După mai bine de patru secole, la Călugăreni nu ne mai luptăm cu oastea lui Sinan Pașa. Ne luptăm cu prostia, cu manipularea și minciuna.
În august 1595, Mihai Viteazul a câștigat o bătălie importantă, într-o confruntare în care a compensat inferioritatea numerică prin tactica și terenul ales.
Într-o duminică din 2026, pe 26 iulie, Călin Georgescu a ales locația cu încărcătură istorică pentru a pune în scenă un spectacol politic de doi bani, împreună cu membrii AUR, cu o suită de bodyguarzi îmbrăcați în negru, despre care nu există explicații publice privind cine suportă costurile, și cu Oana Zăvoranu pe post de influencer.
Scenariul pus în scenă de Georgescu se consumă în târgurile și zonele agricole ale țării, unde repetă obsesiv discursul despre suveranitatea alimentară, despre tradiție, familie, pământ, credință, sat și agricultori. Țăranul român este numit “regele neîncoronat al României”, dar Georgescu tace când e întrebat de proiecte și soluții: irigații, subvenții, prețuri, producție, politici europene.
El le oferă oamenilor simboluri, nu soluții. Vorbește despre pământ, dar nu și despre sisteme de irigații. Plânge de soarta agriculturilor, dar nu cunoaște costurile și problemele lor. Vorbește despre suveranitate, dar uită de competivitatea producției agricole.
Doar că simbolurile nu le achită facturile, nu le aduc profit fermierilor si nici nu asfaltează ulițele din sat.
Le oferă și lecții, luându-și rolul de predicator, spunându-le oamenilor că ”sâmbăta ar trebui să fie zi de târg, iar duminica – zi de biserică!”. Vorbește despre reașezarea țării după o ordine creștină! Se prezintă cu tot acest alai, pentru a le transmite imaginea unui lider important și protejat.
Totul este atent construit. Drapelul național ocupă un loc central, iar ”procesiunea” este organizată astfel încât liderul să înainteze prin mulțime înconjurat de bodyguarzi. Decorul, simbolurile și mesajele transmit aceeași idee: liderul, poporul și națiunea formează un tot unitar.
Au apărut imagini în care participanții ar fi fost mobilizați organizat, inclusiv cu autocare, iar în unele filmări apar persoane care ar primi bani după eveniment. Cine finanțează aceste deplasări, cine plătește logistica, echipele de protecție, promovarea și întreaga organizare?
În mod oficial, liderii AUR evită să apară în fața acestor acțiuni. Însă, la nivel local, există dovezi privind implicarea membrilor AUR în mobilizarea participanților și în organizarea evenimentelor.
Georgescu vrea să lase impresia unui lider legitimat de popor, prin credință și tradiție. Însă în spatele acestei regii, totul e fals: susținătorii sunt aduși, nu sunt din acea zonă; întâlnirea nu e una spontană, ci una organizată de un partid; bodyguarzii nu sunt voluntari, ci sunt plătiți; oamenii nu vin de dragul său, ci pentru câteva sute de lei.
Dar prinde teatrul acesta? Constatăm la fiecare sondaj că sunt milioane de români care susțin suveranitatea promovată de Georgescu, care cred că le este atacată credința și le este furat pământul – sau, mai nou, apa!
De ce funcționează acest tip de discurs? Pentru că milioane de români se simt abandonați și caută explicații simple pentru probleme complicate. Ei aud despre credință, familie, tradiție și suveranitate și își regăsesc în aceste teme propriile frustrări. Iar simbolurile pot avea un impact mai mare decât credem noi azi. Istoria ne arată cum s-a mai întâmplat! Iar când statul se uită în altă parte, omul își face numărul.
Simbolurile istorice, religioase și naționale sunt însă făcute terci de către Călin Georgescu, care nu explică din ce venituri trăiește, cine-i plătește autocarele, mașinile, bodyguarzii, coregrafia și promovarea. Iar statul român nu pare nici el decis să afle de unde vin aceste sume de bani! Și asta nu e o întâmplare…
Simbolistica și o parte din limbajul folosit de Călin Georgescu amintesc de retorica unor curente național-creștine din perioada interbelică, folosite și de legionari: idealizarea satului, sacralizarea națiunii, apelul la renașterea morală și construirea unei relații aproape mistice între lider și popor. În același timp, scenografia cu liderul în centrul mulțimii, escorta compactă, steagurile și procesiunea reproduce tehnici de propagandă utilizate de numeroase mișcări politice autoritare, în care imaginea liderului era atent construită în fața maselor.
Cineva e foarte mulțumit cu acest spectacol, gândindu-se că va câștiga susținere, doar pentru că la un moment dat va spune că luptă împotriva acestei mișcări. Dar ce nu înțelege acest grup e că sprijinirea acestor acțiuni nu face altceva decât să slăbească democrația!
Domnule textier, dumneata ești cel cu „slava ukraini”? Cum de mai ești pe aici, n-ai plecat încă voluntar? Sau faci ca boierul din Mos Ion Roată?