Foarte, foarte bun ultimul episod din Friendly Fire, podcastul făcut de Vlad Petreanu și Moise Guran. În opinia mea, acesta este cel mai bun episod dintre cele filmate de cei doi până acum. Ascultați-l, pentru că amândoi au spus lucruri foarte adevărate despre ce se întâmplă în România, despre ce se petrece cu Nicușor Dan, care sunt mizele crizei politice etc.!
Ce am aflat eu nou de aici – Moise a explicat foarte bine – e că România a ieșit deja, de fapt, din recesiune. Din diverse motive (politizarea INS și nu numai), acest lucru nu-i este comunicat publicului, dar se poate observa din cifre.
Sursele mele spun că această criză nu e nici pe departe una eminamente politică, așa cum se rezumă aproape toți invitații să spună la posturile de televiziune. Dincolo de dorința PSD și a AUR de a bloca orice reformă mai este și o miză mult mai mare, de ordin strategic. Am fi, de altfel, naivi să credem că România e sub un borcan de sticlă și că aici nu există și nu se ciocnesc interese externe.
Aliații europeni au trimis semnale că-l susțin pe Bolojan. Aici e vorba de mai vechea țintă a Bruxelles-ului de a vedea reforma administrativă, reducerea corupției, reformarea Justiției, consolidarea instituțiilor statului român etc. Sunt ținte à la longue, pe care le știm încă din perioada în care UE ne cerea înființarea DNA (pe atunci PNA), în timpul lui Adrian Năstase, iar apoi prin 2017-2018, când îl avertiza pe Dragnea să nu distrugă Justiția.
UE a băgat până acum peste 100 de miliarde în România, alte sute de miliarde au venit din investițiile companiilor europene. Interesul lor e ca România să devină un partener solid, puternic economic, sigur și rezistent la atacurile din exteriorul UE.
Pe de altă parte, PSD, AUR, o parte din servicii și niște băieți din PNL au în spate ceva șmecherași din MAGA, de pe lângă Trump, care au mirosit rost de afaceri bune. Nu-mi dau seama în ce măsură Nicușor Dan chiar înțelege în ce cârdășii s-a băgat. Eu încă mai cred că nu caută să facă rău intenționat României, doar că e ”făcut“ de ăștia care – așa cum v-am spus încă de astă-toamnă – l-au profilat psihologic imediat și îi dau ceea ce vor ei să-i dea ca să-i alimenteze niște idei și direcții greșite.
Îi speculează suspiciunile față de liberalismul occidental (vezi scrisoarea din 2000 care clarifică foarte multe dintre deciziile și declarațiile lui de azi!), îi alimentează resentimentele și teama față de Bolojan, îi încurajează ideea mai veche că e bine să fii în mai multe bărci deodată, că nu se știe.
Acum, strict la subiectul pe care l-au atins și Vlad cu Moise, marea mea teamă este că se vor pierde masiv bani din SAFE și ce a mai rămas din PNRR. Vom pierde foarte-foarte multe miliarde în următoarele luni.
Primul moment-cheie va fi 31 mai. Atunci expiră termenul până la care putem trimite la Comisia Europeană lista cu investiții pentru SAFE. Va urma o perioadă de analiză a Comisiei Europene, care ne va spune ce se aprobă și ce nu. Presupunând că ne sunt aprobate toate proiectele, se intră apoi pe stilul de lucru din PNRR, adică vom avea termen până în 2030 să terminăm tot. Altfel, pierdem banii.
Informațiile mele sunt că există un interes foarte mare ca România să nu se folosească de această oportunitate, iar criza izbucnită din senin are legătură cu aceste interese. Pentru cine încă nu știe, e vorba de investiții de 16,4 miliarde euro în infrastructură, industria de armament și reînarmare. Este un împrumut girat de UE, cu dobândă de 3% (de peste două ori mai mic decât am putea lua noi, individual, ca țară), cu perioadă de grație de 10 ani (nu plătim nimic în următorul deceniu) și, apoi, perioadă de rambursare eșalonată pe 40 de ani. Adică foarte-foarte-foarte avantajos.
