Probabil că USR este partidul aflat în cea mai dificilă poziție politică și electorală dintre toate partidele implicate în procedura de învestitură de către Parlament a Guvernului Tomac.
După ce a renunțat la propriul candidat pentru prezindențiale, în persoana Elenei Lasconi, și a devenit ”vârful de lance” al forțelor politice și civice care au susținut alegerea lui Nicușor Dan ca președinte al României, USR a obținut rezultate notabile în Guvernul Bolojan. Cei mai de succes miniștri USR au fost cel de Externe, Oana Țoiu, care a repus România pe harta diplomației europene, și cel al Mediului, Diana Buzoianu, care a lansat o ofensivă fără precedent împotriva mafiilor transpartinice ale lemnului, balastierelor și deșeurilor.
Povestea Guvernului Bolojan s-a sfârșit brusc prin actul de trădare pe care mafia din PSD, condusă de Clanul de la Craiova (Lia Olguța Vasilescu – Claudiu Manda), l-a comis în cârdășie cu agenții de influență ai Rusiei din AUR. Lovitura a avut loc în contextul în care președintele Nicușor Dan își trădase deja electoratul pro-european și reformist, orientându-se treptat spre mafia formată din foștii susținători ai USL și gudurându-se jenant la poarta MAGA a narcisistului Donald Trump.
La acest moment, USR se află la o răscruce. Singurul partid cu adevărat pro-european și reformist din România poate fi aruncat de pe scena politică a țării ori poate să supraviețuiască victorios, ba chiar să iasă întărit, în funcție de decizia pe care conducerea USR o va lua cu privire la votul de învestitură a guvernului ”tehnocrat” condus de Eugen Tomac, fosta ”mână dreaptă” a lui Traian Băsescu.
Cinci scenarii pentru USR
Problema fundamentală pentru USR este să găsească răspunsul corect la următoarea întrebare: ”De ce să votăm și eventual să plătim costurile unei guvernări din care nu facem parte și asupra căreia nu avem control?”. În acest răspuns se află ”cheia” deciziei pe care conducerea USR trebuie să și-o asume.
Scenariul nr. 1: USR votează necondiționat pentru Guvernul Tomac
Deși puțin probabil, în acest scenariu USR își oferă în Parlament voturile pentru Guvernul Tomac fără a primi nimic în schimb. Justificările pentru electorat pot fi de genul: Guvernul Tomac este, totuși, un guvern reformator, alegerile anticipate ar aduce la putere formațiunile naționaliste, anti-europene și pro-Rusia. Ceva avantaje ar fi pe termen scurt: USR evită acuzația că blochează formarea guvernului, poate să declame electoratului că este un partid responsabil interesat de stabilitatea țării etc.
Dezavantajele pe termen scurt sunt însă ceva mai mari: USR își asumă responsabilitatea pentru instalarea unui guvern pe care nu-l controlează, din care nu face parte și care are șanse mari să fie un nou eșec răsunător al președintelui Nicușor Dan. Abia învățat cu beneficiile guvernării, USR nu mai primește nicio pârghie de influență în noul guvern. Toate acestea înseamnă că USR va fi acuzat de eșecurile guvernului a cărui învestitură a sprijinit-o, iar dacă acest guvern va avea succes, USR nu poate revendica rolul de colaborator la acest succes, beneficiul electoral fiind zero. Sub aspect electoral, acest scenariu este un dezastru pentru USR. Electoratul ar considera că USR devine irelevant, că de fapt el nu mai contează pe scena politică.
În sinteză, scenariul nr. 1 înseamnă pentru USR răspundere politică fără putere politică și pierderi electorale masive.
Scenariul nr. 2: USR votează pentru învestitura Guvernului Tomac, dar formulează explicit că intră într-o opoziție constructivă
Acest scenariu este, probabil, cel mai pragmatic și inteligent mod prin care USR își poate păstra imaginea de partid responsabil și pro-european. Mesajul transmis printr-un astfel de comportament politic ar fi: ”Nu avem încredere deplină în componența acestui guvern, nu participăm la guvernare, dar nici nu blocăm statul și șansa unor reforme”.
Primul avantaj pentru USR ar fi că evită izolarea în Parlament și pe scena politică. Apoi, USR își asumă o răspundere limitată și își oferă șansa să se manifeste ca un partid pro-european care face o opoziție constructivă, sancționând eventualele erori ale Guvernului Tomac. Altfel spus, USR își rezervă dreptul de a critica și chiar de a se împotrivi la vot unor demersuri guvernamentale, în măsura în care acestea nu corespund cu viziunea USR despre reforme.
