„Denazificatorul” criminal Vladimir Putin acționează el însuși ca un nazist autentic, la 77 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Stă ascuns ca un laș scelerat în buncărul său din republica autonomă Altai din Siberia, de unde le dă ordine celor mai apropiați acoliți ai săi.
Ministerul Afacerilor Interne și FSB (fostul KGB) au primit poruncă din partea fostului șef KGB să-i verifice cu atenție pe toți cetățenii ucraineni din Moscova. Au apărut deja foarte multe cazuri de percheziții domiciliare, amintind de cele făcute de bandele de ucigași ale lui Adolf Hitler în cazul evreilor.
Cetățenii ucraineni sunt verificați la sânge. Sunt chemați la interviuri, li s-au inspectat apartamentele și li s-a cerut să-și deblocheze smartphone-urile, dezvăluie site-ul OVD-Info.
OVD-Info este un proiect media independent pentru drepturile omului, dedicat persecuției politice din Rusia. „Îi ajutăm pe cei care sunt persecutați pentru exercitatea dreptului la libertatea de întrunire și a altor drepturi politice de bază”, se arată pe pagina web a OVD-Info.
„Polițistul m-a întrebat dacă am vreo literatură interzisă. I-am spus că nu am. Apoi, dacă am simboluri naționaliste”
Poveștile câtorva ucraineni, care li s-au confesat celor de la OVD-Info, sunt incredibile. Aceștia spun că nici forțele de securitate nu înțeleg întrutotul cum trebuie să procedeze.
Unor ucraineni li s-a făcut oferta de a obține cetățenia rusă printr-o procedură accelerată. Altora, în special opozanților, li s-au întocmit rapoarte fabricate despre huliganism mărunt.
Mărturia unui lucrător ucrainean din Moscova: „Polițistul m-a întrebat dacă am vreo literatură interzisă. I-am spus că nu am. Apoi, dacă am simboluri naționaliste. «Ce înțelegeți prin simboluri naționaliste», l-am întrebat. Ei bine, «steagul Ucrainei», mi-a răspuns. I-am zis că acesta este steagul altui stat. M-au întrebat ce parte susțin. (…) La sfârșitul conversației, m-au întrebat dacă voi solicita un permis de ședere temporară sau cetățenia rusă. La un astfel de sondaj, prietenului meu i s-a oferit cetățenia rusă. Au mai întrebat cu cine comunic în Ucraina. Au notat numărul de telefon al mamei mele din Ucraina și adresa unde se află ea acum. S-au uitat în telefon. Mi-au spus că ar putea veni la mine acasă, ca să vadă cum trăiesc. Le-am zis: «Ei bine, atunci să-mi aduceți produsele ca pentru un refugiat». Au spus că vor căuta să vadă dacă există vreo literatură interzisă, un fel de simbolism. I-am informat că am o carte – «Cum să pariezi pe cei care pariază pe tine». «Aceasta este literatură interzisă?» Ei mi-au răspuns că nu știu ce este aia literatura interzisă”.
Acea carte are de fapt titlul „Foștii”. Iar subtitlul: „Cum să pariezi pe cei care au vrut să parieze pe tine”. E scrisă de Natalia Krasnova și publicată în anul 2008.
„Ofițerul FSB a pus întrebări provocatoare: «Mergeți la mitinguri? Prietenii merg la întâlniri?»”
Mărturia unui student la Institutul Fizico-tehnic din Moscova: „Când a început războiul, la început, ca toți ceilalți, am fost șocat, dar m-am speriat doar pentru rudele mele din Ucraina. La scurt timp, situația s-a schimbat: pe 28 februarie am primit un apel de la Serviciul de securitate al Institutului Fizico-tehnic, prin care mi-a cerut să vin la o întâlnire. S-a dovedit că aceasta a fost o întâlnire cu ofițerul FSB. În primul rând, ofițerul FSB a început cu întrebarea: «Ce mai faceți? Trebuie să fac ceva ca să vă ajut?». A pus întrebări provocatoare: «Mergeți la mitinguri? Prietenii merg la întâlniri?» Poate vreau să spun despre cineva care face asta?”.
