În articolul precedent am prezentat informații despre personajele care ar urma să fie propuse în funcții de miniștri ai Guvernului Eugen Tomac. Analizarea profilului psihologic și politic al lui Nicușor Dan prin prisma acestei liste de guvern dezvăluie o transformare profundă a fostului activist civic.
Din idealistul și matematicianul rigid de acum un deceniu, Nicușor Dan s-a preschimbat într-un strateg politic de un pragmatism uneori șocant, un politruc dispus să opereze agresiv și cinic în interiorul sistemului, asumându-și compromisurile specifice vieții politice din România. Să-l cunoaștem pe Nicușor!
Profilul politic al lui Nicușor Dan: de la lupta ”anti-sistem” la compromisurile dezgustătoare ale ”realpolitik”
Componența propusă pentru acest guvern – un hibrid bizar între oameni loiali președintelui, aripa istorică Băsescu-PDL, ”tehno-birocrați” din ministere și personaje ce miros a servicii secrete – exprimă modul în care Nicușor Dan își gândește supraviețuirea și ascensiunea politică.
Externalizarea ”politicii murdare”
La prima vedere, Nicușor Dan refuză să-și murdărească imaginea publică prin jocuri de culise politice specifice ”politichiei” românești. El a insistat pe formula președinte-mediator, de ”factor activ, dar neutru” etc.
Totuși, Nicușor Dan acceptă implicit o structură guvernamentală controversată sub coordonarea lui Eugen Tomac, fostul ”soldat” loial al cuplului politic Traian Băsescu – Elena Udrea. Rezultă că Nicușor Dan înțelege utilitatea aparatului politic din spatele fostului PDL/PMP, format dintr-o rețea de politruci care știu să negocieze voturi, să gestioneze structuri teritoriale și să ducă bătălii electorale dure.
Miza lui Nicușor Dan este să-și păstreze aura de neutralitate instituțională, lăsând ”munca politică de jos” pe seama lui Tomac.
Dintre toate găștile de politruci mioritici, Nicușor Dan a decis să mizeze pe combinația dintre două grupări: ”gașca PSD-istă” (prin proxy) și gașca ”băsiștilor”, aflată ”în adormire”, pe care a reactivat-o și căreia încearcă să-i ofere guvernarea.
Tehnocrația ca ”scut de protecție”
Prin personaje ca Radu Burnete (Economie) și Cosmin Soare Filatov (Justiție), Nicușor Dan încearcă să-și plasează nucleul loialiștilor săi în zone pe care le consideră vitale: predictibilitate economică pentru partenerii României și rigoare constituțional-administrativă.
Prezența unor consilieri prezidențiali într-un guvern infestat de figuri controversate arată dorința lui Nicușor Dan de a deține ”insule de control de elită”, prin care să poată bloca eventualele derapaje ale politicienilor de carieră din guvern. Totodată, prin oamenii lui din guvern, Nicușor Dan încearcă să obțină și niște mecanisme de control exercitat asupra lui Tomac, ale cărui priorități în manifestarea loialității sunt încă orientate spre Traian Băsescu.
Toleranța calculată față de ”Sistem”
Nicușor Dan acceptă figuri controversate și cu puternice legături în zonele oculte ale politicii românești, precum Ionuț Mașala (CNAIR) sau Teodor Dulceață (Mediu), mari supraviețuitori ai tuturor guvernărilor (inclusiv PSD).
La fel de dubioasă este promovarea la rang de ministru (deocamdată, doar ca intenție) a lui Vladimir Ionaș (Avangarde), ”locotenentul” ”sondorului” de casă al PSD, Marius Pieleanu, a cărui carieră universitară s-a întrerupt brusc sub greutatea acuzațiilor de prădător sexual.
