Faptul că aproximativ 35% dintre români și-ar oferi voturile la alegerile parlamentare pentru partidele extremiste (naționalist-suveraniste) reprezintă și un eșec al pastorației Bisericii Ortoxe Române (BOR). Majoritatea românilor care visează la o Românie naționalistă sunt creștini-ortodocși. Totodată, aproximativ 45-50% dintre români sunt grav afectați de analfabetismul funcțional. Iarăși apare aceeași realitate pastorală – majoritatea dintre aceștia sunt creștini-ortodocși.
Acest eșec pastoral-misionar al Bisericii Ortodoxe Române – principalul cult religios recunoscut de statul român – este agravat de diferitele scandaluri provocate de ierarhi ai Sfântului Sinod și de preoți cu funcții înalte în administrația bisericească.
Imaginea BOR a fost grav afectată mai ales de comportamentele (faptele penale?) ale unor importanți membri ai Sinodului:
- IPS Teodosie Tomitanul – anchetat penal pentru cumpărare de influență, dosar în faza de judecată pe fond;
- IPS Irineu al Olteniei – anchetat pentru nereguli în implementarea unor proiecte sociale finanțate din fonduri europene, scăpat de la judecare prin prescrierea faptelor;
- fostul Episcop al Hușilor, Corneliu Onilă – condamnat la 8 ani închisoare cu executare, pentru viol și alte agresiuni sexuale;
- fostul Mitropolit al Basarabiei, Petru Păduraru – retras din scaun în urma unui scandal legat de homosexualitatea acestuia, etc.
Într-o perioadă în care națiunea română, în majoritate creștin-ortodoxă, avea nevoie – mai mult ca oricând în ultimele decenii – de o călăuzire morală pentru a înfrunta victorioasă încercările teribile prin care trece, Biserica Ortodoxă Română, păstorită de Patriarhul Daniel, eșuează în asumarea vocației sale de ”maică spirituală a neamului românesc”, așa cum o numea Mihai Eminescu.
BOR și beneficiile democrației euro-atlantice
Discursul naționalist-filetist, anti-UE, anti-NATO și pro-Rusia care bântuie prin BOR este unul ipocrit și ticălos.
Democrația și libertățile dobândite cu preț de sânge în Decembrie 1989 au oferit BOR șansa să se dezvolte rapid și să ajungă la cel mai înalt nivel de extindere, putere și bogăție din istoria sa. La acest moment, BOR deține aproximativ 18.000 de lăcașuri de cult, personalul clerical și monahal însumează aproximativ 15.000 de preoți și diaconi, aproximativ 8.500 de monahi/monahii, aproximativ 6.300 de profesori de religie, 11 facultăți de teologie, 25 de seminarii teologice, 10 unități teologice de învățământ preuniversitar. La toate acestea se adaugă o avere economică imensă: peste 40.000 de hectare teren agricol, peste 35.000 de hectare de pădure, zeci de plantații viticole și livezi, zeci de ferme zootehnice, ferme piscicole și stupine, fabrici de lumânări, ateliere care produc icoane pentru comercializare, unități de industrie alimentară (panificație, brânzeturi, conserve, dulcețuri, miere etc.), zeci de hoteluri și pensiuni pentru pelerini cu regim hotelier, case de oaspeți, centre de conferințe etc., precum și un puternic trust mass-media (TRINITAS).
După aderarea României la Uniunea Europeană, BOR a fost unul dintre principalii beneficiari ai finanțărilor europene. Resursele deținute de BOR au fost completate cu fonduri europene oferite pentru implementarea a sute de proiecte în domenii precum restaurarea patrimoniului religios, servicii sociale, educație religioasă, digitalizare și eficiență energetică prin dezvoltarea de unități care produc energie verde. De la aderarea României la Uniunea Europeană și până în prezent, BOR a beneficiat de fonduri nerambursabile în valoare de aproximativ 250 de milioane de euro (un sfert de miliard de euro)!
Peste toate aceste uriașe resurse umane, materiale și financiare (a căror dimensiune nu este cunoscută complet, din cauza lipsei de transparență a administrației bisercești) sunt stăpâni aproximativ 60 de oameni – ierarhii care formează Sinodul BOR. Aceștia conduc colosul bisericesc în mod discreționar, fără să dea socoteală clerului și credincioșilor care formează BOR. Cei 60 de români, episcopi creștini ortodocși, controlează această avere imensă și decid în numele a aproximativ 14.000.000 de români care s-au declarat creștini ortodocși la ultimul recensământ.
