenii lucizi, am făcut diferența între el și aiurita de Lasconi. Noi, nu electoratul PSD. Noi o vom face și a doua oară, dacă-și menține pactul nescris cu partea reformistă a societății.
3. PSD nu vrea alegeri anticipate. Ar obține 15% și ar fi obligat să se milogească pe lângă AUR să fie luat la guvernare ca partener minor. În încă 4 ani, ar dispărea sau ar fuziona cu AUR, devenind ce știm că sunt: Pesedaurul.
4. ”PSD – partid european” e o minciună. Năstase și Dăncilă sunt pe față oamenii Chinei; Ponta și Ghiță ai Serbiei (deci ai Rusiei), iar Ponta joacă și pentru turci; Dragnea își lua lumina de la ambasada rusă. Fondatorul PSD e Iliescu – omul Moscovei. AUR e creația mai nouă a regimului securist, anti-occidental, prin care acești nenorociți speră să se racordeze la noua ordine mondială pe care încearcă (fără succes) s-o instituie Putin și Trump, acești noi Stalin și Hitler. O ordine mondială care vizează distrugerea UE – aici nu mai încap îndoieli, e limpede ca lumina zilei. PSD a urât mereu Europa, cu reguli democratice și stat de drept, dar n-a avut ce să facă, fiindcă din UE, nu din Rusia sau din China, vin investițiile străine, împrumuturile, finanțările nerambursabile, acolo e 90% din piața de desfacere a economiei românești. China doar face bani prin dumping, Rusia știe doar să fure, iar mai nou SUA taxează și introduce un stres planetar inutil. Fără UE, ne sufocăm economic a doua zi.
5. Claritatea e preferabilă amalgamului. Există partida orientală și partida occidentală. Ambele au faliții și corupții lor, dar opțiunile lor de civilizație sunt opuse. Primii vor autoritarism, tocmeală, portițe, tribalism, corupție și au de oferit doar propagandă naționalistă, delir dacopat și mită electorală; ceilalți, de voie, de nevoie, acceptă democrația, regulile, instituțiile, statul de drept și încearcă să fie onești măcar în principiu, dacă nu și mereu în fapt. Pesedaurul e clar partida orientală; PNL, cu toate defectele, e dintotdeauna (minus Tăriceanu și Antonescu) partida occidentală, alături de USR. Și UDMR face parte din partida occidentală, fiindcă asta îi dictează interesul minorității maghiare.
6. Partida occidentală câștigă la vot, din 2004 încoace, deci de 20 de ani. De 22 de ani, PSD nu mai câștigă Președinția, iar la guvernare a ajuns adesea numai cu sprijinul PNL. La o înfruntare reală a partidei orientale cu cea occidentală, corect constituite, partida occidentală va câștiga din nou. Fiindcă demografia și economia au lucrat în favoarea noastră: acum suntem mai mulți noi, cei care nu mai acceptăm modelul oriental, mafiot, abuziv, manelist, tânguios-agresiv, viclean, etatist, autoritar, ci vrem Occident, reguli, civilizație, curățenie, democrație, urbanitate.
Sa fie cum spune domnul profesor.
Azi ma gandeam ca suntem impartiti in doua tabere: o tabara de hoti si o alta a celor ce respecta legea; ca nu-i rau ca suntem separati si ca era mai rau daca eram amestecati, cu “detoate”. Dar cati sunt shaorma (burger, e identic – e tot amestec) si cati sunt occidentali … e riscant sa apreciezi. Istoria arata ca la marginea imperiilor traind vietile noastre sunt decise de cartile unor jucatori de poker. Pana acum, au fost si carti bune dar si carti foarte rele. La asta se adauga “energia interna” a sistemului: nu poti sa pui baza pe vorba unui cetatean de pe la noi, iar fiecare zi e uimitoare – poate aduce orice. Ar trebui sa fim experti in imprevizibilitate ca strategie mai noua de leadership. Deci, si totusi, sa “riscam” mai cu curaj si noi, sa nu mai asteptam sa ne riste altii. Sa vedem si reforma in stare pura, vedem dupa daca ne paruim, cele doua tabere, sau ne impacam. Apele sunt separate, sa treaca reformele!