AcasăMainHagi ne-a băgat în junk: 0-6 cu Polonia, 3-12 într-o săptămână! O...

Hagi ne-a băgat în junk: 0-6 cu Polonia, 3-12 într-o săptămână! O statuie a neputinței. Recorduri triste. Ce e de făcut

Main Sport

De Grigore Cartianu

sâmbătă, 3 octombrie 2026

2

311

În ziua în care agenția americană Standard & Poor’s a menținut ratingul României la BBB–, evitând să ne retrogradeze la junk, naționala de fotbal ne-a lămurit cum arată junk-ul. Cu un selecționer buimac, România a bătut mai multe recorduri negative. Seria din ultima săptămână este catastrofală: 1-2 cu Suedia, 2-4 cu Bosnia, 0-6 cu Polonia – din rău în mai rău!

Gheorghe Hagi s-a pierdut în ceață, ”reconstrucția” sa nu oferă nicio perspectivă. El a ”reușit” să bulverseze total echipa și să piardă orice urmă de încredere în cadrul lotului. După meciul de luni, cu Suedia, ar trebui să se retragă. Pur și simplu, e blocat în proiect.

E greu de scris după dezastrul de la Varșovia. Supliciul a fost prea mare, iar selecționerul Gheorghe Hagi ne oferea imaginea neputinței: privea în gol, stană de piatră, în timp ce polonezii ne dădeau gol după gol. Și nu era o super-echipă a leșilor, ci una care venea după 0-0 acasă cu Bosnia și 1-3 în Suedia. Una care, ca și noi, n-a ajuns la Mondialul din vara acestui an.

E pierdere de vreme să discutăm despre severitatea arbitrului elvețian Urs Schnyder, care în minutul 22, la 0-0, a dictat penalty pentru gazde și l-a eliminat pe Drăgușin. Decizia e dureroasă, cu dublă pedeapsă, dar regulamentară: Drăgușin l-a faultat pe Lewandowski în postură de ultim apărător. De altfel, fundașul Fiorentinei a recunoscut, decent, că greșeala e a lui, nu a arbitrului.

Apropo de această fază: Lewandowski are 38 de ani și s-a autoexilat la Chicago Fire, Drăgușin e cu 14 ani mai tânăr și joacă în prima ligă italiană. Și totuși, veteranul polonez l-a depășit pe fundașul nostru la toate capitolele – plasament, viteză, inteligență, viclenie – la o pasă lungă, de peste 50 de metri, deci absolut previzibilă.

- Advertisement -

Dar eliminarea lui Drăgușin și deficitul minim de la pauză (0-1) nu pot justifica în niciun fel colapsul din repriza a doua. În aceste circumstanțe, logic era ca Hagi să aplice o tactică defensivă cât mai ermetică, pândind ocazia câtorva contraatacuri, în speranța obținerii unei remize. Dar pentru asta e nevoie de strategie și răbdare – exact ce ne-a lipsit în partea a doua a confruntării.

Adevăruri dureroase despre Hagi – selecționerul, nu statuia

Sigur că au fost și gafe penibile, precum pasa de gol dată de Răzvan Marin lui Zielinski. Dar toate acestea au venit pe fondul prăbușirii încrederii. Haosul colectiv devine, inevitabil, și haos individual. Când e să se aleagă praful, se alege. Jucătorii nu mai au încredere în ei, dar mai grav e că nu mai au încredere în selecționer, chiar dacă – din decență – n-o declară. Au nevoie de ajutor, de un sfat, de o privire care să le redea încrederea. Se simt singuri, abandonați, fără sprijin pe banca tehnică. Privesc într-acolo și văd o statuie a neputinței. Și nu e statuia pe care o cerea Hagi în 1998, ca jucător genial care venea după trei Campionate Mondiale!

Hagi e blocat în proiect, nu poate reconstrui nimic la echipa națională, ca selecționer. O poate face doar la echipa sa de club, unde lipsa de răbdare și de tact pedagogic poate fi compensată prin factorul timp. Iar patronul Hagi e singurul care are suficientă răbdare cu antrenorul Hagi.

