Pe 12 aprilie 2026, Ungaria a învins „calul troian al Moscovei” din UE cu o prezență la vot de 79,56%. În schimb, la alegerile parlamentare din România, pe 1 decembrie 2024, prezența la vot a fost abia de 52,5%, după o săptămână în care România era răscolită de rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale, cu marea surpriză Călin Georgescu a propagandei de pe DobiTok.
Cele două lecții pentru România sunt clare. Una este mobilizarea la vot, fără de care orice ar face mai tinerii politicieni români reformatori, care doresc schimbarea, nu se va întâmpla nimic decisiv. Pe de altă parte, dacă tinerii politicieni români nu se aliază într-o formațiune comună, vor rămâne irelevanți; unii dintre ei vor fi sub pragul electoral, iar alții nu vor ajunge să facă majorități pentru a putea implementa reformele de care are nevoie România.
Reiterez o idee din articolul ”Răul este absolut, binele este relativ în politica românească”: ”O soluție (…) poate veni din partea celui mai tânăr, reformator și pro-european partid din Parlament, și anume USR. Dacă-și reunește toți foștii colegi de partid într-o alianță, poate ajunge la maximul pe care l-a avut la alegerile europarlamentare din 2019, când a obținut peste 22%. Cu acest scor, în contextul actual, ar depăși PSD și PNL, putând fi liderul unui guvern reformator după anul electoral 2028. Dar pentru asta ar trebui să renunțe la orgolii, să se întoarcă la principii meritocratice în alegerile interne și să învețe din toate greșelile trecutului, pentru a putea evolua”.
Dacă s-ar pune la aceeași masă USR cu REPER, SENS, DREPT, Noi Ploieștenii, Curaj și altele care s-au desprins din USR–PLUS, cu respect între partenerii politici ce ar formează o alianță pentru alegerile din 2028, ar putea avea succes. Dar cu o viziune clară asupra modalității în care să fie reformată România la nivel de instituții, inclusiv reorganizare administrativ-teritorială.
De admirat este inițiativa de a crea o hartă interactivă cu ceea ce ar putea însemna reorganizarea administrativ-teritorială a UAT-urilor, cu minimum 5.000 locuitori, propusă de Cosette Chichiău pe platforma https://cosettechichirau.github.io/reformaadm/. Departe de a fi o soluție care să fie implementată întocmai, este un început al acestei discuții ce poate fi cristalizată în cadrul alianței. Dacă acest proiect este completat și de unul de regionalizare efectivă a României, împreună cu reforma instituțiilor publice, poate deveni un proiect de țară care să aibă succes precum Tisza în Ungaria.
Având experiența strângerii de semnături pentru proiectul de lege ”Fără penali în funcții publice”, care a menținut atenția opiniei publice, un astfel de proiect mai relevant pentru România, făcut într-o echipă extinsă – inclusiv cu membri din societatea civilă –, ar putea avea succes. Un dublu succes: validarea de către cetățeni atât prin semnături, cât și prin voturi pentru alianța care să-l și implementeze.
Ilie Bolojan a vorbit foarte clar despre necesitatea reformării statului și a reorganizării administrativ-teritoriale, plecând de la moștenirea structurii din perioada comunistă, din anul 1968. Însă aceasta este foarte greu de realizat de jos în sus, prin fuziuni de comune, deoarece primarii și funcționarii publici din primării nu vor accepta de bunăvoie să-și piardă mandatele și locurile de muncă. Pe de altă parte, PNL nu este un partid reformator, având în vedere istoricul său de a fi partener mai degrabă cu PSD decât un mai tânăr partid cu potențial reformator ca USR.
Pe de altă parte, marea majoritate a comunelor mici, de sub 5.000 locuitori, sunt conduse de primari din PSD și PNL, de aceea voința politică a acestor partide este de păstra status quo-ul. În schimb, acei lideri locali ai alianței reformatoare din zonele rurale, de unde vor strânge semnături, ar putea fii noii primari ai acestor comunități nou formate.
