Moartea jurnalistei Cristina Ţopescu rămâne învăluită în multe semne de întrebare, deşi medicii legişti au deja o pistă clară privind decesul vedetei TV. Dar dincolo de cauzele morţii şi de felul izolat în care şi-a dat ultima suflare, Cristina Ţopescu merită mai mult măcar acum, când nu mai e printre noi!
Da, era înconjurată de multă lume, trăia într-un vast univers virtual, dar tot mai singură în universul fizic uman, cu prea puţini alături de ea dintre cei care îi erau apropiaţi. Şi da, suferea cumplit pentru suferinţele sufletelor dragi pe care le îngrijea cu atâta dragoste – câinii din casa ei şi din alte locuri în care slujea pe tărâmul drepturilor pentru animale.
Dar, vorba prietenei sale Mihaela Nunweiller, tristeţile Cristinei Ţopescu erau comune, asemănătoare nouă tuturor, normale cumva. Deci „săpatul” exagerat, pentru a extrage la suprafaţă mai mult mister negru decât e cazul privind moartea prietenei noastre dragi, nu merită! Ce merită sunt amintirile frumoase cu ea, cele care nu emană tristeţe, ci bucurie, viaţă, empatie. Şi sunt enorm de multe surse ale acestei imagini frumoase cu Cristina Ţopescu.
Una dintre ele a fost postată de foştii colegi pagina de Facebook a Canal 33, o platformă media online unde Cristina Ţopescu modera emisiuni diverse. Ultima dezbatere, realizată la finele anului trecut, pe 17 decembrie 2019, i-a avut ca invitaţi pe Mihaela Miroiu şi Vlad Voiculescu.
„Iubea dreptatea. Iubea tot ce făcea”
Referitor la dispariţia fulgerătoare a Cristinei Ţopescu, Mihaela Miroiu a postat pe pagina sa de socializare un text realist şi plin de emoţie.
„Depresie și singurătate. Cele două stereotipii frecvente despre Cristina.
Așa puțin cât știu, cred că:
1. depresia este boala celor care nu au gena nesimțirii în ei. Mă rog, mai moale: ne/simțirii ca nepăsare, ca detașare.
2. este boala celor care neavând nesimțire naturală nici nu se feresc de suferințele și loviturile din jur. Le preiau asupra lor.
3. ea, depresia (urâta, adică) poate să fie tratată și trăiți (trăim) împreună bine-merci.
4. cei care își tratează depresia sigur nu vor să moară.
5. Cristina își trata depresia.
Singurătatea Cristinei nu era singurătate, afectiv vorbind. Iubea enorm câinii și lângă ei dorea să trăiască. Era alegerea unei companii cu alte trăsături sensibile. Cea a unor ființe mult mai puțin prefăcute, capabile de iubire necondiționată. Iubea deopotrivă și oamenii. Iubea dreptatea. Iubea tot ce făcea, fiindcă asta îi era constitutiv.
Stereotipurile mele despre ea sunt: Iubire și Bunătate.
Cristina a trăit în acord cu ea însăși. Doar 59 de ani, e drept. Dar nu a irosit nicio zi încercând să sporească răul în lume. Dimpotrivă. Să îi fie memoria binecuvântată!”