Sunt dovezi clare că Nicușor Dan a abandonat radicalismul civic al ”luptei cu Sistemul”. El înțelege acum că statul nu poate fi condus cu idealiști și că are nevoie de birocrați de carieră, care cunosc hățișurile administrative și mecanismele financiare profunde, chiar dacă aceștia vin la pachet cu un istoric politic pestriț și urât mirositor.
Nicușor Dan nu mai vrea să reformeze radical ”Sistemul”, nici măcar să facă o minimă curățenie. El vrea ca ”Sistemul” să-i fie aliat, să lucreze pentru supraviețuirea sa în primul mandat de președinte și, eventual, pentru câștigarea unui al doilea mandat. Din acest motiv, între electoratul său și ”Sistem”, Nicușor Dan l-a ales pe cel din urmă.
Posibil profil psihologic: cum face politică un matematician
Raționalismul matematic aplicat în politică
Nicușor Dan este un matematician de elită care tratează politica – deformație profesională! – ca pe o problemă de optimizare structurală, nu ca pe o arenă a emoțiilor. El are o gândire algoritmică, în baza căreia caută pentru guvernul său o ”eficiență structurală”, pe care consideră că o poate obține cu ajutorul rețelelor politice și de influență cu rădăcini PSD și în PDL/PMP (gruparea ”băsiștilor”).
Nicușor Dan reușește să-și asume și o detașare emoțională care pe mulți îi șochează. El nu pare să fie afectat emoțional de crizele de imagine provocate de diferite personaje controversate propuse să dețină portofolii ministeriale în Guvernul Tomac. Emoțiile sunt lăsate în seama opiniei publice și a fostului său electorat. Pentru Nicușor Dan, sentimentele sunt incompatibile cu gândirea matematică și, implicit, cu politica asupra căreia el aplică raționalismul matematic.
Deși s-a folosit de emoțiile electoratului, de spaimele și speranțele acestuia, Nicușor Dan nu dă doi bani pe sentimente și emoții atunci când e vorba de politică.
Toleranța sporită la disonanța cognitivă
”Instinctul” de matematician îl face pe Nicușor Dan să realizeze un fel de ”compartimentare etică” și să manifeste o toleranță sporită la disonanța cognitivă. Altfel spus, Nicușor Dan rezistă la presiunea psihică generată de coexistența, în calculele lui politice, a două realități total opuse, care se contrazic și sunt în conflict.
Electoratul lui Nicușor Dan se întreabă siderat: cum poate un ”campion” al integrității civice să gireze, fie și indirect, un personaj dubios precum Vladimir Ionaș sau un birocrat alunecos cum e Corina Popescu? Răspunsul stă în compartimentarea psihologică specifică lui Nicușor Dan. El nu privește moralitatea ca pe o normă dogmatică și absolută, ci analizează utilitatea fiecărui element într-un algoritm politic mai mare.
Dacă un ”pion” aduce procente electorale, susținere din partea unor partide, conexiuni cu anumite grupuri de interese ori stabilitate instituțională, problemele de imagine – chiar dacă sunt grave – sunt tratate de Nicușor Dan ca niște ”erori tolerabile”, în marja de calcul pe care și-a asumat-o.
Așa ne putem explica și alte atitudini ale lui Nicușor Dan: acceptarea ca ”avocatul de casă” al Clanului Olguța-Manda să impună șefii Parchetelor conform intereselor Clanului; lipsa de reacție la conspirația PSD-AUR prin care a fost doborât Guvernul Bolojan; ”linsul clanței” la ușa lui Trump, prin inoportuna participare la organizația-fantomă a acestuia, ”Board of Peace” etc.
Aversiune scăzută la risc și controlul obsesiv pe detalii
Nicușor Dan nu are vreo problemă în a-și asuma riscul politic generat de asocierea lui cu structuri politice oculte, blamate de propriul său electorat istoric, precum PSD și PDL, fapt care indică o rezistență psihologică uriașă la presiunea publică și la criticile din social media. Aceeași atitudine a avut-o și în timpul Guvernului Bolojan, când a permis mafiei PSD să saboteze reformele încercate de premier și de miniștrii USR, iar într-un final să asiste pasiv la doborârea acestui guvern.
