Era anul 1776, anul independenței americane. În portul New York ancora o navă stranie. Nu avea cine știe ce activitate comercială. Stătea acolo ancorată.
Însă ceea ce se întâmpla la bordul corabiei a zguduit financiar țara proaspăt apărută pe glob. Țara se numea Statele Unite ale Americii.
Așa își începe articolul jurnalistul Walter Frick, senior editor al publicației Bloomberg. E un articol ce-și propune să răspundă la întrebări importante:
- Mai este SUA cea mai mare putere financiară a lumii?
- De ce este dolarul principala monedă a planetei?
- Cât va rezista astfel?
Că dolarul e moneda planetei pe care trăim – nu avem vreun dubiu. Iată argumentele pentru asta!
Cam 90% din tranzacțiile valutare globale sunt în dolari.
Jumătate din exporturile planetei sunt… în dolari.
Moneda de rezervă preferată de băncile centrale e… dolarul.
Nu știm dacă e bine sau e rău. E un fapt. Așa cum un fapt e și că denarul Imperiului Roman a fost moneda lumii sute de ani încă înaintea Erei Noastre.
Dar să revenim la corabia misterioasă din New York de acum 250 de ani.
La bord erau niște agenți britanici. Aceștia pregăteau o lovitură care a îngenuncheat financiar tânăra țară. Nu o să vă vină să credeți ce făceau. E un truc vechi de când lumea. Tipăreau bani.
În acel moment, banii americani se numeau continentali, nu dolari. Britanicii nu voiau să cumpere nimic, nu voiau să facă profit cu acei continentali. Surprinzător, îi distribuiau complet gratuit. Au inundat SUA cu bancnote false.
După asta, în popor a rămas o vorbă: nu valorează nici cât un continental.
Operațiunea monetară specială le-a reușit englezilor. Au fost ajutați și de statul american cu niște măsuri neinspirate.
Continentalul s-a devalorizat atât de mult, că SUA a renunțat la el. Lecția a fost învățată. Dolarul a fost creat în 1785 și nu a mai putut fi devalorizat atât de ușor.
Apoi a înlocuit lira britanică în relațiile economice internaționale. După Al Doilea Război Mondial, dolarul american este principala valută globală.
Dar de ce? Cum se explică asta?
Frick susține că există mai multe teorii. Desigur, dacă-i întrebi pe experții în finanțe, o să-ți propună o explicație financiară complexă despre legi, reguli economice globale, aur, decizii ale Congresului și așa mai departe.
Frick susține însă că explicația trece dincolo de finanțe și se duce în istorie, filosofie, geopolitică.
Citează mai multe lucrări care sunt de acord cu această teorie surprinzătoare. O putem numi Teoria Marte. Marte – nu de la planetă, ci de la zeul războiului la romani.
Cercetătorii au studiat de-a lungul timpului relația dintre finanțe și geopolitică și și-au dat seama că moneda globală dominantă a venit din țara care a dominat militar lumea.
După 1944, SUA a fost forța politică militară dominantă. Europa s-a supus în totalitate americanilor. Așa că dolarul a fost extrem de puternic.
Aceeași idee o găsim și la Saleha Mohsin. A scris cartea ”Soldați de hârtie: Cum a schimbat ordinea mondială transformarea dolarului în armă”.
Pe scurt, ce zic toți acești cercetători? Marile puteri militare au reușit mereu să-și impună propria monedă. Dau și niște exemple.
- Nu știu dacă știți de cuvântul Jiaochao sau mai simplu Chao. Înseamnă în chineză ”bancnotă”. Dar mai întâi a fost chiar o monedă în sine. Jiaochao s-a răspândit pentru că împăratul chinez amenința să ucidă pe oricine nu o accepta. Forța armată și-a spus cuvântul.
- Tetradrahma, celebra monedă ateniană pe care apărea o bufniță, a fost răspândită de marina puternică a orașului-stat Atena.
- Denarul roman s-a răspândit pe sulița română. ”Banii romani erau folosiți pentru a plăti soldații romani”, scrie economistul Eichengreen.
- Ați auzit de Solidusul bizantin? Cel mai mare sprijin i-a fost armata bizantină. Trupele erau plătite în solidus. Apropo, de aici ne vine și cuvântul soldat. Un soldat a fost mai întâi… o monedă.
- În 1875, lira britanică devenea principala monedă globală. Asta după ce flota britanică a început să domine militar întreaga lume. Soarele nu apunea niciodată pe întinsul Imperiu colonial britanic.
Economistul Eichengreen susține că aliații SUA care depind de umbrela americană de securitate tind să dețină activele în dolari. Când SUA își pierde influența militară, activele nu mai sunt ținute în dolari.
Există și contestatari ai teoriei Marte.
Economistul Blustein a scris cartea ”King Dollar”. Spune că geopolitica nu e totul. Că dolarul se menține nu doar pe puterea militară americană, ci și pe rețelele financiare create în jurul dolarului. Tot Blustein zice că nu există alternativă la dolar.
”Dominanța globală a dolarului va rămâne așa, cu excepția unor pași greșiți catastrofali ai guvernului SUA”, spune el.
Hm… Interesant. Poate fi retragerea parțială ori totală din NATO un asemenea pas catastrofal?
Nu știm.
Dar ca să vedem viitorul, Bloomberg ne propune să ne uităm în trecut. Tocmai de asta o să închei cu un pasaj din ce scrie Frick despre Imperiul Roman.
”Statul roman, pe măsură ce a îmbătrânit, a devenit mai birocratic și mai puțin coeziv. Democrația republicii permitea Senatului să verifice politica fiscală și să descurajeze deprecierea denarului. Tradițiile democratice au lăsat loc conducerii unui singur om. Un om cu capricii imperiale. Deciziile sale, inclusiv în ceea ce privește banii, nu mai puteau fi verificate. Statul de drept s-a redus, corupția a devenit uriașă. Bugetele militare ale Romei erau tot mai mari. Bolile s-au răspândit, iar poluarea s-a agravat. Erupțiile vulcanice au schimbat clima, făcând ravagii în rândul recoltelor. Apoi, împăratul Nero a decis să deprecieze și mai mult denarul, pentru a plăti noi războaie.”
Săptămâna viitoare, Trump merge la summitul NATO de la Ankara pentru a explica lumii dacă mai vrea să ofere umbrela sa militară lumii libere. Nu știm ce va spune. Nu știm ce va face SUA.
Știm însă cum a fost sfârșitul Imperiului Roman.
