Comentariu de CRISTIAN HUBALI
Faptul e consumat. Nu le mai putem întoarce din morți pe cele două fete nici dacă am face mătănii în fiecare minut de la răsărit până la asfințit. Jertfa lor a tras un semnal de alarmă categoric la nivel național: nu mai avem încredere în totalitate în nicio autoritate a statului. În absolut niciuna!
Până așteptăm să ne salveze Poliția, STS, Procuratura și altele de acest gen, ne mănâncă sfinții. Ajungem scufundați în Dunăre cu un pietroi legat de picioare, așa cum procedau mulți concetățeni atunci când voiau să scape de pisici: aruncau animalele în cel mai apropiat pârâu.
E clar ca lumina zilei cum ar trebui să procedăm de-acum încolo: să ne apărăm singuri de potențialii criminali, persoane bolnave psihic care circulă nestingherite pe stradă și reprezintă un pericol public pentru orice fel de om – fie că e minor, fie că e major, fie că e bărbat, fie că e femeie.
Să ne amintim de crima de la coaforul din București, unde taman un polițist și-a împușcat soția, dar și pe colega acesteia, în loc să le protejeze; de cea de la metrou, când o tânără a pierit sub șinele garniturii de-abia intrate în stația Dristor, împinsă de o femeie bolnavă mintal; de alta de la o frizerie din Titu, când un subofițer din Ministerul Apărării Naționale și-a măcelărit iubita. Toate s-au întâmplat în „România lucrului bine făcut”, în care trebuie „Să trăiți bine!” doar cu gândul, cu visele, dar, în fond, să muriți ca proștii.
Legile justiției se schimbă numai pentru anumiți politicieni, care vor să scape de pușcărie. Știind că le vine cuțitul la os, pun mâna pe pix și se grăbesc să modifice orice act ce i-ar incrimina exact ca un hoț infiltrat într-o locuință: noaptea, să nu fie văzut de nimeni, când toată lumea doarme. Pe nimeni nu interesează ce se întâmplă în afara Parlamentului, Guvernului, altor instituții ce funcționeaza ca un palat de cleștar, unde totul e bine și frumos, iar în afară e moarte de om la propriu și la figurat.
Dacă nu-ți plătești taxele și impozitele la timp, te-ai ars: imediat primești amendă, intri sub sechestru în cazul în care ești un amărât.
Când se pune problema să sari gardul pentru a salva pe cineva de la moarte, aștepti procedura, stai ca vițelul la poarta nouă fără măcar să spui Muuuu! Fără să te revolți ca polițist, fără să conștientizezi că orice minut în care pierzi vremea stând ca un milog în fața gardului poate omorî un om. Dar cum să te agiți, cum să-l înjuri pe procurorul tău de caz, care îți spune să nu intri în gospodărie, când tu însuți, la cât ești de incompetent, nu cunoști legislația, nu cunoști Constituția țării, nu știi că în situații extreme nu mai ai nevoie de nicio hârtie, de niciun mandat, de nicio oră în plus ca să pătrunzi într-un spațiu al ororilor ca să-l capturezi pe potențialul criminal. Cât de prost trebuie să fii să zaci o noapte întreagă în fața unui imobil, unde e cineva sechestrat (sau poate mort), doar pentru a aștepta să vină ora X imprimată pe coală?!
Păcală și Tândală erau mici copii pe lângă idioții de azi care, vezi Doamne, se ocupă perfect de apărarea națiunii. Așa ceva am auzit doar într-un banc cu doi bătrânei din Anglia. Bărbatul conducea mașina, a oprit la semafor și a stat toată noaptea până s-a făcut verde!!! N-a contat că a fost vorba de o defecțiune. Dacă se făcea verde peste o săptămână, o săptămână ar fi zăcut acolo în acel autoturism. Așa au procedat și prostănacii din Poliția Română.
După acest episod sinistru, văzând cât pot fi de imbecili oamenii legii, șansa ta e să te aperi singur. Ce să faci? Simplu. Dacă ai familie, ai copii, du-i neapărat la psiholog să ia lecții de psihologie, să li se explice pe-ndelete totul despre cum să recunoască un om cu probleme, cum să se ferească de el, cum să scape de el într-un timp scurt, recurgând la diferite trucuri. Apoi să ia cursuri intensive de arte marțiale, să practice acest sport care le poate salva viața în orice moment, care le poate da încredere în forțele proprii.
La școala făcută de pomană în România, nu vor învăța nimic bun și folositor în acest sens, cu unele excepții. La puținele ore de sport, vor ști să tragă chiulul sau să bată mingea pe maidan fără niciun folos. Politicienii sunt prea preocupați de buzunarele lor, se bat pe ciolan, latră precum câinii închiși, înfometați, ce păzesc fostele fabrici ale patriei. Schimbă legi, schimbă planurile de învățământ, se demit unii pe alții, își asumă responsabilitatea – ce termen pompos! -, apoi sunt unși în alte funcții mai bine plătite. Din nefericire, trebuie să folosesc un mare DACĂ:
Dacă fata de la metrou ar fi făcut arte marțiale la școală, nu s-ar fi dezechilibrat când a fost împinsă pe șine. Ar fi rămas în picioare și din instinct s-ar fi prins de criminală, apoi ar fi pus-o la pământ printr-o procedură elementară.
Dacă fata din Caracal ar fi știut, de pildă, tehnici simple de Kung Fu, sincer vorbind, l-ar fi imobilizat în mașină într-un spațiu strâmt pe acel criminal, ar fi ripostat din inerție, i-ar fi blocat accesul de a-i pune leucoplast la gură și de a o lega.
E teorie, căci practica ne omoară! De ce? Fiindcă în România contează doar vorbele, nu și faptele. În acest caz, tragic, revoltător, dar adevărat. În concluzie, trebuie să ne schimbăm singuri stilul de viață, să nu așteptăm să ni-l schimbe cei care ne conduc.
Redactiei, sincere FELICITARI pt.articol si s-aveti SUCCES , in continuare.