Sunt atâtea teme și subiecte sociale, culturale, sportive care ar merita atenția jurnalistului, dar criza politică declanșată într-un mod nemaintâlnit, meschin și imoral nu ne dă pace.
Strategia de a face opoziție în coaliția aflată la guvernare nu a dat roade și social-democrații au continuat să scadă în sondaje. Panica, dacă nu este bine controlată, duce la dezastru, iar conducerea partidului vede cu spaimă fundul prăpastiei.
Cineva a avut ideea că salvarea poate veni din preluarea retoricii suveranist-naționaliste, a grosolăniei, minciunii și ipocriziei. În acest fel, ies în prim-plan indivizi cu un discurs agresiv, anti-european, care deranjează persoanele de vârsta a doua și a treia, votanții dintotdeauna ai social-democraților.
În aceste săptămâni ia naștere o adevărată mitologie a eșecului și a anarhiei provocate de acesta. Se cunosc condițiile politice în care a crescut ideologia dezordinei promovate de formațiunile politice anti-europene: dezamăgirea provocată de neimplicarea ultimului președinte, solidaritatea unei părți a justiției cu corupția oamenilor politici, risipirea banului public, inflația, creșterea costului vieții.
Naționalismul, prin formele sale agresive de exprimare și manifestare, mizează pe ordine și disciplină, în spiritul vieții militare. Așa au apărut creaturi precum Georgescu, Potra, Simion, Tănasă, Peia. Scopul lor este atragerea unui public eterogen, în general neinstruit, care vede cai verzi pe pereți, aur monoatomic în praful drumului, benzină de un leu și triada hrană-apă-energie, aducătoare de prosperitate.
Sceneta seamănă cu bolovanul lui Moș Ion Roată: boierul să poruncească, iar țăranii să-l rostogolească!
Cele mai productive lozinci sunt: ”Nu ne vindem țara” și ”Să ne luăm țara înapoi”, toate presupunând măsuri imposibile: – naționalizări și confiscări.
În aceste circumstanțe, pedagogia politică a PSD este pierzătoare și se îndepărtează tot mai mult de social-democrația autentică. Mimetismul și, mai nou, subordonarea în raport cu radicalismul promovat de simpatizanții MAGA/Putin vor eroda continuu imaginea PSD, care se conduce după ureche, pe când stabilitatea economică a țării se află pe o pânză de păianjen.
Un lucru trebuie să știe parlamentarii PSD: românii îi urăsc pe trădători. Ei nu uită și nu iartă!
PARTIDUL SI SECURITATEA PENTRU ETERNITATE!
Din 1945 până la 1953, România a plătit URSS bunuri reprezentând circa 63% din venitul național brut.
Cadrul juridic al acestui jaf de proporții a fost Convenția de la 8 mai 1945 care regla ansamblul relațiilor economice dintre cele două țări. Un protocol special prevedea înființarea unui număr de societăți mixte sovieto-române, denumite Sovrom, destinate „să pună în valoare resursele României”. Moscova deținea 50% din acțiuni și din rezultatul de exploatare. Contribuția sovieticilor se baza, de fapt, pe fostele proprietăți germane din România, din care o bună parte erau la origine bunuri franceze, belgiene și olandeze confiscate de nemți în timpul războiului și considerate de sovietici în mod abuziv „bunuri inamice”. Aportul României consta în solul, subsolul, instalațiile existente, personalul și mijloacele financiare. Între 1945 și 1952, au fost astfel create 16 Sovrom-uri, din toate ramurile industriale, din domeniul transporturilor, băncilor, asigurărilor. Simpla lor enumerare în ordine alfabetică este de natură să ne facă să înțelegem amploarea acestei operații: Sovrom Asigurare (toate companiile de asigurări), Sovrom Bancă (controla la origine 40% din capitalurile depozitate în stabilimentele bancare, 95% din exporturi și finanța 75% din toate tranzacțiile importante), Sovrom Cărbune, Sovrom Chimie, Sovrom Construcția, Sovrom Construcții Navale, Sovrom Film, Sovrom Gaz, Sovrom Lemn (producea 50% din lemnul tăiat în țară), Sovrom Metal (în special, uzinele lui Max Auschnit; creată în 1950, aceasta deținea minele de aur și argint românești, a căror producție, 2 tone de aur și 8 tone de argint anual, se exporta în URSS), Sovrom Petrol (prima creată dintre toate, în anul 1945, controla 75% din ansamblul producției de petrol care extrăgea între 3,5 și 4 milioane de tone anual; după 1948, controla 100% din producție), Sovrom Quartz (creată la sfârșitul anului 1952, exploata zăcămintele de uraniu), Sovrom Tractor, Sovrom Transport (care a obținut închirierea pe 30 de ani a celei mai mari părți din cheiurile, silozurile și construcțiile, elevatoare și macarale, precum și a celor patru principale șantiere navale, a întregii flote maritime și fluviale proprietate de stat, și a 220 nave și penișe aparținând particularilor, dar rechiziționate de stat), Sovrom Utilaj Petrolier și compania aeriană TARS, care avea monopolul asupra acestui tip de transport. După naționalizarea întregii economii în 1948–1949, Sovromurile au devenit practic stăpâne pe toată economia României.Sovromurile au funcționat până în 1954–1955, când acțiunile sovietice au fost răscumpărate de România la preț dublu, printr-un artificiu financiar de revalorizare a leului față de rublă (reforma monetară din 31 ianuarie 1954). La această dată au fost răscumpărate 14 Sovrom-uri, în timp ce alte două au rămas în activitate: Sovrom Quartz (desființată oficial abia în octombrie 1956, dar, în virtutea unui nou acord, România se angaja să cedeze URSS nu mai puțin de 85% din producția sa de uraniu) și Sovrom Petrol, care a fost răscumpărată la o dată necunoscută.
„Sporul de 2% pe zi pentru magistrați, contestat de Finanțe: „Sume uriașe, peste 10 miliarde””
MISIONARA VARANILOR CARE DETIN „justitia” SE FACE POPULARA PRINTRE „DRESATI” ?