După cum știți deja, AUR a făcut ca toate visele împotriva acestui proiect. Interesant este că i s-a alăturat PSD. Tunete și fulgere contra autostrăzilor către Iași și Suceava (care ar însemna o ridicare economică extraordinară pentru Moldova, regiune conectată astfel la restul Europei), contra producției de nave militare la șantierul de la Mangalia (care ar fi astfel salvat de faliment) și, în general, contra investițiilor în industria de armament din țară. Grindeanu s-a exprimat explicit pe această temă, reclamând că facem ”shopping”.
Da, e același Grindeanu care a aruncat dezinformarea cu Canalul Bâstroe în septembrie 2023, exact în momentul când Zelenski era primit cu onoruri la Washington, pe vremea lui Biden. Ieșirea lui Grindeanu (pe atunci ministrul Transporturilor în Guvernul Ciolacu) i-a șocat pe americani și aliații europeni, care nu înțelegeau ce i-a apucat pe români.
Timingul acelei diversiuni, speculată prompt de televiziunile oligarhilor și de propaganda AUR, a fost cel puțin bizar. (Dacă tot vorbim de coincidențe, nu trebuie uitat și alt scandal fabricat la televiziunile oligarhilor și de PSD-AUR la începutul lui 2023, exact când Biden ajunsese la Kiev într-o vizită care a făcut senzație la nivel internațional pe atunci. În România se crease o isterie cu preoții români persecutați de ucraineni. De fapt, era vorba de preoți ai Patriarhie Moscovei, care făceau propagandă putinistă și atacau violent Biserica Ortodoxă Română, pe care o numeau schismatică și diavolească.)
Miza pierderii banilor din SAFE e multiplă. Condiția pusă de Comisia Europeană e ca acești bani să fie cheltuiți în interiorul UE. Administrația Trump a amenințat încă de astă-iarnă UE, cerând ca și companiile americane să fie incluse pe lista acceptată.
Dacă nu se vor lua banii din SAFE, România tot va trebui să facă investiții în înarmare. Dar bineînțeles că le va face din bugetul propriu, pe dobânzi mult mai mari și, desigur, cu americanii. Care nu vor face niciun fel de transfer de tehnologie aici.
Deja există în interiorul sistemului un mare scandal legat de modul în care s-a gestionat subiectul achiziției de arme ușoare pentru Armata română. Era vorba să luăm de la Beretta, de la cehi sau de la nemți. Dar după întoarcerea lui Predoiu de la Washington, astă-iarnă, a apărut din senin o companie americană care le-a luat fața tuturor. Au fost discuții foarte tensionate. Sursele mele spun că specialiștii din comisia MApN au refuzat oferta americană, așa că avizul a fost mutat la Ministerul de Interne, adică la… Predoiu.
În fine, nu vă mai plictisesc, vă spun de pe acum că se vor pierde foarte mulți bani și din cei 10 miliarde de euro pe care-i mai puteam accesa, teoretic, din PNRR. Deja sunt săptămâni moarte în această perioadă, în care nu se poate avansa pe linie legislativă. Dacă iese așa cum vor Nicușor Dan, PSD și băieții din Sistem, cu un guvern tehnocrat, acesta nu va reuși să împingă mai departe reformele.
Cine are interes să pierdem banii din SAFE și din PNRR? Cine ar avea interes să nu facem infrastructură, să nu fabricăm arme în România, să nu legăm Moldova de Europa, să nu salvăm șantierul de la Mangalia, să nu încasăm banii vitali din PNRR?
Acum e mai clar ce a explicat profesorul Armand Goșu în ultima noastră emisiune, că nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de ăia care flutură steagul MAGA pe aici. Dacă te uiți mai bine, vezi că pe dedesubt e, de fapt, Rusia. Oricum am da-o, discutăm de rețele de corupție și de interese care aliniază o parte a elitelor noastre cu agenda unor șmecheri de pe lângă MAGA și cu agenda Rusiei.
Din 1945 până la 1953, România a plătit URSS bunuri reprezentând circa 63% din venitul național brut.
