Câte ceva despre criza politică și ce se află în spatele ei.
1. Responsabilii
Exclusiv PSD și AUR, în această ordine. PSD era la guvernare, a ieșit, a făcut majoritate cu AUR, a dat jos guvernul, era dator să vină imediat cu o nouă propunere de premier, președintele o accepta și aveam un nou guvern. Nici nu trebuia organizate negocieri cu toate partidele, dacă noua majoritate nu era doar conjuncturală, moțiunea nu era doar o manevră politicianistă, iar liderul PSD nu era un caraghios.
Însă PSD-iștii…
- au spus că vor să guverneze tot cu cei pe care îi înjuraseră, boicotaseră și trădaseră, adică cu PNL;
- au spus că nu vor să guverneze cu cei cu care tocmai se înhăitaseră ca să trântească guvernul, adică AUR;
- s-au codit să-și asume, prin liderul lor, șefia guvernului și au încercat să determine un puci în PNL, care nu le-a reușit.
Pe scurt: trădare, lașitate, neasumare, iresponsabilitate.
2. PNL, USR și, cu jumătate de gură, UDMR
Nu sunt responsabili de criză, iar răspunsul lor e corect. Nu mai poți guverna alături de cei care te-au boicotat și au distrus majoritatea negociată anul trecut. Nu PSD decide cine conduce PNL. Nu poți guverna pro-european cu AUR. Nu poți face reforme alături de PSD. Când tocmai ai pierdut guvernarea și s-a constituit o majoritate alternativă ad-hoc, e firesc să mergi în opoziție.
3. Actorii principali
a) Ilie Bolojan – a fost validat de PSD și AUR ca liderul partidei pro-europene și reformiste; și-a câștigat prin seriozitate, decență și o bună comunicare încrederea electoratului; a proiectat în PNL imaginea unui lider puternic, capabil să crească acest partid, care devenea irelevant la remorca PSD. Nu cred că visează o candidatură la Cotroceni. Cred însă că, dacă o ține tot așa, în doi ani de opoziție, și dacă transformă PNL în ce ar trebui să fie (adică un partid popular, creștin-democrat prin compasiune, național-conservator prin tradiție și identitate, liberal-reformist prin viziunea economică și instituțională), poate fi liderul unei noi majorități guvernamentale în 2028.
b) Sorin Grindeanu – slab, ezitant, laș, incoerent, un cadavru politic. Dacă redevine premier, asta îl va uza total; în opoziție, va fi lichidat de clanul craiovenilor, care trag înspre AUR, sau de băieții și mai de sistem decât el, care vor încerca să refacă impresia că PSD e un partid onorabil (nu e).
c) George Simion – alt lider de fațadă, bine încadrat de garnitura detașată de sistem la vârful AUR (Peiu și Dungaciu). Simion a pierdut repetat întrecerea prezidențială, în fața hologramei delirante Georgescu și a lui Nicușor Dan, deși conduce cel mai mare partid (în sondaje, nu în realitate). Nu a reușit să-și asigure sprijin extern: AUR n-a pătruns la Trump, și nici Meloni sau Nawrocki nu-l sprijină. Simion nu reușește să fie lider nici în această criză, ci e în trena PSD, adică a partidului-sistem, deși AUR se declară anti-sistem (cei mai inteligenți dintre noi au înțeles din prima zi că AUR, la fel ca PRM, e un partid creat de sistemul securist; cu timpul, vor înțelege toți românii asta, și atunci AUR va dispărea ca PUNR, PRM, PNG, PPDD etc.).
d) Nicușor Dan – președintele își îndeplinește foarte atent rolul constituțional; a desfășurat regulamentar, imparțial și corect consultări cu partidele. Nu poate fi învinuit de nimic, dar trebuie să combată percepția publică e că l-a sabotat pe Bolojan și că face jocuri subterane cu PSD sau pentru a-și crea propriul partid. Dacă se va dovedi că a jucat cu PSD împotriva partidei reformiste, își va pierde orice credibilitate. Eu cred și sper că nu e cazul.
4. Cele două mari partide reale
Ca în toate țările, și în România există doar două partide reale: partida occidentală și cea orientală. Cea occidentală vrea reguli, stat de drept, capitalism, UE, libertate; cea orientală vrea tocmeală, corupție, asistențialism, jocuri cu Moscova, Ankara, Beijingul și mai nou MAGA, autoritarism.
