Afirmațiile scandaloase ale ambasadoarei SUA în Grecia, privind implicarea Administrației Trump în dărâmarea Guvernului Bolojan, ne aruncă în timp până în 1989, ultima dată când avem certitudinea unei acțiuni a Washington-ului pentru schimbarea Puterii de la București. Diferențele sunt însă majore: atunci chiar a fost o implicare benefică, mult așteptată de români, aflați într-o dictatură cruntă; acum, acțiunile ”bandei MAGA” sunt de natură mafiotă, semănând tot mai mult cu metodele unei dictaturi (de exemplu, a celei sovietice de pe vremuri).
Pe 5 mai 2026, Guvernul Bolojan a fost demis ca urmare a unei asocieri PSD-AUR. Conform dezvăluirilor recente din scandalul ”Ambasadoarea de la Atena”, în spatele grabei PSD de a dărâma Guvernul Bolojan s-a aflat SUA, prin Administrația Trump. Motivul: Bolojan a refuzat implicarea României în ”Coridorul Vertical”, care ar fi adus gaze lichefiate din SUA la un preț mult mai mare decât cel al pieței și ar fi scumpit dramatic gazele românilor. Așadar, Guvernul Bolojan a fost demis din rațiuni de afaceri.
Dar tandemul demiterii mai are un pilon: AUR, un partid care promovează puternic agenda de interese a Federației Ruse. Nu întâmplător, președintele AUR, George Simion, are interdicție de a intra în Republica Moldova și Ucraina.
Așadar, putem spune că, prin PSD și AUR, ”patronii” lor – SUA și Rusia – și-au dat mâna să demoleze Guvernul României. SUA – ”patronul” de conjunctură al PSD; Rusia – ”patronul” de cursă lungă al AUR.
Ultima dată când Washingtonul și Moscova și-au dat mâna să răstoarne Puterea în România a fost în 1989. Atunci, SUA era un mare promotor al democrației în lume, iar Ronlad Reagan și succesorul său, George Bush, l-au atras și pe ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, în operațiunea istorică de a ”dezgheța” aisbergul comunist.
Acum, Rusia este o țară fascistă, cu un lider criminal, iar în ultimele 20 de luni SUA a derapat grav spre statutul de golan planetar. Nu întâmplător, Donald Trump întreține o prietenie toxică, peste morții Ucrainei, cu Vladimir Putin.
În plus, ”gașca Trump” e pusă pe făcut bani peste tot în lume, profitând de formidabila putere militară a SUA (construită sub mulți alți președinți). Miliarde peste miliarde – fără număr, fără număr, în cel mai manelist stil posibil.
Aceata este conjunctura în care s-a trezit România anului 2026. Așa a picat Guvernul Bolojan: SUA și Rusia și-au dat mâna, prin proxy (PSD și AUR), să alunge din Palatul Victoria un Cabinet care: 1. se opune afacerilor oneroase ale ”bandei MAGA”; 2. susține ferm Ucraina în războiul declanșat de Rusia. Așadar, fiecare cu motivele lui mafiote.
15 diferențe între răsturnarea din 1989 și demiterea din 2026
Între momentele 1989 și 2026 există și diferențe semnificative, care duc și la o uriașă diferență de legitimitate a acțiunii externe, mai ales a SUA. Am identificat 15 diferențe – unele majore, altele de nuanță.
1. Atunci, partenerul SUA era URSS, acum este Rusia.
2. Atunci a fost răsturnat tot sistemul de putere din România, acum – doar Guvernul.
3. Atunci, România era o dictatură, acum este o democrație.
4. Atunci, România și SUA erau ”inamici”, acum sunt aliați (în NATO și prin Parteneriatul strategic).
5. Atunci, România și URSS erau aliați (în Tratatul de la Varșovia, dar și în plan ideologic), acum sunt ”inamici”.
6. Atunci, SUA era condusă de un republican cu principii, care detesta dictaturile și dictatorii (George Bush, care tocmai îi succedase lui Ronald Reagan), acum – de un republican descreierat, care admiră dictaturile și dictatorii (Donald Trump).
7. Atunci, la Moscova conducea un președinte mai luminat decât siniștrii săi predecesori (Mihail Gorbaciov), acum – unul care e la fel de criminal ca Lenin sau Stalin (Vladimir Putin).
8. Atunci, motivul răsturnării era scoaterea României dintr-o dictatură sinistră, personală, de clan familial, acum este o impunerea unei afaceri ultra-păguboase pentru noi și foarte profitabilă pentru ”clanul MAGA-Trump”.
9. Atunci, SUA acționa ca o țară civilizată, către care priveam cu invidie și speranță, acum Washington-ul acționează ca o bandă de afaceriști veroși, care umflă anti-americanismul în lume.
10. Atunci, România era captivă Moscovei, acum e membră a Uniunii Europene și a NATO.
11. Atunci, SUA asigura securitatea militară a Europei Occidentale; acum, o clatină serios.
12. Atunci, complicii interni ai tandemului extern Moscova – Washington au fost câteva sute de staliniști și militari de factură stalinistă, marginali în societate, izolați de Ceaușescu; acum sunt lideri politici de prim-plan: președinții primelor două partide ca pondere parlamentară (Sorin Grindeanu și George Simion), plus un fost ministru (Bogdan Ivan), plus alți colaboratori importanți ai lor.
13. Atunci, implicarea majoră în schimbarea regimului din România au avut-o sovieticii (cu un umăr pus de americani), acum o au americanii (cu sprijinul rușilor).
14. Atunci, schimbarea de regim s-a făcut violent, cu multă vărsare de sânge; acum – prin vot în Parlamentul de la București.
15. În 1989, modul de acțiune a fost o combinație între propaganda agresivă anti-Ceaușescu (s-a ocupat mai ales SUA, prin Radio Europa Liberă și Vocea Americii) și acțiunea militară sângeroasă (s-a ocupat URSS); în 2026, a fost – și încă este – o combinație între propaganda agresivă anti-Bolojan (s-a ocupat mai ales Rusia, prin uriașul aparat mediatic pe care-l influențează în România) și acțiunea economică brutală (se ocupă SUA).
Ultima ancoră
Aici ne aflăm. De peste Atlantic, avem spatele descoperit. Cât timp amoralul Trump se află la putere, SUA nu mai e o garanție de securitate pentru România, așa cum de 20 de luni nu mai e nici pentru Ucraina (deși și-a asumat obligații prin Memorandumul de la Budapesta, din 1994), nici pentru aliații din Golful Persic (Iordania, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite etc.), bombardați de iranieni pentru că găzduiesc baze militare americane.
Ultima ancoră de stabilitate a României, pe toate planurile – economic, financiar, social, diplomatic și chiar militar, dar mai ales democratic –, este Uniunea Europeană, cu extensiile ei din zonă (Marea Britanie, Norvegia). De aici nu amenință nimeni să ne dărâme guvernul dacă nu semnăm contracte înrobitoare.