Cadrul juridic al acestui jaf de proporții a fost Convenția de la 8 mai 1945 care regla ansamblul relațiilor economice dintre cele două țări. Un protocol special prevedea înființarea unui număr de societăți mixte sovieto-române, denumite Sovrom, destinate „să pună în valoare resursele României”. Moscova deținea 50% din acțiuni și din rezultatul de exploatare. Contribuția sovieticilor se baza, de fapt, pe fostele proprietăți germane din România, din care o bună parte erau la origine bunuri franceze, belgiene și olandeze confiscate de nemți în timpul războiului și considerate de sovietici în mod abuziv „bunuri inamice”. Aportul României consta în solul, subsolul, instalațiile existente, personalul și mijloacele financiare. Între 1945 și 1952, au fost astfel create 16 Sovrom-uri, din toate ramurile industriale, din domeniul transporturilor, băncilor, asigurărilor. Simpla lor enumerare în ordine alfabetică este de natură să ne facă să înțelegem amploarea acestei operații: Sovrom Asigurare (toate companiile de asigurări), Sovrom Bancă (controla la origine 40% din capitalurile depozitate în stabilimentele bancare, 95% din exporturi și finanța 75% din toate tranzacțiile importante), Sovrom Cărbune, Sovrom Chimie, Sovrom Construcția, Sovrom Construcții Navale, Sovrom Film, Sovrom Gaz, Sovrom Lemn (producea 50% din lemnul tăiat în țară), Sovrom Metal (în special, uzinele lui Max Auschnit; creată în 1950, aceasta deținea minele de aur și argint românești, a căror producție, 2 tone de aur și 8 tone de argint anual, se exporta în URSS), Sovrom Petrol (prima creată dintre toate, în anul 1945, controla 75% din ansamblul producției de petrol care extrăgea între 3,5 și 4 milioane de tone anual; după 1948, controla 100% din producție), Sovrom Quartz (creată la sfârșitul anului 1952, exploata zăcămintele de uraniu), Sovrom Tractor, Sovrom Transport (care a obținut închirierea pe 30 de ani a celei mai mari părți din cheiurile, silozurile și construcțiile, elevatoare și macarale, precum și a celor patru principale șantiere navale, a întregii flote maritime și fluviale proprietate de stat, și a 220 nave și penișe aparținând particularilor, dar rechiziționate de stat), Sovrom Utilaj Petrolier și compania aeriană TARS, care avea monopolul asupra acestui tip de transport. După naționalizarea întregii economii în 1948–1949, Sovromurile au devenit practic stăpâne pe toată economia României.Sovromurile au funcționat până în 1954–1955, când acțiunile sovietice au fost răscumpărate de România la preț dublu, printr-un artificiu financiar de revalorizare a leului față de rublă (reforma monetară din 31 ianuarie 1954). La această dată au fost răscumpărate 14 Sovrom-uri, în timp ce alte două au rămas în activitate: Sovrom Quartz (desființată oficial abia în octombrie 1956, dar, în virtutea unui nou acord, România se angaja să cedeze URSS nu mai puțin de 85% din producția sa de uraniu) și Sovrom Petrol, care a fost răscumpărată la o dată necunoscută.
Foarte bune observatii, in asentimentul celor constatate de mine de la inceputul acestei crize. PSD nu vrea sa se supuna regulilor si prefera sa faca o politica puturoasa, subterana, impotriva UE, folosindu-se de ciurucurile din Parlamentul Romaniei, precum AUR, SOS, POT. Astazi prostul de Peiu se arata indignat ca nu se cunoaste dobanda la SAFE. Este publica 3% cu perioada de gratie de 10 ani, insa nemernicul incearca sa manipuleze pentru a starni o opozitie fata de programul SAFE. Regiunea Moldovei a ramas in epoca de piatra, cu judete jecmanite de baronii PSD (Vaslui, Neamt, Vrancea, Buzau doar cateva). Infrastructura si apararea vor ridica aceste zone si bineinteles nivelul de trai. PSD vrea doar saracie si cutii de pantofi. Se va termina si cu genul asta de politica, odata cu reforma administrativ-teritoriala baronetul se va duce naibii.
Foarte bun articol si plin de informati importante. Felicitari domnule Matei Udrea.