Ar fi și niște riscuri. O parte din propriul electorat ar considera că USR are o poziție ambiguă, că refuză să se exprime clar cu privire la Guvernul Tomac. Totodată, Guvernul Tomac poate să se folosească pentru legitimarea politicilor sale publice de voturile acordate de USR.
Un alt risc este cel al apariției unui fenomen de ”migrație politică” din partea membrilor USR care au primit diferite funcții în Guvernul Bolojan, din dorința acestora de ”a rămâne în cărți”.
Totuși, pentru USR acest scenariu oferă șansa ca partidul să se pregătească pentru alegeri, fie că vor fi anticipate (slabe șanse!), fie că vor fi la termen. USR ar beneficia de ceva timp pentru a se reforma la nivel de leadership, precum și la nivelul structurii teritoriale de partid, unde USR nu stă deloc bine (fără organizații solide în județe, mai ales în orașele mici și în rural, fără un număr rezonabil de membri, fără vizibilitate suficient de mare cât să genereze beneficii electorale etc.).
În sinteză, scenariul nr. 2 înseamnă pentru USR: ”Oferim prezumția că guvernul vostru vrea reforme, dar rămânem rezervați și activi într-o opoziție constructivă”.
Atât scenariul 1, cât și scenariul 2 oferă USR posibilitatea să negocieze o alianță politică și electorală solidă cu PNL, evident cu condiția ca la conducerea PNL să rămână Ilie Bolojan.
Scenariul 3: USR solicită garanții privind reformele și democrația în schimbul susținerii Guvernului Tomac
De fapt, acest scenariu este o ”variantă .2” a scenariului nr. 2, o detaliere ceva mai restrictivă a acestuia. Altfel spus, USR susține învestitura Guvernului Tomac doar dacă primește garanții clare pentru realizarea unor reforme necesare salvării României, conform unui calendar asumat de guvern: reforma electorală, reforma administrativă, desființarea unor agenții și companii de stat, reducerea severă a cheltuielilor publice, digitalizarea administrației publice, înfrângerea Rusiei în războiul hibrid lansat asupra țării noastre, reformarea și înzestrarea Armatei Române folosind Programul SAFE, reformarea serviciilor secrete etc.
Avantajele suplimentare sunt importante. Votul de învestitură exercitat de USR este transformat într-o negociere programatică și, totodată, în ocazie pentru USR de a-și prezenta programul politic de reformare democratică și de salvare a României. USR confirmă propriului electorat că rămâne un partid reformator, consecvent și loial principiilor democrației europene. USR se repoziționează pe harta Opoziției ca singurul partid de opoziție care își asumă valorile democratice europene. USR începe să se definească ideologic și să-și limpezească doctrina politică.
Riscul principal este acela al declanșării rapide a unui conflict fățiș cu Guvernul Tomac și, mai ales, cu președintele Nicușor Dan, în cazul în care Guvernul Tomac refuză să ofere aceste garanții. Tot la conflict se va ajunge dacă Tomac promite, dar nu se ține de cuvânt.
În sinteză, scenariul nr. 3 (sau 2.2, cum vă place) înseamnă pentru USR: ”Acceptăm în principiu că guvernul vostru vrea reforme, dar oferim susținerea noastră doar dacă primim garanții clare pentru implementarea reformelor conform unui calendar asumat de Guvernul Tomac”.
Scenariul 4: Abținerea de la votul de învestitură
Acest scenariu este cel mai comod, dar probabil și cel mai prost. USR poate spune că nu vrea să blocheze Guvernul Tomac, așa că nu votează împotrivă, dar nici nu vrea să-și asume un proiect politic în care USR nu este implicat, așa că se abține de la vot.
Avantaje nu prea sunt în acest scenariu. Eventual, USR poate să joace cartea gen ”nu poți să ceri voturile unui partid pe care l-ai exclus complet din procesul de guvernare”. Chiar dacă aparent o astfel de poziție pare corectă, politic este fără valoare și generează riscul ca USR să se autoexcludă de pe scena politică și să se dezmembreze rapid.
În sinteză, scenariul nr. 4 înseamnă pentru USR ceva de genul: ”Suntem supărați pe sat, lăsați-ne în pace, treaba voastră ce faceți!”.
