Nu prea cred nici eu că Guvernul Tomac va trece, dar cu AUR nu se știe niciodată. AUR face exact ca rușii și comuniștii: semnalizează într-o direcție și o apucă în cealaltă. Zice că nu va vota Guvernul Tomac, dar în ultima clipă se răsucește, după cum i se dau ordine din altă parte.
Hotărârea și mintea clară a lui Bolojan nu le vom mai găsi în altă parte. Or, aici e esența. Altminteri, luați la bucată, câțiva miniștri propuși s-ar putea să fie mai buni pe sectoarele lor. Cazul cel mai flagrant, la Cultură, unde un bețivan vulgar și iubitor de turnători ar putea fi înlocuit cu Adrian Papahagi.
Sunt și alte cazuri fericite, când un ministru bun e înlocuit cu alt ministru bun, ca la Apărare. Mihnea Motoc face parte dintr-o serie – foarte scurtă la noi – de înalți funcționari publici performanți oriunde i-ai pune. Această categorie de specialiști e specifică Franței. Ei ies din Marile Școli franceze – ENA, Școala Politehnică etc. –, care fac ca un mediu economic viciat de taxe și impozite împovărătoare, cum e cel francez, să reziste totuși miraculos. La Mihnea Motoc nu e numai profesionalismul, ci și onestitatea. Vom avea deci siguranța că resursele SAFE nu vor pleca în buzunare private în vremuri periculoase.
Nu știu ce va fi în multe alte ministere, cu o majoritate de scursuri AUR-PSD în Parlament. Dezastrul numirilor la ICR ne poate da o idee de ce sunt capabile aceste lepre.
***
Ce văd eu până acum e că președintele s-a păstrat la distanță astronomică față de Guvernul Bolojan. S-a uitat, a ascultat, a analizat. Mult și bine.
Acum, când e vorba de Guvernul Tomac, ce să vezi, omul s-a dat de trei ori peste cap, a intrat în viteză, dă telefoane, e convingător, implicat. E – pe scurt – un președinte responsabil. Se activează de nu-ți vine să crezi că-i același președinte.
Are și de ce! Doar e vorba de un guvern susținut de AUR și PSD.