Studentul continuă: „Am avut noroc – nu mi-au verificat telefonul și camera din hostel. Știu ucraineni care au fost mai puțin norocoși. Am decis că trebuie să plec. Pe 2 martie, am cumpărat bilete de autobuz către Riga, pentru că niciun avion nu mai zbura la acea dată. După ce mi s-a verificat pașaportul în autogară, n-am fost lăsat să urc în autobuz, la fel ca și alți cetățeni ucraineni. Polițistul de la secție a râs, întrebându-mă: «De ce veniți aici? (Se referă la ucraineni – n. red.) Poliția îi duce pe toți de-aici de câteva zile. Este mai bine să plecați din regiunea Moscovei». Drept urmare, unii au fost eliberați, în timp ce alții ca mine au fost duși la poliție. Nu ne-au luat telefoanele, așa că am reușit să sun un avocat. Avocata a sunat la poliție, de unde i s-a spus mai întâi că mă vor elibera în curând. Seara a sunat înapoi – i s-a spus că mă vor lăsa să plec dimineața”.
„«Dacă deschid o galerie pe telefonul meu, nu voi găsi o zvastică acolo?» Am rămas uluit”
Același student a trecut prin ore de calvar: „Am fost fotografiați și ni s-au luat amprentele. Amprentele mele au fost luate de patru ori în ultima lună și nu au fost găsite niciodată în baza de date. Am trecut printr-un fel de chestionar: «Cum te numești, unde studiezi…». Sondajul a fost efectuat de polițiști, apoi aceștia au fost înlocuiți de ofițerul FSB. Ofițerul FSB m-a întrebat din nou despre mitinguri. A pus o întrebare foarte amuzantă: «Dacă deschid o galerie pe telefonul meu, nu voi găsi o zvastică acolo?». Am rămas uluit de întrebare. I-am spus: «Evident că nu». A scotocit prin galerie, mi-a citit telegrama, s-a uitat la istoricul vizionărilor YouTube. A fost încântat să găsească un videoclip cu echipa lui Navalnîi, în care introducerea avea sintagma «Putin vrea sânge», dar i-am răspuns că am vizionat videoclipul doar până la jumătate, fiindcă am vrut să ascult evaluarea unui economist. Atunci au blocat banii Băncii Centrale, m-a interesat ce înseamnă asta”.
„Ucraineanul vrea să părăsească Rusia!”
În cele din urmă, studentul a fost aruncat în acea noaptea într-o celulă cu alți trei deținuți.
„Am petrecut noaptea într-o celulă cu alte trei persoane. A fost greu să dormi. A doua zi, dimineața, mi-a venit un proces-verbal în care se spunea că «am înjurat în autogară, un polițist s-a apropiat de mine, dar am continuat să înjur». Am cerut să sun un avocat, dar nu mi-au dat, deși în protocol era scris că am dreptul s-o fac. În protocol mai scria că poliția a fost chemată pentru că «ucraineanul vrea să părăsească Rusia». Mai scrie în protocol că m-au dus înainte ca poliția să fie chemată”.
Tânărului i-a fost fabricat un dosar pentru huliganism. „Eu și alți cinci ucraineni am primit protocoale conform articolului 20.1 din Codul de infracțiuni administrative (huliganism mic) la departamentul de poliție. Unuia dintre ei i s-a întocmit un protocol prin care se spunea că ceva nu este în regulă cu actele sale și că ar trebui să fie deportat”.
Studentul ucrainean a trebuit să petreacă 5 zile în arest pentru o faptă pe care n-a comis-o. „I-am explicat judecătorului foarte mult timp că totul a fost o minciună. Judecătorul a spus: «Bine, 5 zile». Patru oameni au luat 10 zile, doi – 5 zile. Unul dintre judecătorii care au analizat cazurile ucrainenilor a ieșit și și-a cerut scuze față de noi. A spus că sunt obligați să ia astfel de decizii”.