Scenariul 5: USR votează împotrivă și face opoziție radicală
Acest scenariu poate fi posibil dacă USR consideră că nu are niciun stimulent instituțional ca să susțină Guvernul Tomac:
- nu participă cu oameni în structurile guvernamentale;
- îi va pierde pe cei numiți în aceste structuri de Guvernul Bolojan;
- președintele Nicușor Dan s-a folosit electoral de USR și a renunțat la relația cu USR imediat ce interesele i-au cerut-o.
Acest scenariu pornește însă de la concluzia că Guvernul Tomac nu este reformator, nu este pro-european, ci reprezintă doar expresia unei ambiții politice (refacerea alianței PSD-PNL?) a președintelui Nicușor Dan, care a trădat nu numai USR-ul, ci și propriul electorat.
Un astfel de scenariu ar mobiliza nucleul dur de alegători USR, cât a mai rămas din el, dar ar obliga USR să manifeste o opoziție agresivă, inflexibilă, radicală. Asta ar împinge USR spre o arenă politică în care s-ar lupta cu AUR pentru voturile electoratului ”anti-sistem” radicalizat. USR ar fi în inferioritate, într-o astfel de luptă, pentru că susține valorile democrației europene, care sunt incompatibile cu viziunea majorității acestui electorat.
În sinteză, scenariul nr. 5 înseamnă asumarea de către USR a unul mesaj de genul: ”Nicușor Dan a devenit un inamic al USR și niciun guvern propus de acesta nu oferă garanția că este reformist și pro-european”.
Și acest scenariu oferă USR posibilitatea unei alianțe politice și electorale cu PNL, cu aceeași condiție enunțată: Ilie Bolojan să rămână liderul PNL.
Ponunțarea în procesul lui Fritz cu ANI – amânată de ÎCCJ pentru un termen ulterior votului de învestitură
Avem două evenimente: votul de învestitură a Guvernului Tomac și pronunțarea în procesul liderului USR cu ANI, amânată pentru un termen ulterior votului. Într-o țară în care Justiția este ghidată de ”telefonul de la Lia” (Savonea, desigur), este greu să nu te gândești că poate este vorba de o chestie dubioasă și nu doar de o simplă coincidență în înlănțuirea acestor evenimente.
Pe scurt, despre speță: ANI a constatat că, în noiembrie 2020, Fritz a aprobat un referat de modificare a unui PUZ în beneficiul unei firme ale cărei documentații tehnice au fost realizate de arhitectul Răzvan-Gabriel Negrișanu – consilier local USR care-l împrumutase pe Fritz cu 25.000 de lei în campania electorală din 2020. Fritz a contesat raportul ANI, susținând că el a preluat și doar a reconfirmat o procedură inițiată și deja aprobată de predecesorul său, primarul Nicolae Robu, invocând în principal prescripția răspunderii și, în subsidiar, nelegalitatea raportului. Procesul se află în faza de recurs în pronunțare, după ce Curtea de Apel Timișoara a confirmat, pe 10 februarie 2026, raportul Agenției Naționale de Integritate prin care primarul Dominic Fritz a fost declarat în conflict de interese administrativ.
Dacă va fi găsit vinovat de ÎCCJ, liderul USR va primi sancțiunea specifică, anume diminuarea indemnizației lunare cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni. Principaul risc pentru Fritz este ca instanța să decidă decăderea lui din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică pe o perioadă de trei ani de la data încetării de drept a mandatului (în cazul discutat), precum și decăderea lui din dreptul de a mai candida sau de a ocupa funcții publice pentru o perioadă de 3 ani de la finalizarea mandatului sau de la rămânerea definitivă a deciziei.
Altfel spus, pentru liderul USR, finalul acestui proces cu ANI poate reprezenta și finalul carierei lui politice (cel puțin, în această etapă).
Nu știm, că nu avem vreo dovadă, dacă amânarea pronunțării decisă de ÎCCJ în acest proces este un mesaj de genul: ”Aveți probleme serioase cu Justiția. Nu este momentul să intrați într-un conflict total cu noi”. Nu știm clar nici măcar cine pot să fie acești ”noi”, deși îi putem bănui…
Însă nu putem trece sub tăcere posibilitatea, deși puțin probabilă, a exercitării unor presiuni asupra lui Dominic Samuel Fritz pentru ca USR să nu încurce jocurile politice care ar urma să determine învestitura Guvernului Tomac.
Chiar dacă nu se confirmă o astfel de suspiciune, pentru USR finalul procesului în care se află liderul poate avea efecte politice importante. Dacă USR votează împotriva Guvernului Tomac, iar Fritz este condamnat ulterior de ÎCCJ, atunci o parte din membrii și electoratul USR vor considera că această succesiune de evenimente reprezintă represalii împotriva lui Fritz. Dacă USR votează pentru învestitura Guvernului Tomac și ÎCCJ se pronunță în favoarea lui Fritz, se va spune că acesta a fost făcut scăpat pentru că a votat ”cum trebuie”.