Dacă privim la halul în care BOR este infestată de naționalismul filetist promovat de extremistul George Simion și AUR, de păgânismele și aberațiile toxice ale șarlatanului Călin Georgescu și de narativele propagandei rusești care-l prezintă pe criminalul de război Putin ca fiind ”salvatorul Ortodoxiei”, ajungem la concluzia că acești aproximativ 60 de ierarhi care conduc BOR sunt grav afectați fie de un fariseism ticălos, fie de o indolență vecină cu trădarea de credință și de țară.
Este aproape imposibil să-ți explici de ce ierarhii BOR acceptă ca Biserica pe care o conduc să fie pervertită de naționalism, legionarism și putinism, de ce acești aproximativ 60 de oameni trădează democrația care a dăruit BOR toată libertatea de manifestare pe care nu a avut-o niciodată în istoria românilor și i-a ajutat pe ierarhi să transforme BOR în cea mai bogată entitate, după statul român, din România.
Buruienile din grădina duhovnicească a Patriarhiei Române: legionarismul, naționalismul filetist și propaganda putinistă
Buruiana legionară
Imediat după Decembrie 1989, din mânăstirile păstorite de BOR și din nou înființata organizație studențească ortodoxă (ASCOR) a răsărit buruiana legionarismului. În anii ’90, pe fondul vidului legislativ, dar și în efortul legitim de recuperare a memoriei luptei anticomuniste făcut de societatea românească, s-au tipărit mii de cărți și de articole care elogiau ”sacrificiul martiric” al unor legionari uciși în închisorile celor două dictaturi cu care Mișcarea Legionară a intrat în coliziune: dictatura Mareșalului Ion Antonescu și dictatura comunistă. S-au țesut mituri, s-au zugrăvit cu tușeuri de bidinea chipuri de ”Sfinți ai Închisorilor” și s-a indus în popor – și mai ales în rândul studenților teologi – o evlavie intensă pentru ”martirii legionari”.
La acea vreme, Sinodul BOR era ocupat cu luptele pentru putere purtate agresiv între Patriarhul Teoctist și așa-zisul Grup de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, coordonat cu dibăcie de actualul Patriarh Daniel. Nepăsarea ierarhilor BOR față de fenomenul neolegionar apărut în sânul clerului și al credincioșilor BOR a favorizat apariția unul cult al ”martirilor legionari”, care recent a stat la baza canonizării unor clerici cu evidente complicități legionare: Pr. Ilie Lăcătușu (șef de cuib și ulterior șef de sector legionar la București, implicat în Rebeliunea Legionară), Pr. Ilarion Felea (șef de cuib la Academia Teologică din Arad și propagandist naționalist-legionar în calitate de coordonator al oficiosului Episcopiei Aradului, ”Biserica și Școala”), Pr. Dumitru Stăniloae (un caz rar, dacă nu unic, de servilism și obediență grețoasă față de toate dictaturile care au existat în secolul XX, în România: dictatura regală, dictatura legionară, dictatura mareșalului Antonescu și dictatura comunistă).
Legionarismul a fost promovat intens de comunități monahale a căror celebritate se datorează unor monahi foarte căutați de credincioși, urmare a elocinței și măiestriei în predică. O importantă filieră de promovare a legionarismului în rândul clerului și credincioșilor BOR a fost dezvoltată de unul dintre cei mai cunoscuți călugări legionari: fostul stareț al Mânăstirii Petru Vodă, preotul Iustin Pârvu, fost deținut politic, condamnat pentru activitatea sa legionară, decedat în 2013 și considerat de mulți clerici și credincioși ca fiind sfânt. A rămas de notorietate și ca o pată de întuneric în istoria recentă a BOR episodul filmat în care maicile de la mânăstire îi cântau ”Sfântă tinerețe legionară” fostului legionar ajuns călugăr, la ceas de aniversare.
VIDEO: Momentul ”Sfântă tinerețe legionară” – de la minutul 1:53
Mesajul naționalist și, implicit, eretic filetist al legionarului călugăr Iustin Pârvu este dus mai departe de unul dintre cei mai loiali și capabili ucenici ai săi, călugărul Amfilohie Brânză. Acesta a slujit ca preot la Mânăstirea Diaconești, o comunitate de maici vestită cândva pentru evlavia față de figuri ale Mișcării Legionare. Tot la Diaconești s-a călugărit, la o vârstă foarte înaintată (85 de ani), fosta legionară Mina Xenia Mămăligă, fondatoare a primei ”Cetățui” (organizația legionară pentru tinere fete) din Lugoj. Ea s-a implicat activ, după instaurarea dictaturii comuniste, în multiplicarea și distribuirea clandestină a poeziilor mistice scrise în închisoare de preotul legionar Ilie Imbrescu (decedat la Aiud din cauza regimului de exterminare din închisoare). În 1960, Mina Xenia Mămăligă este condamnată la 10 ani de închisoare, fiind eliberată după 4 ani, prin decretul de amnistie din 1964. Ea a murit în Mânăstirea Diaconești, în anul 2019.