Totuși, Nicușor Dan pare să fie afectat de teama de a fi trădat sau sabotat din interior. El nu are încredere în Tomac, iar relația lui cu acesta este mai degrabă setată prin calcule matematice. Din acest motiv, își plasează oamenii de maximă încredere în poziții-cheie, în proiectul Guvernului Tomac. Acest gest este ”semnatura psihologică” a unui lider care deleagă execuția, dar caută să păstreze controlul administrativ și conceptual.
Nevoia de validare instituțională, dar nu și de simpatie populară
Nicușor Dan nu caută să fie un lider mesianic sau populist. O parte din electoratul lui l-a privit ca pe un ”salvator”. De fapt, conceptul de ”salvare” este prezent în cariera civică și politică a lui Nicușor Dan: Uniunea Salvați Bucureștiul, Uniunea Salvați România…
Poate că, în trecut, Nicușor Dan chiar a crezut sincer în demersul de ”salvare a României”. Treptat, raționalismul matematic l-a învins pe activistul civic și a modelat actualul politician, devenit neașteptat de cinic.
Nicușor Dan se simte confortabil când e înconjurat de personaje care au aură de experți, fapt dovedit de componența corpului de consilieri prezidențiali. Propria sa structură mentală îl determină să prefere mai degrabă un dialog arid bazat pe date, cifre și norme juridice, în detrimentul retoricii politice de tip spectacol.
Nicușor Dan este convins că problemele politice pot fi rezolvate prin aplicarea unor algoritmi, că fundamental soluțiile sunt obținute prin aplicarea raționalismului matematic, noua ”piatră filosofală” a politicilor publice de la Cotroceni.
Concluzie: cu cine ne-am trezit pe cap?
Nicușor Dan de astăzi nu mai este Nicușor Dan de ieri. De fapt, nici nu știm care este Nicușor Dan cel real: activistul civic care lupta cu ”Sistemul” sau politicianul cinic, pragmatic care dansează cu ”Sistemul”?
Relația lui Nicușor Dan cu Guvernul Bolojan (pe care l-a lăsat pradă alianței anti-europene și anti-democratice PSD-AUR), modul în care gestionează formarea unui nou guvern (mizând în această etapă pe mixul dintre PSD-iști și ”băsiști”) ne demonstrează că Nicușor Dan a intrat în faza de maturitate politică cinică. Activistul romantic din Piața Universității nu mai există – asta, dacă a existat vreodată cu adevărat –, fiind înlocuit de un politician de tip ”machiavelic-tehnocrat”.
Nicușor Dan a înțeles că pentru a controla ”Sistemul” și pentru a-și păstra funcția de președinte al statului român, trebuie să folosească instrumentele ”Sistemului”, să fie partenerul lor: rețelele vechi și versate de partid; personajele dubioase din casta funcționarilor publici, vechi în sistem și imuni la orice schimbare politică; experții personali pe post de ”butoane de control” în guvern; partenerii lacomi și agresivi din PSD, un rău necesar asumat, protejat și încurajat în baza unui calcul politic matematic și cinic.
Dacă ați crezut vreodată că Nicușor Dan este ”cavalerul fără prihană” și ”cruciatul” care va lupta și va învinge ”Sistemul”, salvând democrația și parcursul euro-atlantic al României, uitați de asta!
Democrația și apartenența României la UE și NATO sunt pentru Nicușor Dan doar contexte în care e obligat să-și folosească algoritmul matematic în baza căruia face politică. Ele nu sunt neapărat fundamentale pentru Nicușor Dan.
