Mi s-a recomandat să nu-mi dau cu părerea public despre ce se întâmplă în aceste zile, mai ales într-un registru negativ la adresa primului matematician, a primului strateg, a primului informat al țării noastre, care cu entuziasm proletar ne conduce către un viitor de aur. Motivul invocat? Pentru că nu se știe…
Cum nu se știe nici de unde această regăsită eficiență a justiției, care nu-și mai măsoară verdictele în decenii, nici în ani, nici măcar în luni sau săptămâni, ci în ore. O justiție care a început în sfârșit să lupte cu ”marii corupți”, cum ar fi Ciprian Ciucu sau Dominic Fritz, care nici măcar niște haine mai decente nu-și iau de șpăgile alea, după cum observă rafinatul domn Simonis, sau vreun ceas care costă sume cu șase cifre, precum domnul premier desemnat. Sau poate nu știu ce să facă cu banii. Sunt destui în lista de miniștri care le pot da lecții în acest sens. Singurul lucru mai rău decât să furi e să furi degeaba.
Nu se știe nici de ce e mereu iritat președintele Nicușorin (inclusiv la Bruxelles) când e contrazis sau i se cer explicații privind angajamentele încălcate constant și liniile roșii desenate cu o mână și șterse cu cealaltă. Reforma justiției, raportul despre anularea alegerilor, izolarea extremiștilor, nimic nu a supraviețuit exigențelor stabilității și informațiilor însutite. Și din toate minciunile astea n-au rezultat nici măcar suficiente voturi de un premier, că de un al doilea mandat de președinte nu cred că se mai pune problema. Singurul lucru mai rău decât să minți e să minți degeaba.
Nu se știe nici de ce exact aceia care încearcă să redreseze dezastrul apocaliptic (pe sistemul: după mine, potopul) lăsat în urmă de guvernările USL și manevrele meschin-impotente anti-Bolojan ale lui Nicușorin sunt arătați cu degetul ca dușmani ai stabilității. În acest timp, cel promovat ca Vesștea de salvare a încercat să-și distrugă din interior propriul partid. Fără succes, cel puțin deocamdată. Singurul lucru mai rău decât să trădezi e să trădezi degeaba.
Nu mai insist cu președintele, dar nu pentru că ”nu se știe”, ci pentru că se știe deja, pentru că am scris aici în același registru de când USR era animalul său preferat de companie, iar altundeva am scris că mă voi dedica comunicațional eșecului tentativei sale de a obține un al doilea mandat.
Nu mă simt vinovat că l-am votat. Să se simtă așa cei care lucraseră cu el și au ignorat semnele clare că are dictatura în ADN, alegând să-l susțină cultic. Eu am făcut-o rațional, și acum tot rațional aleg să nu o fac, nu pentru că nu-mi place stabilitatea, ci pentru că stabilitate am văzut și în China, și în Vietnam, și în Coreea de Nord.
Uneori e nevoie de instabilitate, de schimbare, chiar și de haos, pentru ca un sistem complex (cum e România) să supraviețuiască.
Să nu ne fie frică, chiar dacă cei mai curajoși dintre noi (Bolojan, Fritz, Ciucu și alții) au uneori de suferit!
Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.
Andrei Colțea este antropolog, istoric, autor, instructor de arte marțiale și cercetător al fenomenelor religioase. A obținut un doctorat în Studii Globale la Universitatea din Shanghai. În prezent este consultant de branding intercultural pentru companii internaționale majore, având experiență profesională și în marketing politic și educație.
Nicușorin ???
Adica un fel de Putin ?
Felicitari pentru articol ! Scurt, sintetic, clar, taios … Lista de epitete poate fi mult mai lunga.