Preotul călugăr Amfilohie Brânză a intrat într-un oarecare conflict cu comunitatea monahală de la Diaconești, probabil ieșită de sub ”vraja” naționalismului legionar ca urmare a morții monahiei Mina Xenia Mămăligă și a fost obligat să părăsească mânăstirea. Amfilohie a ctitorit propria comunitate monahală, cu aprobarea ierarhiei BOR, anume Mânăstirea ”Ioan Iacob Hozevitul” de la Comănești (Arhiepiscopia Romanului și Bacăului). La această mânăstire, sub aparența pastorației creștin-ortodoxe, Amfilohie rămâne loial învățăturilor primite de la fostul legionar călugăr pr. Iustin Pârvu și organizează periodic așa-zise ”tabere de lucru și educație românească”.
Aceste acțiuni de inspirație legionară (vezi ”taberele de muncă legionară” inițiate de Corneliu Zelea Codreanu) sunt organizate în colaborare cu organizația ortodoxistă ”Frăția Ortodoxă”.
Preotul Amfilohie nu a ezitat să promoveze în aparițiile sale publice – conferințe, predici la slujbe religioase etc. – narative cu o evidentă influență legionară. Acest tip de militantism de inspirație legionară a fost atât de intens, încât preotul Amfilohie se regăsește în Raportul de Monitorizare al Institutului ”Elie Wiesel” (mai 2022 – aprilie 2023), cu titlul ”Antisemitism de 20%” – pagina 35.
Amfilohie este unul dintre apropiații europarlamentarului Claudiu Richard Târziu, fostul copreședinte al partidului extremist AUR, intrat în conflict cu George Simion și, în prezent, liderul unui alt partid naționalist cu numele Acțiunea Conservatoare. Totodată, Amfilohie s-a implicat activ în susținerea liderului extremist George Simion în acțiunile naționaliste organizate de acesta, contribuind major la promovarea mesajului naționalist-filetist în rândul clerului și credincioșilor BOR.
Filiera legionară ”Iustin Pârvu” – cu ”buruienile” sale precum pr. Amfilohie Brânză ori organizații de inspirație legionară ca Frăția Ortodoxă și Calea Neamului – este arhetipală pentru fenomenul relansării legionarismului în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, însă nu este singura. În teritoriul canonic românesc al BOR, în biserici de parohie și în mânăstiri, sunt pomeniți periodic membri de frunte ai Mișcării Legionare care au murit asasinați în închisorile comuniste și care sunt considerați sfinți (chiar dacă aceștia nu au fost canonizați oficial).
Sinodul BOR nu și-a asumat, în cei peste 35 de ani de la căderea comunismului, vreo atitudine oficială de condamnare a legionarismului și de interzicere a propagandei legionare în Biserică. Dimpotrivă, recenta canonizare a trei dintre figurile marcante ale legionarismului și naționalismului interbelic – Lăcătușu, Felea și Stăniloae – pare a fi o confirmare implicită a simpatiei ori a interesului pragmatic pe care îl are BOR față de prezența legionarismului în rândul clericilor și credincioșilor creștini ortodocși din România.
Buruiana naționalist-filetistă
Ierarhii BOR au sesizat imediat – și cu pragmatismul fariseic cunoscut – care este valoarea electorală a extremistului George Simion, obișnuit mai mult să se bată cu jandarmii pe stadion și mai puțin să se roage în fața icoanelor din biserică. Foarte probabil că apropierea dintre George Simion și ierarhia BOR a fost accelerată și prin implicarea fostului copreședinte al AUR, europarlamentarul Claudiu Richard Târziu, care are relații solide la nivelul Patriarhiei Române.
Ierarhii care formează Sinodul BOR sunt poate farisei, dar în niciun caz nu sunt niște naivi sau niște proști. Ierarhii BOR au știut de la început că mesajele politice colportate de George Simion sunt extrase din ideologia naționalismului de inspirație legionară. La fel de bine au știut – și știu și în prezent – că naționalismul, inclusiv cel de inspirație legionară, este o erezie condamnată de Biserica Ortodoxă. Totuși, nostalgiile naționalist-legionare – ori, poate, pragmatismul de negustori – i-au determinat pe membrii Sinodului BOR fie să-i îngăduie lui Simion și altor candidați ai AUR să bântuie prin parohii și mânăstiri, fie să se afișeze cu aceștia, contribuind astfel la creșterea impactului mesajului naționalist-filetist în rândul preoților și al credincioșilor.
