Am urmărit cu atenție ultima intervenție televizată a lui Ilie Bolojan, la Digi 24, în interviul acordat lui Claudiu Pândaru, unde întrebările au fost bune, iar răspunsurile foarte bune.
Ilie Bolojan se află într-un moment de maximă vizibilitate publică, iar el conștientizează acest lucru. În timp ce răspundea la întrebări, se uita direct în cameră din când în când și zâmbea inteligent, transmițând impresia unui lider sigur pe sine și conștient de susținerea publică de care beneficiază, comunicând direct cu audiența.
Sunt două idei care mi-au plăcut mult. Prima: asocierea PSD-ismului cu o boală care a infectat partidele trecute pe la guvernare, deci implicit și PNL, partenerul din ultimii 15 al PSD, în diversele forme de USL (mai explicit sau mai cu paravan). În majoritatea structurilor sale, PNL este un PSD pe galben (în loc de roșu) și cu o săgeată albastră în loc de cei trandafiri țepoși. Dar ca principii și valori, tot acolo sunt. Nici măcar doctrinele politice nu le diferențiază: PSD are uneori politici publice mai liberale decât ale PNL-ului, iar PNL – mai social-populiste decât ale PSD-ului. Uneori.
Acum, însă, liberalii sunt prinși între popularitatea lui Bolojan, care a explodat după votarea moțiunii de cenzură de către PSD-AUR, și alunecarea în continuare în irelevanță, cu riscul de a fi depășiți de USR, care la ultimele alegeri parlamentare s-a apropiat la două procente de PNL.
Cea de a doua idee foarte interesantă a lui Bolojan este relația sa cu opoziția din PNL, aripa Predoiu–Thuma. Premierul i-a menajat pe aceștia în cadrul interviului, precizând că ”le spun în particular dacă am ceva să le reproșez” și că nu-i dă afară din partid, deși ar avea formule statutare. Este un grad de maturitate rar întâlnit în politica românească recentă, surprinzandu-l chiar și pe Claudiu Pândaru, obișnuit cu tipul de politică a ”cuțitelor lungi”, de decapitare rapidă a unei opoziții care ar putea să te lase fără conducerea partidului.
După urmărirea acestui interviu am simțit un optimism pe care nu l-am avut de mult în relația cu politica românească. Bolojan a spus apăsat, în prime time, lucruri grave despre PSD, a explicat foarte clar problema structurală a acestui partid, prin corupția endemică și mufarea la banul public.
Pe de altă parte, dacă PNL trădează și-l va înlocui pe Ilie Bolojan la conducerea partidului, cel mai probabil va avea aceeași soartă ca PSD: tot pe tobogan, fără șansă de a opri căderea.
Dacă nu eram membru al partidului REPER și nu aveam experința partidelor PLUS și, după fuziune, USR-PLUS, acest interviu m-ar fi convins probabil să-mi depun adeziunea la PNL, atât de mult m-a convins persoana Ilie Bolojan. Însă sunt realist: după cum spune vorba, ”până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. PNL nu este Ilie Bolojan și nici Ilie Bolojan nu reprezintă PNL-ul ca principii și valori promovate. Doar după o conducere a partidului întinsă pe mai multe cicluri electorale, aceste principii și valori vor fi transferate de la lider către organizația pe care o conduce. Sunt necesare câteva tururi de alegeri și schimbarea unor lideri de vârf ai PNL-ului cu alții care se apropie de viziunea lui Ilie Bolojan, așa după cum este primarul Capitalei, Ciprian Ciucu – evident, liderul cel mai apropiat de actualul președinte al partidului.
*****
Florin Burtă este antreprenor, fondator al platformei licitatii-lichidare.ro și al agropensiunii Casa Mamaia Pașa din Delta Dunării.