- Advertisement -

După meciul cu Suedia, Hagi trebuie să se retragă, pentru a nu ajunge să fie huiduit precum Cornel Dinul la Kosice, în 1993, când el, Hagi, era pe teren și suferea la 2-5 în fața unei echipe ce reprezenta două țări divorțate deja (Cehia și Slovacia). E dureros și pentru noi să vedem o statuie huiduită. Statuia amintirilor nostre de la Coppa del Mondo 1990, World Cup 1994, Coupe du Monde 1998…

Hagi a ajuns în această cruntă situație nu pentru că a pierdut în Suedia (1-2), nici pentru că a pierdut în Polonia, ci pentru că:

și-a bătut joc de meciul de acasă, cu Bosnia, care trebuia tratat ca o prioritate absolută și câștigat (sau măcar încheiat la egalitate), nu ca o anexă la cel din Suedia;
n-a luat măsuri să limiteze proporțiile scorului în Polonia (la cel mult 0-2 sau 0-3), chiar și în condițiile eliminării lui Drăgușin.

Aceste două obiective erau realizabile. Ratarea lor îi este imputabilă clar lui Hagi. Dacă am fi avut acum 3 puncte și golaveraj de –2 sau –3, altfel am fi judecat toată ”ciorba” echipei naționale. Și, foarte important, am fi păstrat șanse reale de a evita ultimul loc sau chiar de a spera la poziția a doua în grupa B4.

Gică Hagi a fost un fotbalist genial, dar este un selecționer păgubos. Edi Iordănescu a fost un fotbalist mediocru, dar un selecționer eficient. Sunt realități de care FRF trebuie să țină cont, altfel ajungem la dezastrul desăvârșit al Bulgariei (1-3 cu Luxemburg și 0-0 cu Letonia, ambele pe teren propriu). Deja s-au succedat două numiri ratate: Mircea Lucescu (prea vârstnic și suferind) și Gheorghe Hagi (nepotrivit pentru o asemenea funcție, așa cum și marele Diego Armando Maradona a fost nepotrivit ca selecționer al Argentinei).

Hagi trebuie să abandoneze funcția de selecționer pentru a continua să fie aplaudat pe stadioanele României. Dar cât timp mai e pe bancă, el nu trebuie rănit! Cariera sa e armura care-i dă dreptul la a fi tratat cu respect. Și tot cu respect i se poate spune că e cazul să plece. Să plece de la cârma echipei naționale ca să rămână în mintea și inimile a milioane de compatrioți.

Trist este că, sub bagheta lui Gică Hagi, inclusiv Ianis Hagi a ajuns să joace mai prost decât o făcea cu alți selecționeri.

Polonia – România 6-0: Lewandowski (24 – din penalty, 48, 86), Ghiță (49 – autogol), Zielinski (62), Bednarek (66)

ROMÂNIA: Hindrich – Rațiu, Ghiță, Drăgușin, Bancu (67 Borza) – R. Marin (78 Cîrjan), Băluță, I. Hagi (67 M. Marin) – Man (67 Racovițan), Bîrligea, Mihăilă (27 Coubiș). Selecționer: Gheorghe Hagi (61 de ani).

Recorduri negative și pentru România, și pentru Hagi

Vineri seară, la Varșovia, naționala României a atins mai multe borne negative.

Prima înfrângere la cel puțin 6 goluri diferență, după 59 de ani (precedenta: 1-7 cu Elveția, la Zürich, pe 24 mai 1967). În total au fost 9, dintre care 5 oficiale.
Primul meci în care încasează cel puțin 5 goluri într-o repriză, după 78 de ani (precedentul: 0-9 cu Ungaria, la Budapesta, pe 6 iunie 1948) – în ambele, nenorocirea a fost în repriza a doua. În total au fost 5, dintre care două oficiale.
Prima partidă în care încasează cel puțin 6 goluri, după 49 de ani (precedenta: 4-6 cu Iugoslavia, la București, pe 13 noiembrie 1977).
Gheorghe Hagi – cel dintâi selecționer care pierde primele trei meciuri oficiale dintr-un mandat.

Așadar, în istoria de 105 ani a echipei naționale de fotbal (1921-2026), dezastrul din Polonia este doar a cincea partidă oficială pierdută de România la diferență de cel puțin 6 goluri și a doua confruntare oficială în care încasează cel puțin 5 goluri într-o repriză!