La ușa extremistului George Simion au făcut coadă mai mulți ierarhi ai BOR, în dorința lor fierbinte de a-l onora pe naționalist și de a-și atrage prietenia acestuia. Câteva rememorări:
- Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, l-a onorat pe extremist cu distincția ”Crucea Şaguniană”;
- Petru cel iubitor de falus, fostul Mitropolit al Basarabiei, i-a acordat lui Simion Ordinul ”Ștefan cel Mare”;
- Teodosie aka ”Mache”, Arhiepiscopul Tomisului, și Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, au oficiat slujba de cununie a liderului AUR, în cadrul unei ”serbări câmpenești” care aducea izbitor cu nunta ”Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu.
- În plină campanie electorală, Sofian Brașoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, îl vizita pe Gigi Becali, candidat al AUR la Parlament și, la acel moment, cel mai apropiat colaborator al lui George Simion.
Recent, jurnalistul de investigație Costin Andrieș, de la platforma conservatoare ”În Linie Dreaptă”, a reușit să determine înlăturarea celor două steaguri de luptă ale Armatei ruse care erau afișate pe schelele bisericii cu arhitectură rusească pe care Gigi Becali o construiește în cartierul Pipera (București). Un alt efect al investigației realizate de Andrieș a fost identificarea afișării acestui drapel de luptă rusesc și în alte locații din țară. Patriarhia Română a ales să tacă și nu a avut vreo reacție publică. Nici măcar prețiosul preot Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei (mare apărător al BOR atunci când trebuie să lovească în oameni de elită ca Vasile Bănescu), nu a avut vreo reacție.
În râdul ierarhilor BOR este tot mai puternică o anumită dorință de reîntoarcere la ”vremurile bune” când Biserica Ortodoxă împărțea conducerea țării cu puterea politică. Mințile multora dintre membrii Sinodului BOR sunt bântuite de amintirea vremurilor în care relația BOR–Stat a fost reciproc avantajoasă. În secolul XX, BOR a colaborat cu dictaturile instaurate rând pe rând de Regele Carol al II-lea, de Mișcarea Legionară, de Mareșalul Antonescu, de tancurile lui Stalin și, nu în ultimul rând, de varianta naționalistă a comunismului ceaușist. ”Simfonia bizantină” – statul se ocupă de cele lumești, Biserica de cele duhovnicești și ambele entități se susțin reciproc – este idealul urmărit de mulți dintre ierarhii BOR.
Probabil de aici și lipsa de reacție – cu excepția unor timide delimitări venite rar din partea Patriarhului Daniel – față de fenomenul naționalismului filetist, chiar și atunci când acesta îmbracă haina putinismului. Au fost numeroase scandalurile în care au fost implicați clerici ai BOR care au promovat naționalismul și narative ale propagandei Moscovei.
Cel mai celebru caz este cel al preotului și cineastului Ciprian Mega, promotor al discursului naționalist și mai ales al propagandei Rusiei în România. Pregătit temeinic în Teologie, cu un discurs convingător și talentat ca cineast, Mega s-a manifestat ca un activ susținător al propagandei Moscovei. După ce a participat la Festivalul de Film de la Moscova și s-a afișat cu înalți oficiali ai regimului Putin – inclusiv s-a spus că ar fi avut o întâlnire privată cu dictatorul de la Kremlin –, Mega a fost caterisit de Episcopia Oradei. El a fost acuzat de atitudini rebele și extremiste și a fost bănuit că ar fi fost ”plantat” în BOR ca agent de influență al Patriarhiei Moscovei. În viziunea lui Mega, BOR este ”sub ocupație ideologică occidentală”, singura țară care ar garanta cu adevărat libertatea religioasă fiind Rusia.
Alături de Mega s-a afișat, în plin scandal, controversatul Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, cercetat de DNA vreme de aproape 10 ani pentru nereguli grave în implementarea unor proiecte europene, într-un dosar instrumentat și făcut scăpat prin prescrierea faptelor și deciziile CCR.
Un alt cleric cunoscut pentru discursul naționalist-filetist este ieromonahul Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni. În predicile sale de la amvon și de pe YouTube, ieromonahul Calistrat idealizează ”trecutul glorios, glia și tradițiile strămoșești ale neamului”, într-o cheie evident naționalist-filetistă.