“Sunt necesare câteva tururi de alegeri și schimbarea unor lideri de vârf ai PNL-ului cu alții care se apropie de viziunea lui Ilie Bolojan”. Parerea unui simplu alegator despre povestea asta cu lideri, alegator care a mai fost atent la miscarile de trupe de prin urbea de unde vine: Nu, nu este suficient sa se perinde cativa lideri ca Bolojan. Liberalismul, spre deosebire de celelalte curente, se dilueaza grav de la varf catre marginime. Pentru liberalism este musai sa ai ceva educatie, ceea ce in teritoriu este rara avis. Primarul de mica asezare penelist este, impresie personala, mereu sub suspiciunea de cameleonism, un migrator dupa cum se schimba vremea. Aceasta trasatura a facut posibila si marca usl 1.0, 2.0
La psd nu a fost asa, acolo e o uniformitate – toti sunt la acelasi nivel- Trasatura trasata de parintii fondatori ai socialismului. Iata ca si primarul de la Buzau, in dezacord cu conducerea, tot pesedist a ramas. Insa, situatia se schimba – catre marginime greu se va mai trasa granita intre rosu si galben, treptat se va face portocaliu.
Declinul se face altfel, un pas in jos. E ca o cascada: penelismul cade in pesedism iar pesedismul in aurism, ultima etapa, teoretica momentan, fiind disparitia partidelor si caderea in dictatura. Pas cu pas.
Singura cale pentru liberali este descoperirea unor lideri locali liberali veritabili, educati, cu morala si integritate, dezlipiti de baronismul usl, “baronii” si liberalismul nu se pupa. Deci, oameni de calitate in teritoriu si un lider pe masura.
Atat timp cat electoratul si legile nu sanctioneaza traseismul politic, nici nu mai conteaza orientarea sau partidul politic din care faci parte. Toate au ca finalitate coruptia sistemica reflectata in pseudoinstitutii, care transforma tara intr-un stat esuat!
Legea care s-a votat in Parlament impotriva ONG-urilor va afecta si munca d-stra d-le Burta! Astept cu nerabdare un articol in care sa va spuneti opinia!
Rareori mi se intampla sa fiu aproape total de acord ca acum, cu ideile si cu sentimentele exprimate de autorul unui articol. Totusi, in privinta lui Pandaru trebuie sa contrazic.
Cele mai multe intrebari, insotite de un zambet nesuferit, erau in realitate rautacioase, intentionau sa-l puna in incurcatura pe Bolojan.
Dar Bolojan, oricat este de coplesit de atacurile din ultima perioada, s-a descurcat perfect, evitand capcanele. Iar zambetul acela permanent al lui Pandaru, perfid si foate increzator in succesul atacurilor pe care le insotea, la sfarsitul interviului devenise acru, mofluz, indispus.
Sa speram ca Bolojan si ideile lui (asa cum le intelegem si simtim noi, cei care speram in vindecarea Romaniei) vor invinge.
Eu vorbeam în articol de zâmbetul lui Ilie Bolojan… Domnul Pândaru a jucat un rol al jurnalistului încomod, dar nu văd o problemă aici, ba din contră dacă toți ageamii care au fost Prim Miniștri (Câțu, Ciucă, Ciolacu) ar fi fost supuși acelorași întrebări, ar fi trebuit să fie pe sub masă de rușine
Domnule Florin Burta, o intrebare-capcana a fost si cea, despre al carei raspuns spuneti ca l-a surprins pe Pandaru si ca v-a placut. O intrebare ce miza pe un raspuns din categoria ”cuțitelor lungi”. Si nu a fost singura la care Bolojan a facut efortul sa evite cursele care i s-au intins.
Nu era momentul de a testa rezistenta lui Bolojan, nici de a-si arata ziaristul dibacia de ziarist incomod intinzand curse unui om deja atacat peste masura. Un ziarist de buna credinta incerca ajute pe cei care inteleg mai greu intentile lui Bolojan si necesitatea reformelor lui. Fiindca nici Bolojan si nici cei din preajama lui nu au reusit sa faca destul in acasta privinta.
Un ziarist de buna credinta l-ar fi intrebat despre situatii concrete ce au provoacat de-a lungul timpului functionarea defectuoasa a statului roman, constatate in perioada cand a fost premier. Apoi, l-ar fi rugat sa prezinte pe scurt etapele pe care le-ar parcurge pentru redresarea tarii, daca ar fi lasat sa o faca.