PSD a pierdut șefia partidei orientale în fața AUR. De aceea PSD scade și AUR crește.
Șefia partidei occidentale era asigurată de președintele validat de 6,2 milioane de voturi. Dar impresia că acesta face concesii partidei anti-reformiste (prin numirile în justiție și lipsa de sprijin pentru Ilie Bolojan) și că semnalizează subtil înspre MAGA, în loc de UE, i-a erodat leadership-ul. Prin rezistența împotriva PSD și o comunicare excelentă, Ilie Bolojan s-a profilat în ultimul timp ca lider al partidei occidentale, reformiste.
Pe mine mă supără tensiunile și fractura dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan, fiindcă îi apreciez pe amândoi, chiar dacă nu mereu pentru aceleași lucruri. Cred că puteau forma un excelent tandem reformist președinte-premier, pentru binele țării.
Dar ce-mi place sau nu mie nu are nicio importanță. Importantă e acțiunea politică și percepția publică. Iar acestea sunt în continuă evoluție.
Să nu ne mai mințim. Acest plan de distrugere a României a făcut la Moscova de PSD,și copilul aur nășit de serviciile ruse din Romania,sindicate militare ,justiție super coruptă trădătoare. De 36 de ani toate jocurile aubfostvfacutevdeka Moscova începând cu Ilici KGB bombonel Tamara,Petre Neulander zis roman,Dâncu, Dragnea, Pinocchio dottore ponta,. I singura șansă are România 😪milioane în stradă sau plecam toți
Din 1945 până la 1953, România a plătit URSS bunuri reprezentând circa 63% din venitul național brut.
Cadrul juridic al acestui jaf de proporții a fost Convenția de la 8 mai 1945 care regla ansamblul relațiilor economice dintre cele două țări. Un protocol special prevedea înființarea unui număr de societăți mixte sovieto-române, denumite Sovrom, destinate „să pună în valoare resursele României”. Moscova deținea 50% din acțiuni și din rezultatul de exploatare. Contribuția sovieticilor se baza, de fapt, pe fostele proprietăți germane din România, din care o bună parte erau la origine bunuri franceze, belgiene și olandeze confiscate de nemți în timpul războiului și considerate de sovietici în mod abuziv „bunuri inamice”. Aportul României consta în solul, subsolul, instalațiile existente, personalul și mijloacele financiare. Între 1945 și 1952, au fost astfel create 16 Sovrom-uri, din toate ramurile industriale, din domeniul transporturilor, băncilor, asigurărilor. Simpla lor enumerare în ordine alfabetică este de natură să ne facă să înțelegem amploarea acestei operații: Sovrom Asigurare (toate companiile de asigurări), Sovrom Bancă (controla la origine 40% din capitalurile depozitate în stabilimentele bancare, 95% din exporturi și finanța 75% din toate tranzacțiile importante), Sovrom Cărbune, Sovrom Chimie, Sovrom Construcția, Sovrom Construcții Navale, Sovrom Film, Sovrom Gaz, Sovrom Lemn (producea 50% din lemnul tăiat în țară), Sovrom Metal (în special, uzinele lui Max Auschnit; creată în 1950, aceasta deținea minele de aur și argint românești, a căror producție, 2 tone de aur și 8 tone de argint anual, se exporta în URSS), Sovrom Petrol (prima creată dintre toate, în anul 1945, controla 75% din ansamblul producției de petrol care extrăgea între 3,5 și 4 milioane de tone anual; după 1948, controla 100% din producție), Sovrom Quartz (creată la sfârșitul anului 1952, exploata zăcămintele de uraniu), Sovrom Tractor, Sovrom Transport (care a obținut închirierea pe 30 de ani a celei mai mari părți din cheiurile, silozurile și construcțiile, elevatoare și macarale, precum și a celor patru principale șantiere navale, a întregii flote maritime și fluviale proprietate de stat, și a 220 nave și penișe aparținând particularilor, dar rechiziționate de stat), Sovrom Utilaj Petrolier și compania aeriană TARS, care avea monopolul asupra acestui tip de transport. După naționalizarea întregii economii în 1948–1949, Sovromurile au devenit practic stăpâne pe toată economia României.Sovromurile au funcționat până în 1954–1955, când acțiunile sovietice au fost răscumpărate de România la preț dublu, printr-un artificiu financiar de revalorizare a leului față de rublă (reforma monetară din 31 ianuarie 1954). La această dată au fost răscumpărate 14 Sovrom-uri, în timp ce alte două au rămas în activitate: Sovrom Quartz (desființată oficial abia în octombrie 1956, dar, în virtutea unui nou acord, România se angaja să cedeze URSS nu mai puțin de 85% din producția sa de uraniu) și Sovrom Petrol, care a fost răscumpărată la o dată necunoscută.