În viziunea lui Calistrat, Uniunea Europeană și în general Occidentul democratic sunt spații ale decadenței morale și îndepărtării de Dumnezeu. În predicile ieromonahului filetist se insistă adesea pe ideea că România ”este colonie a Vestului”, că reformele solicitate de Uniunea Europeană ”au distrus economia națională” etc.
Despre războiul din Ucraina, ieromonahul Calistrat evită să condamne Rusia și consideră că marea problemă a acestui război este că două popoare creștine ortodoxe frățești au intrat în conflict. Totodată, ieromonahul filetist induce ideea că acest război a fost provocat de Occidentul ”lipsit de credință”, care ”s-a băgat precum diavolul între două entități ortodoxe”.
Nu în ultimul rând, ieromonahul Calistrat s-a implicat intens în promovarea extremistului Călin Georgescu.
Naționalismul-filetist, deși neasumat oficial de Patriarhia Română, bântuie mintea clerului și credincioșilor BOR. Lipsa unei catehizări minimale, eșecul orei de Religie în școală, slaba pregătire teologică a preoților și a unei părți importante a episcopilor sunt doar câteva dintre cauzele care au determinat răspândirea agresivă în rândul creștinilor ortodocși români a mesajelor eretice (filetiste) și păgâne, deversate de un șarlatan cu miros de Rusia, precum Călin Georgescu, ori de un extremist de grotă, ca George Simion.
Buruiana propagandei putiniste
Biserica Ortodoxă Română s-a implicat activ în politică încă din secolul XX. Ierarhia și clerul ortodox au susținut direct și indirect toate formele de dictatură care au existat în România secolului trecut: Dictatura Regală, Statul Național Legionar, Dictatura fascistă a Mareșalului Antonescu și dictatura comunistă, mai ales în perioada dictatorului Ceaușescu. Trebuie spus însă că au existat preoți, călugări și ierarhi care s-au împotrivit comunismului, fără să fi fost legionari, asumându-și să-L mărturisească pe Hristos ca răspuns la ofensiva sinistră de comunizare a României în anii ’50. Această rezistență, deși remarcabilă, este însă o excepție la regula înregimentării BOR sub stindardul diferitelor dictaturi.
După Decembrie 1989, ierarhia BOR – puternic infestată de oameni suspectați a fi lucrat pentru Securitatea comunistă, atât în țară, cât și în străinătate – a adoptat un fel de pragmatism de tipul do ut des. Clerul și episcopii ortodocși au acceptat rolul de propagandiști pentru diferite partide (cu precădere cele provenite din fostul PCR, anume FSN-FDSN-PDSR-PSD) în schimbul unor beneficii financiare și materiale imense.
Așa cum am arătat la începutul analizei noastre, pe lângă trenurile de bani primite electoral de la statul român, BOR a beneficiat de aproximativ un sfert de miliard de euro de la Uniunea Europeană. La aceasta se adaugă ajutorul imens oferit de Biserica Romano-Catolică pentru comunitățile ortodoxe din Diaspora româneastă din Vestul Europei, bisericile noilor parohii românești din țări precum Italia, Spania, Germania etc. funcționând cu titlu gratuit în spații oferite de catolici.
În ciuda acestor beneficii care nu ar fi fost posibile dacă în România nu aveam un regim democratic, aderența la valorile democratice și europene a unei importante părți a clericilor, monahilor și ierarhilor BOR este mică ori lipsește cu desăvârșire.
Vectorii naționalismului și ai propagandei rusești din interiorul BOR s-au manifestat pentru prima oară în mod organizat – și cu o agresivitate foarte eficientă – în timpul pandemiei de Covid-19. Din acel moment, clericii, ierarhii, monahii BOR cu simpatii naționalist-filetiste, legionaroide și pro-Rusia s-au regăsit, de multe ori asumat, alături de extremiștii lui George Simion din AUR, de agenții Rusiei din așa-zisa mișcare suveranistă. Ei au reușit să contribuie major la apariția unei mase de votanți ”suveraniști”, formată din milioane de creștini români membri ai BOR.
Paradoxal și șocant, cea mai prosperă entitate din România și unul dintre cei mai importanți beneficiari ai Democrației postdecembriste și ai fondurilor europene, Biserica Ortodoxă Română, a ajuns să fie tribuna discursului putinist, anti-democratic, anti-european și, în consecințele sale, anti-românesc.
(VA URMA)
