Un guvern condus de liderul PSD ar fi ceea ce doresc toți românii, deoarece TVA s-ar reduce cu câteva procente, impozitele de tot felul ar scădea sau s-ar anula, cursul de schimb s-ar bate în cuie printr-o ordonanță de urgență, energia electrică și gazele ar fi gratis, benzina și motorina – un leu-doi.
S-ar dubla toate pensiile speciale și salariile bugetarilor, societățile de stat cu pierderi ar deveni muzee și case memoriale.
„S-ar îngropa sărăcia!”, cum ar zice un primar de oraș.
Optimismul nostru are ca bază declarațiile liderilor social-democrați: nimeni nu va mai da lecții de etică, iar resemnarea mioritică va fi interzisă prin lege.
Va fi revăzută și îmbunătățită programa școlilor de maici care instruiesc activiști de partid (Sorinel G.).
În locul mămăligii se va recomanda țuică bătrână pentru instalații (Olguța).
Floreta, armă gingașă, va fi înlocuită cu sabia geto-dacă (un lider din Suceava).
Se vor număra pașii până la izbânda finală (un vicepreședinte).
Suntem copleșiți de atâta inteligență!
În ceea ce privește aparatul de partid, scopul politic al PSD a fost atins și realizat: fiecare are după trebuință și fiecăruia i se cere cât poate da (la bugetul statului).
PSD nu mai vrea un premier morocănos, ci un băiat de băiat care să meargă la un grătar și o bere, să râdă la toate glumele și să spună bancuri.
Tinerii miniștri Alexandru Rogobete și Petre-Florin Manole chiar vor să fie părtași la aventura PSD? Nu regretă reformele din PNRR, care se aflau în atribuțiile lor, pentru îndeplinirea cărora aveau insomnii? Sunt întrutotul spălați pe creier de talibanii din partid?
Forza Sorinel, speranța noastră!
Excepțional! Fantastic!
Asta e cu Rogobete și cu Manole. Solidaritatea haitei comuniste.
Râdem noi dar nu e râsul nostru. Așa gândesc mai mult de jumătate dintre români.
Românii încă nu au aflat că pe lumea asta nimic nu este gratis, tot cu tradițiile, tunelurile dacice și energia divină.
Din 1945 până la 1953, România a plătit URSS bunuri reprezentând circa 63% din venitul național brut.
Cadrul juridic al acestui jaf de proporții a fost Convenția de la 8 mai 1945 care regla ansamblul relațiilor economice dintre cele două țări. Un protocol special prevedea înființarea unui număr de societăți mixte sovieto-române, denumite Sovrom, destinate „să pună în valoare resursele României”. Moscova deținea 50% din acțiuni și din rezultatul de exploatare. Contribuția sovieticilor se baza, de fapt, pe fostele proprietăți germane din România, din care o bună parte erau la origine bunuri franceze, belgiene și olandeze confiscate de nemți în timpul războiului și considerate de sovietici în mod abuziv „bunuri inamice”. Aportul României consta în solul, subsolul, instalațiile existente, personalul și mijloacele financiare. Între 1945 și 1952, au fost astfel create 16 Sovrom-uri, din toate ramurile industriale, din domeniul transporturilor, băncilor, asigurărilor. Simpla lor enumerare în ordine alfabetică este de natură să ne facă să înțelegem amploarea acestei operații: Sovrom Asigurare (toate companiile de asigurări), Sovrom Bancă (controla la origine 40% din capitalurile depozitate în stabilimentele bancare, 95% din exporturi și finanța 75% din toate tranzacțiile importante), Sovrom Cărbune, Sovrom Chimie, Sovrom Construcția, Sovrom Construcții Navale, Sovrom Film, Sovrom Gaz, Sovrom Lemn (producea 50% din lemnul tăiat în țară), Sovrom Metal (în special, uzinele lui Max Auschnit; creată în 1950, aceasta deținea minele de aur și argint românești, a căror producție, 2 tone de aur și 8 tone de argint anual, se exporta în URSS), Sovrom Petrol (prima creată dintre toate, în anul 1945, controla 75% din ansamblul producției de petrol care extrăgea între 3,5 și 4 milioane de tone anual; după 1948, controla 100% din producție), Sovrom Quartz (creată la sfârșitul anului 1952, exploata zăcămintele de uraniu), Sovrom Tractor, Sovrom Transport (care a obținut închirierea pe 30 de ani a celei mai mari părți din cheiurile, silozurile și construcțiile, elevatoare și macarale, precum și a celor patru principale șantiere navale, a întregii flote maritime și fluviale proprietate de stat, și a 220 nave și penișe aparținând particularilor, dar rechiziționate de stat), Sovrom Utilaj Petrolier și compania aeriană TARS, care avea monopolul asupra acestui tip de transport. După naționalizarea întregii economii în 1948–1949, Sovromurile au devenit practic stăpâne pe toată economia României.Sovromurile au funcționat până în 1954–1955, când acțiunile sovietice au fost răscumpărate de România la preț dublu, printr-un artificiu financiar de revalorizare a leului față de rublă (reforma monetară din 31 ianuarie 1954). La această dată au fost răscumpărate 14 Sovrom-uri, în timp ce alte două au rămas în activitate: Sovrom Quartz (desființată oficial abia în octombrie 1956, dar, în virtutea unui nou acord, România se angaja să cedeze URSS nu mai puțin de 85% din producția sa de uraniu) și Sovrom Petrol, care a fost răscumpărată la o dată necunoscută.
,,,e prosti,,multi care primesc bani dela psdaur,Moscova să ,,vorbește și gura lor ceva,,nu contează că înțeleg . Idioții utili ai Rusiei din România . Totul se poate schimba la vot. Ori scăpăm de mafia rusă PSD,aur sosoaca ori ne găsim alte tărâmuri e e lung pământul dar și lat
Poate luăm ceva lecții de la Bulgaria. Indiferent câți prorusi au merg înainte. Intrarea în zona euro a fost ceva extraordinar.
Și Ungaria merita felicitată. Chiar și noi prin alegerea președintelui Nicușor, Dan Atât. In rest jale mare
nu putem domnule sa avem doua regiuni? Noi sa ne punem „trotinetistii” nostrii si ei sa-si puna socialistii lor.
M-am saturat de 36 de ani de toti analfabetii functional.
M-am saturat de hoti si pomanagii!
Cat o sa mai fugim din tara ca sa-ii lasam pe ei sa vanda la fier vechi totul?
La ce sa te astepti de la Manole ? Cum spune vorba romaneasca ” Nici rachita nu-i ca pomu’, nici ….Manole nu-i ca omu’ …”.