Membrii și simpatizanții AUR pretind a reprezenta ”dreapta radicală” – două vorbe pentru adormit copiii, întrucât rădăcinile partidului se află în pământul reavăn al șarlatanilor și demagogilor de stânga din PRM, PUNR, PP-DD, UNPR, PRU.
Ca într-un manual de politologie, liderii AUR reprezintă sinteza imposturii și a cinismului. Ei sunt sprijiniți material și ideologic de un număr mare de pensionari din armată și din servicii, care visează întoarcerea țării cu trei decenii în urmă, dar acest lucru este imposibil de realizat din punct de vedere politic, social și economic.
Se declară cu mândrie ”suveraniști de după-amiază” și se hrănesc cu binemeritatele lozinci georgiste și neocomuniste – ”Să ne luăm țara înapoi!”, ”Să folosim noi resursele țării!” –, fără să arate care NOI. Dar nu e greu de imaginat că se gândesc la naționalizări și confiscări, precum în Cuba, Venezuela și câteva ”democrații africane”, cu urmașii lor la cârmă, cu interzicerea a numeroase drepturi cetățenești.
Peiu și ceilalți sunt lupi îmbrăcați în blană de oaie, pe când Simion este huliganul absolut, bătăușul de pe stadion și din stradă, reprezentând forța oarbă, prețuită de cei care doresc să facă parte din turmă.
AUR-iștii se amăgesc că vor conduce țara în viitorul apropiat, dar nu-și dau seama că vor fi trădați cumplit de PSD, care are șmenari calificați pentru lucrurile murdare. Fiecare pasăre pe limba ei piere…
Delirul mistico-populist, incult și violent, în realitate naiv, slujește ignoranței unei părți a populației care se informează superficial numai de pe rețelele de socializare și de pe anumite canale TV, tolerate inacceptabil de CNA.
Lipsa de fermitate în aplicarea legii a favorizat apariția pe scena politică a unor indivizi fără scrupule, care duc minciuna și ticăloșia la modul superlativ. În mințile ușor de păcălit, ei seamănă confuzie între bine și rău, între minciună și adevăr, și duc turma pe cărări false și irelevante, suficient – de multe ori – pentru a fi aleși în Parlamentul țării.
P. S. Ce să mai înțelegi? Referitor la concertul unei vedete rock, două titluri mari cât ecranul televizorului: ”80.000 de rusofili la un concert pe Arena Națională!” (România TV); ”Concert anti-Putin pe cel mai mare stadion al țării” (B1 TV). Mare e grădina ta, Doamne!
Cum își permite B1 tv să îl invite pe spionul rus dungaciu in emisiunea lor de peste trei ore unde mănâncă căcat rusesc
@Grig: Foarte simplu. Unul din patronii B1, Bobi Păunescu, fiul „fratelui” Păunescu-geal Secu și patronul celor mai luxoase hoteluri din inima Bucureștiului, se fotografia cu grupul AUR intrat în 2020 cu 9% în Parlamentul Romàniei.
Senzația mea e că realizatoarele de emisiuni politice de la B1tv, au rolul ca, prin invitații lor să creeze distorsiuni grave în mințile mai puțin luminate ale românilor.
Din 1945 până la 1953, România a plătit URSS bunuri reprezentând circa 63% din venitul național brut.
Cadrul juridic al acestui jaf de proporții a fost Convenția de la 8 mai 1945 care regla ansamblul relațiilor economice dintre cele două țări. Un protocol special prevedea înființarea unui număr de societăți mixte sovieto-române, denumite Sovrom, destinate „să pună în valoare resursele României”. Moscova deținea 50% din acțiuni și din rezultatul de exploatare. Contribuția sovieticilor se baza, de fapt, pe fostele proprietăți germane din România, din care o bună parte erau la origine bunuri franceze, belgiene și olandeze confiscate de nemți în timpul războiului și considerate de sovietici în mod abuziv „bunuri inamice”. Aportul României consta în solul, subsolul, instalațiile existente, personalul și mijloacele financiare. Între 1945 și 1952, au fost astfel create 16 Sovrom-uri, din toate ramurile industriale, din domeniul transporturilor, băncilor, asigurărilor. Simpla lor enumerare în ordine alfabetică este de natură să ne facă să înțelegem amploarea acestei operații: Sovrom Asigurare (toate companiile de asigurări), Sovrom Bancă (controla la origine 40% din capitalurile depozitate în stabilimentele bancare, 95% din exporturi și finanța 75% din toate tranzacțiile importante), Sovrom Cărbune, Sovrom Chimie, Sovrom Construcția, Sovrom Construcții Navale, Sovrom Film, Sovrom Gaz, Sovrom Lemn (producea 50% din lemnul tăiat în țară), Sovrom Metal (în special, uzinele lui Max Auschnit; creată în 1950, aceasta deținea minele de aur și argint românești, a căror producție, 2 tone de aur și 8 tone de argint anual, se exporta în URSS), Sovrom Petrol (prima creată dintre toate, în anul 1945, controla 75% din ansamblul producției de petrol care extrăgea între 3,5 și 4 milioane de tone anual; după 1948, controla 100% din producție), Sovrom Quartz (creată la sfârșitul anului 1952, exploata zăcămintele de uraniu), Sovrom Tractor, Sovrom Transport (care a obținut închirierea pe 30 de ani a celei mai mari părți din cheiurile, silozurile și construcțiile, elevatoare și macarale, precum și a celor patru principale șantiere navale, a întregii flote maritime și fluviale proprietate de stat, și a 220 nave și penișe aparținând particularilor, dar rechiziționate de stat), Sovrom Utilaj Petrolier și compania aeriană TARS, care avea monopolul asupra acestui tip de transport. După naționalizarea întregii economii în 1948–1949, Sovromurile au devenit practic stăpâne pe toată economia României.Sovromurile au funcționat până în 1954–1955, când acțiunile sovietice au fost răscumpărate de România la preț dublu, printr-un artificiu financiar de revalorizare a leului față de rublă (reforma monetară din 31 ianuarie 1954). La această dată au fost răscumpărate 14 Sovrom-uri, în timp ce alte două au rămas în activitate: Sovrom Quartz (desființată oficial abia în octombrie 1956, dar, în virtutea unui nou acord, România se angaja să cedeze URSS nu mai puțin de 85% din producția sa de uraniu) și Sovrom Petrol, care a fost răscumpărată la o dată necunoscută.
Turma și televiziunile nestrunite au reușit să aducă la conducere și FSN și PSD și PNL, UNPR, PRM, ALDE, PRO România, PRU a lui Ghiță și Diaconu. E adevărat? Sau nu?
În România a lipsit democrația timp de 35 ani. Dupa alții 90 ani. Au venit vremuri noi. Și pt ei, dar mai ales pt noi. Vremuri noi care se vor dovedi vremuri vechi.
Și am ajuns în punctul mort mai ales din cauza blestematului de „rău mai mic”.