România trădată. Ofensiva PSD asupra Guvernului Bolojan și ecuația puterii într-un stat destructurat

În primăvara anului de grație 2026, clasa politică mioritică se prăbușește cu viteză accelerată într-un nemaivăzut abis al trădărilor și indolenței criminale. Expresia acestei prăbușiri este sintetizată în întrunirea de urgență a PSD, convocată astăzi de dubiosul Sorin Grindeanu, „păpușa” manevrată de Clanul Lia Olguța Vasilescu – Claudiu Manda. Decizia PSD nu este doar despre soarta unei coaliții politice (din care PSD face parte), ci un test extrem de dur al rezilienței întregului mecanism instituțional construit după ciclul electoral 2024–2025.

În acest creuzet al haosului, este fabricat un amestec exploziv format din:

• sabotarea permanentă a reformelor economice și administrative, comisă de mafia politică din PSD și PNL;
• refuzul premierului Ilie Bolojan de a demisiona;
• șocanta trădare a propriului electorat și toxica indolență față de reformarea statului pe care le manifestă președintele Nicușor Dan, în încercarea lui eșuată de a-și asuma rolul de arbitru constituțional al jocurilor politice.

Toate acestea generează nu doar o gravă criză politică, ci mai ales o situație de tip ”nod strategic”, în care decizia oricăruia dintre actorii implicați declanșează efecte în lanț asupra economiei naționale, a relațiilor externe și a stabilității sociale.

Posibile scenarii de criză – o simulare probabilistică

În cadrul referendumului intern al PSD de astăzi, întrebarea adresată celor aproape 5.000 de reprezentanți a fost: ”Considerați că PSD trebuie să îi retragă sprijinul politic prim-ministrului Ilie Bolojan?”. Iar cele două variante de răspuns: DA/ NU.

O întrebare foarte abil construită și care lasă loc tuturor variantelor politice prin care se poate manifesta ”retragerea sprijinului politic”. Această ”retragere a sprijinului politic” nu reprezintă un act constituțional direct care provoacă automat căderea Guvernului Bolojan. Concret, este vorba de declanșarea unui proces politic, nu a unei proceduri administrative.

Dar întrebarea a fost însoțită de un preambul de o tendențiozitate incredibilă: ”Având în vedere prăbușirea economico-socială din ultimele 10 luni – cu recesiune, inflație, afaceri care se închid, șomaj, scăderea investițiilor publice și a nivelului de trai, în special pentru tineri, pentru pensionari și categoriile vulnerabile – plus lipsa dialogului real în Coaliție și cu partenerii sociali…”

Vom încerca o estimare a probabilităților evoluției crizei politice din România, pe baza dinamicilor politice actuale, a unor precedente instituționale și a constrângerilor economice de la acest moment (deficit bugetar ridicat, dependență de finanțare externă).

Scenariul A: Retragerea controlată a PSD de la guvernare, fără moțiune de cenzură

După decizia de luni privind retragerea sprijinului politic pentru prim-ministrul Ilie Bolojan, decizie luată cu 97,7% (aproape ca la Partidul Comunist), liderii PSD pot decide retragea de la guvernare, dar cu evitarea căderii imediate a Guvernului Bolojan.

Rațiunea probabilistică se întemeiază pe următoarele argumente:

• PSD evită costul unei crize economice directe, pentru care poate să devină ”acuzatul de serviciu”;
• PSD păstrează poziționarea electorală (”Nu noi am dărâmat guvernul!”, ”Am refuzat să fim părtași la reforme aberante!” etc.);
• PSD lasă o ușă deschisă către negocieri ulterioare.

Efectul principal al acestui scenariu ar fi că România intră într-o zonă de ambiguitate: guvernul rămâne pe poziții, dar legitimitatea lui este erodată. Puterea politică reală se mută din Palatul Victoria către negocieri informale, dure și greu de estimat.

Scenariul B: Moțiune de cenzură și căderea guvernului

Sub presiunea Clanului Lia Olguța Vasilescu – Claudiu Manda și a grupului de lideri PSD care doresc o colaborare/guvernare cu AUR, Sorin Grindeanu va obține ca PSD să forțeze căderea Guvernului Bolojan.

Rațiunea probabilistică se întemeiază pe următoarele argumente:

• existența unei puternice presiuni interne în PSD din partea Clanului și a baronilor locali aliați care vor să obțină demiterea Guvernului Bolojan;
• conflictul ireconciliabil cu premierul Bolojan în care s-a poziționat echipa care coordonează PSD;
• o eventuală dorință a PSD de resetare completă a situației politice, care la acest moment, nu-i este favorabilă.

Efectul principal al acestui scenariu ar fi generarea unui șoc politic cu reverberații economice imediate. Piețele financiare vor reacționa, România devine temporar un risc regional major, investițiile externe stagnează ori chiar se retrag ca urmare a prăbușirii totale a predictibilității politice.