Cele 9 meciuri pierdute de România la diferență de cel puțin 6 goluri

1948: Ungaria – România 9-0 (antrenor: Petre Steinbach) / Campionatul Balcanic și al Europei Centrale
1942: Germania – România 7-0 (antrenor: Ion Lăpușneanu) / amical
1940: Germania – România 9-3 (antrenor: Virgil Economu) / amical
1935: Suedia – România 7-1 (antrenor: Costel Rădulescu) / amical
1967: Elveția – România 7-1 (antrenor: Ilie Oană) / preliminariile Euro 1968
1923: România – Cehoslovacia 0-6 (antrenor: Teofil Morariu) / amical
1924: Olanda – România 6-0 (antrenor: Adrian Suciu) / Jocurile Olimpice de la Paris
1962: Spania – România 6-0 (antrenor: Constantin Teașcă) / preliminariile Euro 1964
2026: Polonia – România 6-0 (antrenor: Gheorghe Hagi) / Liga Națiunilor

Cele mai multe goluri primite de România într-o repriză

7 goluri: Ungaria – România 9-0, în repriza a doua (1948)
6 goluri: Suedia – România 7-1, în repriza a doua (1935)
6 goluri: Germania – România 7-0, în repriza a doua (1942)
5 goluri: Germania – România 9-3, în repriza a doua (1940)
5 goluri: Polonia – România 6-0, în repriza a doua (2026)

Povești cu Pușkaș, Kocsis și Fritz Walter. Plus o lună de miere la Veneția!

Cea mai drastică înfrângere rămâne acel 0-9 cu Ungaria, pe 6 iunie 1948, pe stadionul ”Ujpest” din Budapesta. Ambele țări se aflau în plin proces de comunizare, sub ocupație militară sovietică, iar maghiarii trăiau marea frustrare de a fi pierdut Ardealul, la negocierile de pace de la Paris.

În naționala Ungariei jucau, printre alții, tinerii Ferenc Puskas (21 de ani) și Sandor Kocsis (18 ani). Fiecare ne-a dat câte două goluri. Puskas avea să fie ”creierul” echipei ce va juca finala Campionatului Mondial din 1954 (2-3 cu R. F. Germania, după 2-0 în minutul 8 și după 8-3 în faza grupelor!), iar Kocsis – golgheterul acelui turneu final din Elveția.

Ungaria – România 9-0: Meszaros (30, 46), Egresi (43, 61, 72), Puskas (58, 82), Kocsis (67, 85).

Germania ne-a surclasat în două partide amicale, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Eram aliați militar, aveam guverne fasciste și jucam ”prietenește” pe pământ german, dar compatrioții lui Hitler nu ne menajau deloc.

Pe 14 iulie 1940, la Frankfurt, Germania ne învingea cu 9-3, iar pe 16 august 1942, la Beuthen (actualul Bytom din Polonia), ne administra un usturător 7-0. În ambele partide, Fritz Walter ne-a marcat câte trei goluri. Pe atunci avea 25, respectiv 27 de ani. În 1954 avea să fie căpitanul campioanei mondiale din Elveția, care nu mai era chiar Germania, ci R. F. Germania (sau Germania de Vest, cea occidentală, pe care americanii, britanicii și francezii au scăpat-o de ocupația sovietică).

În partida din 1942, disputată într-un oraș german care după război a devenit polonez, ultimul gol (cel de 9-0) a fost înscris, în minutul 86, de Ernest Wilimowski (32 de ani). Același Wilimowski care marcase 4 goluri pentru Polonia în poarta Braziliei la Campionatul Mondial din 1938 (în ”optimi”), meci câștigat de sud-americani cu 6-5 după prelungiri. După izbucnirea războiului, Wilimowski a jucat pentru Germania nazistă, care ocupase mare parte din Polonia.

Cronologic, prima înfrângere severă a României a avut loc pe 27 mai 1924, la Olimpiada de la Paris: 0-6 cu Olanda. Atunci, antrenorul Adrian Suciu a lipsit de la meci, pentru că se afla în luna de miere, la Veneția!

Apărare ciuruită cu Suedia

Pentru actuala formație a României urmează returul cu Suedia, luni, de la ora 21.45, pe Arena Națională din București. Ar putea fi ultimul meci al lui Gică Hagi ca selecționer.

Apărarea noastră este decimată: Radu Drăgușin și Virgil Ghiță, titulari în primul și al treilea meci din această campanie, sunt suspendați. Primul – ca urmare a eliminării de aseară; celălalt – pentru cumul de cartonașe galbene.

Acum, Hagi trebuie să improvizeze. Probabil va miza pe Andrei Coubiș, lângă care va fi titularizat unul sau chiar doi dintre Andrei Burcă, Matei Ilie, Lisav Eissat și Bogdan Racovițan.