Elveţia va avea în următorii zece ani o jumătate de milion de locuri de muncă vacante, ca urmare a lipsei muncitorilor – cauzată de pensionări şi de schimbările structurale pe piaţa muncii – conform unei previziuni a UBS. Dar imigraţia nu ar trebui să fie singurul răspuns la deficit, arată raportul citat de publicaţia TheLocal.ch.
„Cererea este ridicată în sectoarele de sănătate şi de îngrijire, în timp ce ocuparea forţei de muncă va stagna în multe alte industrii”, arată prognoza UBS.
Elveţia va avea astfel nevoie de mai mult de o jumătate de milion de lucrători în următorul deceniu, dar nu toţi lucrătorii sunt căutaţi în mod egal.
„Economiştii UBS se aşteaptă ca forţa de muncă să crească cu numai 200.000 de persoane în următorii zece ani, chiar şi cu o imigraţie netă de 60.000 de persoane pe an”, se precizează în raport, care este bazat pe statistici pe termen lung privind ocuparea forţei de muncă.
”Acest lucru nu este suficient pentru a acoperi cererea aşteptată pentru lucrători. În cazul în care creşterea ocupării forţei de muncă continuă aşa cum s-a întâmplat din 1960, Elveţia va avea un deficit de peste 300.000 de lucrători în următorii zece ani. Dacă cererea rămâne aceeaşi ca în ultimii 15 ani, cifra va fi de 500.000”, subliniază autorii raportului.
Se caută în general femeile
UBS precizează însă că nu toate sectoarele vor avea nevoie de muncitori şi că boom-ul locurilor de muncă „se petrece în primul rând în sectoarele în care sunt în prezent angajate în principal femeile”, cum ar fi sectorul sănătăţii şi al asistenţei medicale.
„În viitor, bărbaţii vor trebui să-şi încerce din ce în ce mai mult norocul în acele ocupaţii care sunt tradiţional feminine”, se arată în raport.
UBS consideră că lipsa lucrătorilor nu ar trebui să fie rezolvată numai de imigraţi, care ar putea avea parte de „rezistenţă socială şi politică” la scară largă.
„În următorii zece ani, Elveţia ar avea nevoie de o imigraţie anuală netă de peste 100.000 de persoane pentru a răspunde cerinţelor de pe piaţa muncii, cu o creştere a ocupării forţei de muncă de 1% pe an. Cu toate acestea, imigraţia de o asemenea amploare ar putea întâmpina rezistenţă politică şi socială considerabilă, care poate, de asemenea, să pună o presiune asupra relaţiei cu UE”, spune raportul.
„Din acest motiv, imigraţia nu ar trebui să fie prima şi singura opţiune pentru recrutarea de lucrători suplimentari”, se arată în previziune.
Autorii raportului UBS declară că trebuie căutate şi alte abordări pentru extinderea forţei de muncă, care să includă o integrare mai mare a şomerilor, o vârstă de pensionare mai flexibilă şi o şi mai mare creştere a participării femeilor pe piaţa forţei de muncă.
„Dacă nu prin imigraţie, atunci forţa de muncă ar putea fi extinsă prin intermediul unei rate de participare mai ridicate. De fapt, 80% dintre femei se află deja pe piaţa muncii, deşi 45% dintre acestea lucrează cu jumătate de normă”, spune raportul citat de News.ro.
Acesta subliniază că, în special în cazul femeilor ai căror copii nu mai sunt la şcoală, oportunitatea de a-şi spori în continuare timpul de lucru şi de a juca un rol mai important pe piaţa muncii ar putea fi atrăgătoare.
Condiţiile de acces pe piaţa muncii
Potrivit Acordului din 1999 dintre Confederaţia Elveţiană şi Uniunea Europeană privind libera circulaţie a persoanelor (ALCP), extins la România şi Bulgaria la 1 iunie 2009 prin Protocolul II la acesta, accesul cetăţenilor români şi bulgari pe piaţa muncii elveţiene s-a făcut în limita unor cote stabilite pe o perioadă de 7 ani (2 ani + 3 ani + 2 ani, din 2009 până la 31 mai 2016). Perioada de menţinere a restricţiilor pe piaţa muncii s-a încheiat la 31 mai 2016, dată de la care Elveţia a liberalizat circulaţia lucrătorilor români şi bulgari. Conform Protocolului, pentru ultima dată, la data de 1 iunie 2018, guvernul elveţian poate activa o clauză de salvgardare (lit. d) din Protocol raportată la art. 10.4 din ALCP).
Lefuri mari, dar nu uşor de obţinut
Salariul angajaţilor pe piaţa elveţiană este sensibil mai mare decât cel din alte ţări europene. Media este undeva la 5.000 de euro lunar. Ceva mai slab plătiţi sunt angajaţii din industria hotelieră, servicii, vânzări, restaurante, construcţii – între 3.000 şi 4.000 de euro lunar, în medie.
Există deja români aflaţi în alte ţări europene care s-au mutat deja în Elveţia, chiar înainte ca piaţa să fie complet liberalizată, din mai anul acesta. Dar e de aşteptat ca numărul lor să crească şi pe fondul nevoii de forţă de muncă mai ieftină, în Ţara Cantoanelor.
Elveţia are o piaţă a muncii tentantă, cu cel mai mic şomaj din Europa şi cel mai ridicat salariu mediu. Ţara Cantoanelor nu face parte din Uniunea Europeană, aşa că-şi stabileşte propriile reguli pentru piaţa muncii. Reguli care în alte state ar putea fi considerate discriminatorii. Angajarea se face doar în baza unui permis de muncă pe care îl procură angajatorul, iar în cazul românilor şi bulgarilor, patronul trebuia înainte să facă dovada că nu a găsit un lucrător elveţian sau dintr-o altă ţară UE cu aceleaşi calificări, pe care să-l recruteze. De aceea, autorităţile au recomandat românilor să nu plece în Elveţia la muncă decât dacă au găsit un angajator şi au o ofertă fermă de angajare.
Cunoaşterea limbii franceze sau germane, obligatorie
O condiţie obligatorie în găsirea unui loc de muncă în Elveţia este cunoaşterea limbilor franceză sau germană. O şansă pentru români de a găsi un loc de muncă în Elveţia depinde, în multe cazuri, de refuzul elveţienilor de a presta anumite munci. Este vorba, de obicei, de joburi în construcţie, salubritate, agricultură etc.
În privinţa meseriilor ce necesită specializare, pot fi găsite slujbe în domeniile în care se înregistrează deficit de personal. De obicei, acestea sunt cel mai bine plătite. Cele mai mari şanse de angajare le au specialiştii IT sau personalul medical. În aceste zone, salariile depăşesc 5.000 de franci elveţieni (CHF) şi pot ajunge chiar şi la 8.500 de franci pe lună, în funcţie de specializare şi de experienţă.
o mare minciuna ! nu te primesc ! klar ?