Scenariul C: Compromis – schimbarea premierului, menținerea coaliției

Acest scenariu este condiționat de o posibilă ”revoltă” discretă împotriva Clanului Lia Olguța Vasilescu – Claudiu Manda, a activului de partid și a unei părți din conducerea națională a PSD, precum și a unor baroni locali PSD puternici, grupuri de interese iritate de influența tot mai sporită a Clanului asupra deciziilor PSD.

Scenariul presupune că PSD își asumă explicit și public că dorește să rămână la guvernare și solicită oficial și urgent negocieri în coaliție (eventual mediate de președintele Nicușor Dan), în schimbul amânării depunerii unei moțiuni împotriva guvernului și a retragerii PSD de la guvernare.

Rațiunea probabilistică se întemeiază pe următoarele argumente:

• gruparea moderată din PSD va lua în calcul presiunea externă exercitată asupra României de Uniunea Europeană, de piețele financiare și de investitorii externi;
• gruparea moderată din PSD are interesul de a păstra o anumită stabilitate a coaliției, pentru a nu pierde beneficiile directe, imediate (funcții în administrația publică, accesul la banii publici etc.);
• PSD poate să se prezinte electoratului ca un partid responsabi,l care dorește să păstreze coaliția pentru conservarea stabilității politice, dar care îndepărtează din sfera de putere un premier care refuză să negocieze și adoptă măsuri de austeritate prea severe pentru populație.

Efectul principal al acestui scenariu ar fi acela că PSD produce o ”resetare cosmetică” a funcționării coaliției de guvernământ, sistemul supraviețuind prin adaptare.

Ultimul scenariu – de coșmar și pe care încă refuzăm să-l considerăm posibil și probabil – ar fi acela al prăbușirii totale a democrației în România

Acest scenariu presupune confirmarea zvonului că, în interiorul PSD, Sorin Grindeanu este doar o ”păpușă” a Clanului Lia Olguța Vasilescu – Claudiu Manda, prin impunerea retragerii PSD de la guvernare, a depunerii unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Bolojan și a declanșării alegerilor anticipate, într-o ecuație politică în care PSD se regăsește aliat cu AUR.

Rațiunea probabilistică se întemeiază pe următoarele argumente:

• Clanul Vasilescu–Manda nu riscă să piardă „teritoriul” deja cucerit;
• Olguța Vasilescu mai are aproape o jumătate de mandat de primar la Craiova, un oraș capturat total de Clan;
• Claudiu Manda este secretar general al PSD (funcție din care controlează masiv banii și funcționarea PSD) și europarlamentar;
• controlul asupra Parchetelor – inclusiv a DNA – tocmai a fost obținut de Clan, cu ajutorul ”avocatului de casă” Radu Marinescu (ministrul Justiției) și prin lașitatea (complicitatea?) președintelui Nicușor Dan;
• PSD resimte lipsa prelungită a unui lider puternic, agresiv, situație care favorizează Clanul în demersul de acaparare a leadership-ului național al PSD.

Efectele principale al acestui scenariu ar fi acelea că PSD prăbușește stabilitatea politică, aruncă economia națională într-o criză extrem de gravă, provoacă alegeri anticipate și, eventual, obține guvernarea României într-o alianță cu AUR, care are șansele cele mai mari să fie câștigătorul alegerilor.

O guvernare AUR-PSD ar transforma România în ”oaia neagră” a Uniunii Europene și, foarte probabil, ar fi începutul unui accelerat proces politic de RoExit.

Concluzie: între un periculos ”mers pe sârmă” și riscul prăbușirii în abisul unui regim iliberal

România nu se află într-o criză clasică, ci merge pe o sârmă întinsă peste abisul unei posibile instaurări a unui regim iliberal, precum cel din Ungaria lui Viktor Orban. Grav este că, prin votul românilor – care au retrimis PSD în Parlament cu suficiente voturi pentru a-i păstra puterea de influență –, viitorul României este iarăși în mâinile mafiei politice din PSD. Decizia pe care a luat-o astăzi PSD nu este doar o alegere politică tactică, ci un test de maturitate sistemică.

Prin ce au decis astăzi, elitele PSD au amorsat prăbușirea României, refuzând să se implice în reformele obligatorii pentru salvarea țării.

Partida Rusă, ajutată consistent de gruparea naționalistă din PSD (foarte probabil, controlată de Clanul Lia Olguța Vasilescu – Claudiu Manda și, surprinzător, sprijinită indirect de trădarea și indolența președintelui Nicușor Dan), înregistrează o nouă victorie asupra României europene.

Răul cel mic ar fi să continuăm acest periculos ”mers pe sârmă”. Însă, așa cum am văzut în cazul președintelui Nicușor Dan (și el un ”rău cel mic” la alegerile prezindețiale), acest ”răul cel mic” se poate transforma rapid în ”răul cel mare”, iar rezultatul va fi prăbușirea României în abisul unui regim iliberal puternic influențat de Rusia.

Vom trăi și vom vedea…

DE ACELAȘI AUTOR:

* Miercurea Trădării – asasinarea democrației ca ritual. Nicușor Dan a trădat precum Iuda

* Clanul Olguța–Manda contra României