Acum 36 de ani, în zorii zilei de 14 iunie, Bucureștiul a fost luat cu asalt de niște oameni care aveau un comportament complet barbar. Minerii. Minerii îi urau din tot sufletul pe alți români. Loveau și băteau pe oricine li se părea intelectual, student, mai european, cu plete lungi, îmbrăcat în blugi, cu ochelari…
Acum fix 36 de ani începea mineriada. Pe 13 iunie, când căpeteniile de la Interne – Diamandescu, Chițac – au dat foc autobuzelor din Piața Universității, ”așa a fost înțelegerea cu președintele” (Ion Iliescu). A fost înscenat și un atac împotriva Televiziunii Române. S-a întrerupt emisia, ca în decembrie 1989. Teroriștii!… Golanii!… Legionarii!…
Așa au fost înrăiți minerii, mai ales cei din Valea Jiului. Și au urcat în trenuri. Pe 14, dimineața, coborau în Gara de Nord.
Degradarea umană și ura ajunseseră la paroxism.
Politicienii de atunci manipulau ura unor români împotriva altor români pentru a-și atinge scopurile. Puterea.
Iar ura a fost atât de mare în mineri, încât animalicul a învins umanul.
Acum ceva vreme am vorbit cu o victimă a mineriadei. Se numește Diana. Are 57 de ani, iar atunci avea 21 și era studentă la Arhitectură.
Aflase că minerii intraseră în București în dimineața de 14 iunie, devreme. Însă ea trebuia să fie la facultate. Din păcate, facultatea se afla chiar în Piața Universității.
Abia intrase în clădire, că printre studenți s-a auzit ceva ce i-a speriat de moarte: ”Vin minerii!”.
O las mai departe pe Dania să vă povestească. Vă avertizez, este o poveste îngrozitoare, dar trebuie spusă ca să NU uităm acele evenimente!
”Au pătruns în facultate. Distrugeau tot. Noi ne-am ascuns la ultimul etaj, după niște dulapuri. Ne-am acoperit cu planșete de studii.
Când au ajuns până la noi, nu ne-au văzut inițial. Eram cu inima cât un purice, nu respiram.
Dar au tras planșetele și au început să ne lovească în cap cu picioarele.
«Măcar în fete nu dați!», a strigat unul dintre băieți.
Ți-ai găsit. Era o gloată de oameni abrutizați. Li se spusese că trebuie să fim stârpiți.
Ne-au imobilizat. Ne-au scos pe rând din atelierul în care ne refugiasem.
S-a făcut coridor de mineri în stânga și dreapta. Am coborât patru etaje și am fost bătuți încontinuu.
Am primit o coadă de ciocan peste gură. Mi s-a spart buza. Nu-mi simțeam fața.
Am fost lovită cu bâtele.
Loviturile cu furtunașele pentru vagonete erau cele mai dureroase.
Unul dintre mineri m-a prins de păr și m-a tras tare. Am încercat să mă țin în picioare. Unul dintre băieți a căzut în fața mea, fost călcat în picioare de a țâșnit sângele din el.
Ne-au scos apoi în Piața Universității. Acolo am avut un moment de panică. Erau atât de mulți, încât am avut impresia că eram numai eu și minerii.
Ne-au dus la o Dacie albă parcată în Piața Universității. Pe bancheta din față a urcat un tip masiv, îmbrăcat în haine de miner. Hainele erau însă curate, spre deosebire de minerii murdari care ne bătuseră.
Am fost duși în Piața Victoriei, chiar în sediul Guvernului. Ne-au băgat într-o încăpere din Guvern unde erau aduși oamenii prinși de mineri în Piața Universității.
Era plin de soldați.
Ne-am așezat turcește pe jos. Eram trei fete.
Deși de față erau polițiști și soldați, «minerul din Dacie» a început să-i bată pe cei de acolo. Nimeni nu a intervenit să-l oprească.
A vrut să ne lovească și pe noi. A ridicat bâta… dar a renunțat și ne-a scuipat.
În încăpere a intrat un ofițer. Ne-a întrebat ce căutăm în Piața Universității. I-am spus că eram la facultate.
Ne-a trimis cu un soldat în altă cameră.
Acesta ne-a dus să ne spălăm. M-am uitat în oglindă. Eram atât de murdară și bătută, că nu m-am recunoscut. Aveam hainele sfâșiate.
Colega mea repeta întruna: «Cum puteți să dați în halul acesta în oameni? Cum puteți să dați în halul acesta în oameni?».
Soldatul ne-a scos prin spate, a chemat un alt soldat și i-a spus să ne ducă departe, cât mai departe.
Pe 15 am urmărit la televizor discursul lui Ion Iliescu. Lângă el l-am văzut pe «minerul» masiv din Dacia Albă.”
Asta este povestea Dianei, victima mineriadei de acum 36 de ani.
În discursul de la Romexpo, Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru ce au făcut. Fostul președinte al României a fost inculpat ulterior în Dosarul Mineriadei, dar Justiția din România n-a fost în stare să ducă procesul până la capăt.
Dianei nu i s-a făcut dreptate nici astăzi. Ion Iliescu a murit, dar Justiția a rămas… să NU rezolve procesul. Justiția sa…
Doar că mineriada nu a plecat. Este printre noi, se desfășoară pe rețelele sociale, acolo unde există români care-i urăsc pe alți români și promit să-i sfâșie, să-i omoare, să-i distrugă. Și există politicieni care folosesc această ură în propriul interes.
Ura, justiția care nu pedepsește vinovații, nedreptatea pe care încă o resimt românii… Toate acestea încă există. Ne pândesc, ne bântuie ca niște fantome ale trecutului. Ne distrug prezentul și ne otrăvesc viitorul.
,,Doar că mineriada nu a plecat. Este printre noi, se desfășoară pe rețelele sociale, acolo unde există români care-i urăsc pe alți români și promit să-i sfâșie, să-i omoare, să-i distrugă. Și există politicieni care folosesc această ură în propriul interes.
Ura, justiția care nu pedepsește vinovații, nedreptatea pe care încă o resimt românii… Toate acestea încă există. Ne pândesc, ne bântuie ca niște fantome ale trecutului. Ne distrug prezentul și ne otrăvesc viitorul.,,
Nu cred ca mai este ceva de adaugat…!
Minerii erau securiști și militari în majoritate.