Dincolo de aceste speculații, găsim și niște implicații serioase pentru USR. Dacă pornim de la ideea că Fritz reprezintă principalul centru de putere al partidului, precum și o importantă imagine a succesului politicilor publice ale USR în administrație, atunci apropierea unei decizii judiciare importante poate determina conducerea USR să fie prudentă. Nu este vorba neapărat șantaj. USR poate intra într-o criză de leadership, pentru că un rezultat negativ al procesului pentru Fritz îi poate afecta serios autoritatea de lider.
Prin urmare, USR trebuie să se pregătească și pentru diferite posibile scenarii rezultate în funcție de cum se va pronunța ÎCCJ în procesul lui Fritz împotriva ANI.
Va urma USR apelul din denumirea sa – ”Salvați România”?
Cum spuneam la început, USR se află în cea mai dificilă poziție politică și electorală dintre toate partidele implicate în procedura de învestitură de către Parlament a Guvernului Tomac. Pe de o parte, pragmatismul politic solicită deschidere spre negocieri și compromisuri, unele probabil destul de urâte. Pe de altă parte, principiile care au stat la temelia apariției USR solicită verticalitate și loialitate față de viziunea unei Românii democratice și europene.
USR mai are încă o șansă – probabil printre ultimele – să vindece relația cu cea mai importantă componentă a națiunii române, anume cu societatea civilă. USR s-a născut din zbaterile societății civile de a rezista corupției endemice care a capturat statul român și de a păstra România pe traiectoria pro-europeană.
De fapt, acum miza USR nu este susținerea sau respingerea Guvernului Tomac. Miza USR este să se folosească de acest moment politic dificil pentru a se reforma și relansa ca forță politică a societății civile. Momentul este dificil, dar este și favorabil acestui demers.
Vom afla destul de repede dacă partidul USR rămâne sau nu loial apelului lansat românilor, cu peste un deceniu în urmă: Salvați România!
Un discurs fals domnule ziarist. Nu înțelegi nimic. Alegeri anticipate. Urgent. Nu poți înțelege acțiunile președintelui României. Critici fara sa înțelegi
Credeam că Eugen Tomac e ceva mai răsărit ca politician decât Nicușor Dan.
Da’ de unde! Este exact în aceeași „grupă mică” de „Șoimii patriei” cu Nicușor Dan, Sorin Grindeanu, Dominic Fritz și alții neo-marxiști de 2 lei care se pretind mari „pro-occidentali” dar nu au nici o însușire individuală care să-i califice pentru asta. Poate oportuniști, asta da!
Ultimul „răsărit” pe interval, Eugen Tomac (1,8% la ultimele alegeri). Dânsul nu discută cu AUR care are 40% în sondaje și 20% în Parlament, ba chiar îl face pe George Simion „politician care nu respectă regulile”. În același timp despre Kelemen Hunor spune că este „bun român de etnie maghiară”. Adică despre individul care a fost în SUA la sediul HHRF (cea mai șovină organizație ungurească din lume) și de acolo a înjurat public România în cel mai ticălos și răuvoitor mod.
Faptul că Eugen Tomac ca și Nicușor Dan refuză să discute cu AUR nu este doar lipsă de tact și de orientare, este chiar o imbecilitate politică. Cum să ignori primul partid al țării după sondaje și al doilea din Parlament? Asta arată nivelul politicienilor români.
Toți ăștia vor pieri pe limba lor. Toate la vremea lor!
Daca maine ar fi alegeri, USR ar fi alegerea.
Ca votant USR, scenariul 3 imi pare cel mai potrivit.
Diana Buzoianu a fost un ministru foarte bun. Din pacate, nu a reusit sa avanseze cu reformele slea grele. Pot spune ca am discutat cu niste oameni vechi in bransa pe care a condus-o si care nu i-au inteles deloc mandatul. I-au reprosat ca a pus mult mai multa munca pe aia de jos in timp ce sefimea a ramas la fel de multa si bine platita. Acolo ajunsese cu reforma, ca tot guvernul Bolojan, si acolo au fost impotmoliti. Si Toiu a facut treaba buna, asa cum era cand l-a preluat ministerul ala. Domnul Hurezeanu la b1 – poet.
Si in scenariul 3, un Ionas nu are ce cauta in guvern, mai trebuie negociat.