Democrația a fost ignorată de președinte. A promis referendum în Justiție și reformarea Justiției; nu a făcut nimic. A promis că va prezenta un raport detaliat despre motivele care au generat anularea alegerilor prezidențiale; nu a făcut nimic. A promis că va rezolva criza de leadership și precaritatea controlului democratic din Serviciile Secrete; nu a făcut nimic. A promis că va respecta Constituția, dar a organizat consultări politice pentru noul guvern dincolo de litera și spiritul Constituției.
Apartenența României la Uniunea Europeană și la NATO a fost confirmată doar prin vorbe. Faptele însă au demonstrat că Nicușor Dan privește mai mult spre MAGA lui Donald Trump.
Spre groaza celor care l-au votat, Nicușor Dan se înscrie în ”galeria monștrilor” formată din președinții României post-decembriste care una au zis în campania electorală și alta au făcut când s-au văzut la Cotroceni. Altfel spus, Nicușor Dan este o nouă țeapă pe care acest popor singur și-a cioplit-o și tot singur și-a băgat-o în dosul destinului său istoric.
E drept că alternativa, în finala prezidențială, a fost mereu una și mai rea, chiar catastrofală. Dar Nicușor Dan, odată ales președinte, nu trebuie comparat cu George Simion, ci cu proiecția lui Nicușor Dan din mintea votanților săi. Așa cum Klaus Iohannis, odată ales președinte, nu trebuia comparat cu Victor Ponta sau Viorica Dăncilă, ci cu proiecția lui Klaus Iohannis din mintea votanților săi.
Dle Vladimir Munteanu, felicitari pentru un articol exceptional!
Un paragraf din articolul dvs mi-a atras atentia in mod special:
„Nicușor Dan nu mai vrea să reformeze radical ”Sistemul”, nici măcar să facă o minimă curățenie. El vrea ca ”Sistemul” să-i fie aliat, să lucreze pentru supraviețuirea sa în primul mandat de președinte și, eventual, pentru câștigarea unui al doilea mandat. Din acest motiv, între electoratul său și ”Sistem”, Nicușor Dan l-a ales pe cel din urmă.”
Eu cred ca sistemul l-a propulsat pe ND la presedintie, sistem care il ajuta in continuare.
Este ciudat ca ND nu-i schimba pe sefii serviciilor, inclusiv pe Pahontu, ceea ce arata ca are nevoie de ei.
As avea doua exemple de dat, care mi-au intarit convingerea ca ND e sustinut de sistem, dar daca le-as spune, as avea de infruntat grosolania unor cititori de aici.
Nicusor Dan s-a controlat bine de tot pana a preluat mandatul de presedinte. A jucat rolul prostovanului, insa in spatele mastii se ascunde un personaj razbunator si cinic. Cel care l-a propulsat a fost Adrian Zuckerman. Pentru ca este mana in mana cu PSD a vrut sa se dea smecher, a pus un premier de carton obedient, sluga de casa a lui Petrov-Udrea, a pus ministrii fara carnet de partid, dar care au PSD in suflet, a mai bagat oamenii lui si a pus si umplutura. Cand lumea s-a prins ca este guvern PSDan, a venit Tolomac cu amenintari ca si runda a doua tot presedintele numeste si toti vor pupa pantoful. Partida se joaca si Nicusor Dan a pierdut sprijinul USR, partidul care l-a purtat pe brate sa ajunga presedinte. Bolojan are de platit polite lui Nicusor Dan, asa ca o alianta PNL-USR o sa fie greu de gestionat. UDMR vad ca a schimbat linia si face politica lui Magyar. Vin vremuri grele, cu alegeri anticipate, PSD si cloaca suveranista mai putin AUR dispare din peisaj. Nicusor Dan va fi izolat oricand la un pas de suspendare si demitere.
Habarniști ,comentarii de toată jena. Nicușor Dan e foarte bun președinte și lucrează cu ce ați ales. Aur,PSD ciuma rusă. Asta e puterea cu care se luptă. Președintele și veniți voi niste neica nimeni să criticați probabil că sunteți plătiți din punga PSD,magistrați, securiști aurpsd,