Dle Papahagi, nu mai sperati si nu va mai incredeti in ND!
ND este piatra de moara pe care ne-am atarnat-o de gat acum un an.
Eu macar am satisfactia, ca din prima clipa cand ND si-a manifestat dorinta de a candida, am spus ca va fi un presedinte catastrofa.
Din pacate, pina acum, ND nu a facut nimic din ceea ce astepta electoratul sau!!! Toate actiunile si deciziile sale au fost contra curentului „reformist”. Si pun „reformist” in ghilimele, pentru ca de fapt ceea ce doresc alegatorii sai, acea majpritate de 6,18 milioane, este, in primul rind, „normalitate”, si de-abia in al doilea rind réforme. In Romsnia lipseste normalitatea!!! Adica este necesara eliminarea hotiei, a sinecurilor, a imposturii, si, in primul rind, a sistemului securisto-sereisto-sieist. Vedem cum acum, cu ND la butoane, sistemul securisto-sereisto-sieist parca se lămâie și mai mult in largul lui!!!
Analiza pierde din vedere cel mai important jucator al momentului: CREDITORUL ROMANIEI. Omul cu banii este cel mai important in ecuatia actuala. Degeaba dau ciorpinele din aripi ca banul dicteaza calea de urmat. Ce vedem este piesa pusa in scena de niste circari, insa in spatele cortinei este adevarata realitate. S-a dat ordin ca Bolojan sa ramana la butoane si de cand s-a intamplat asta Nicusor Dan, PSD si AUR au o mare problema. Se trage de timp, insa finalul este previzibil. PSD are un esec major si va trebui sa si-l asume. Bolojan va conduce in continuare guvernul ca un garant pentru creditorii statali, care nu vor sa ajunga sa-si retraga banii, sa aiba pierderi, pentru ca tara ajunge in junk. Articolul este bunicel, insa se concentreaza pe zona de circareala nesemnificativa. Nu mira pe nimeni ca pana si Faraonul Isarescu a intrat in joc zilele acestea cu un sprijin mascat pentru Bolojan? Nicusor Dan este o gaina plouata, a gresit enorm ca nu a astamparat gasca tampitilor GRINDEAUR – LOV – MANDA – CACIU – ZAMFIR. Acesti prostovani au facut lucrarea cu sprijinul partidului satelit AUR. Daca Nicusor PSDan era ferm si cerea PSD sa vina la consultari si ii speria nitel nu se ajungea aici. Avem euro 4.3 datorita ezitarilor unui presedinte sters. Si acum o mermeleste cu intalniri neoficiale, apoi oficiale, stie bine ca Bolojan este garantul momentului al banilor pe care ii primim. Daca vine inapoi cum se cere cu insistenta, PSD + AUR au rupt-o in fericire.
Scena politica de la noi pare a fi o proiectie a scenei internationale, o scena ravasita de diverse conflicte- de la razboaie conventionale pana la razboiul economic si informational. Toate taberele in conflict, deschis sau mascat, par a fi reprezentante. Unii pare ca o fac din loialitate, iubire si veche credinta, altii poate ca au ales o tabara sau alta doar dintr-o necesitate. Suntem cel putin dedublati, multiplicati, pare ca nu putem alege o tabara sau alta – un prototip de multipolaritate.
Cateva nedumeriri concrete: de ce credem ca un partid tine neaparat de o denumire? – se poate transforma oricand in altul si ii poate prelua natural si punctajul din sondaje. De ce ratacim prin meandrele concretului si nu vedem evidenta?
A doua nedumerire priveste alegatorii: Avem o evaluare buna a gradului de “talibanism” la care s-a ajuns? In procente. Am intalnit niste personaje (tinere) pentru care cea mai buna, fidela caracterizare aceasta ar fi.
Felicitari ptr acest articol extraordinar domnule Adrian Papahagi.