Marina Strilețka (38 de ani), arbitru asistent FIFA de naționalitate ucraineană, care a făcut parte din brigada feminină (premieră!) de la meciul de fotbal masculin Liechtenstein – România 2-0, din Grupa J a preliminariilor Campionatului Mondial din 2022, trece printr-o perioadă terifiantă.
Armata dictatorului Vladimir Putin o ține ostatică pe Marina Strilețka în regiunea Sumî, aflată în nord-estul Ucrainei, nu departe de granița cu Federația Rusă, la 333 de kilometri de Kiev și 183 de kilometri de Harkov.
Nici nu poate să iasă din casă, după cum le-a mărturisit jurnaliștilor de la publicația britanică „Mirror’, citată de site-ul Obozrevatel.com. A văzut cum armata rusă jefuiește locuitorii din satul în care trăiește împreună cu familia sa.
„Eu și familia mea stăm acasă, nu ieșim nicăieri. Uneori sunt explozii, se aud obuzele tancurilor explodând. Nu pot să fac sport dimineața sau să ies afară. E foarte periculos. Țin legătura cu Ekaterina Monzul (arbitru FIFA, 40 de ani, cea care a oficiat la centru partida România – Liechtenstein 2-0, din 5 septembrie 2021 – n. red.) și Svetlana Grușko (arbitru asistent FIFA – n. red.). Acolo unde sunt ele, acum e mai sigur”, relatează Marina.
„În Ahtîrka, la 40 de kilometri de mine, a fost deja aruncată o «bombă cu vid», pentru prima dată în istorie. Acum, cel mai sigur este să stai acasă și să te rogi”
Marina Strilețka spune că, într-una dintre localitățile învecinate, rușii au aruncat o „bombă cu vid” și că doarme pe podea în fiecare noapte. „În Ahtîrka, la 40 de kilometri de mine, a fost deja aruncată o «bombă cu vid», pentru prima dată în istorie. Acum, cel mai sigur este să stai acasă și să te rogi. Există un subsol, te poți ascunde acolo. Noi am dormit pe podea”.
Arbitrul asistent FIFA dezvăluie detalii groaznice din viața ei de zi cu zi: „Rușii vin la noi cu automate, cer mâncare și apă, apoi ne iau tot ceea ce avem”.
Marina crede că va fi eliberată de bravii ei compatrioți: „Ucrainenii sunt neînfricați. Ținem minele în mâini și oprim tancurile fără arme, doar cu corpul nostru. Acasă, pregătim cocktail-uri Molotov pentru a ne proteja casele”.
Chiar și în aceste condiții de captivitate, Marina nu se teme să facă diferența între ucraineni și ruși. „Diferența dintre ucraineni și ruși este că ei, rușii, sunt lași, au fost intimidați, au stat și au văzut cum alții au fost târâți la închisoare. În Ucraina, suntem oameni liberi. Dacă poliția ar fi început să târască o persoană pentru a o duce la închisoare, atunci nimeni nu s-ar fi uitat în altă parte. Oamenii noștri ar fi strâns pietre și le-ar fi aruncat în polițiști. Vom lupta până la capăt. Credem în țara noastră”.
În 2016 a arbitrat un meci la Cupa Mondială de fotbal feminin
Marina Strilețka s-a născut în Lugansk (pe atunci în URSS), în familia unui procuror. Acum, deși se află pe teritoriul Ucrainei, orașul din Donbass a fost recunoscut oficial de Duma de Stat a Rusiei și de președintele criminal Vladimir Putin ca parte a așa-zisei Republici Populare Lugansk.
Parcursul sportiv al Marinei Strilețka:
- câștigătoare a campionatului național de futsal (2005-2006)
- arbitru asistent în campionatul de amatori (2007-2011)
- arbitru în liga a doua de fotbal (2012-2016)
- arbitru în prima ligă de fotbal a Ucrainei (2016 – prezent).
În 2016, Strilețka a arbitrat un meci de la Campionatul Mondial de fotbal feminin.
La o competiție de la Berehove (oraș din Ucraina, situat în regiunea Transcarpatia), Marina l-a întâlnit pe arbitrul de futsal Serhiy Strelețki, cu care s-a căsătorit. Timp de mai bine de 4 ani, cei doi au locuit în Lugansk, apoi s-au mutat în Sumî, oraș din care provine Serhiy.
La 14 noiembrie 2020, pentru prima dată în istorie, ea a făcut parte din brigada feminină de arbitri a Ucrainei pentru un meci internațional masculin, San Marino – Gibraltar, din cadrul Ligii Națiunilor.