Un mare succes a dus România în prag de junk: cel al lui Nicușor și al PSD în demiterea Guvernului Bolojan, împreună cu AUR, cu cel mai mare număr de voturi din istorie. Fără demiterea Guvernului, probabil că acum ar fi fost înlăturate gravele consecințe ale guvernării Ciolacu.
Încă un succes ca acestea și gata, vom fi suverani demni, vizibili în lume ca geto-dacii, cu o Românie organizată după principiile corporatismului lui Manoilescu: cu justiția Liei, cu sănătatea lui Rogobete, cu rezerviștii lui Călin, cu dezvoltatorii Nordis ș.a.m.d. Pe căprării! Căpitane, nu fi trist! / Ce n-am reușit atunci facem în postocmunism.
Fiind oameni ai sistemului, liderii politici ce au generat actuala criză au mare ură pe individ. Individul este cel ce subminează stabilitatea sistemului și, de aceea, atacul trebuie dat împotriva acestei boli a sistemului: individul. Nu, legile nu se adoptă și nu se aplică pentru ca individul să o ducă mai bine, ci pentru ca sistemul să-și consolideze puterea. Individul să se supună sau să plece, dacă nu-i convine.
Doi sunt indivizii ce au deranjat sistemul pe care (cu voia dumneavoastră, primul pe listă) crede că-l conduce Nicușor Dan: Ilie Bolojan și Dominic Fritz. Toată criza actuală, ce ne-a dus în prag de junk, a fost generată pentru a elimina aceste două corpuri străine din organismul sănătos al sistemului.
Să plece Bolojan! – au strigat PSD-iștii – și să rămână PNL cu trădătorii noștri! Cu toții au înțeles în ce ape ne scăldăm noi pe Dâmbovița: Sorin de pe Bega a înțeles, Olguța de pe Jiu a înțeles, Nicușor de pe Olt a înțeles. Numai Bolojan de pe Criș, de pe Crișul prea Repede, nu a înțeles. Lui i s-a adăugat și Fritz de la izvorul Dunării, așezat pe Bega. Prea mult!
Nu a contat și nu contează nimic: nici războiul lui Putin cu Occidentul, nici violarea teritoriului României de către Rusia, nici reașezările geopolitice în care România este fiica ploii, nici purcoiul de bani de la UE pe care trebuie să-l primim, dacă ne dovedim vrednici. Nu! A contat doar faptul că Bolojan a vrut să facă reformele necesare și cerute în mod just de către partenerii europeni; a contat că urma ca reformele să ajungă și la banii baronilor, la banii ”lor”.
Cât a tăiat de la săraci, Bolojan era bun, pentru că se îndrepta spre ghilotina electorală; când a ajuns la adevărata cauză a răului, nu a mai fost bun. Ba, Crișanul cel Repezit a dovedit că mai este și pro-european și nu pro-occidental (după cum s-a dat direcția de la Cotroceni), oprind marea șpagă ”neo-bechteliană” pregătită pentru magaioți și orientând banii spre contracte cu nemții, de la care nu le pică nimic patrioților dâmbovițeni. Și atunci întregul efort politic, de la Cotroceni la Kiseleff, a avut un singur scop: eliminarea Bolojanului.
Am asistat la un întreg evantai de acțiuni ce au angrenat pe față ceea ce doar bănuiam a fi pilonii sistemului. Imediat după demiterea Guvernului, după o lungă perioadă de discreție, a ieșit la câmp deschis omul despre care se spunea că este în spatele lui Nicușor și despre care acesta a spus că se sfătuiește doar din când în când: Matei Păun, cel cu afaceri în Federația Rusă și-n Bielorusia. A ieșit să ni-l povestească el pe Nicușor, să ne dea o cheie de lectură a acestuia. Păun s-a adăugat celui a cărui umbră este Nicușor Dan: Marius Lazurcă, adevăratul președinte. Nicușor pare a fi păpușa mecanică Gogu Tașcă în brațele ventrilocului Lazurcă.
A urmat atacul brutal la adresa PNL, cu încercarea de a repune un guvern USL fără Bolojan. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg: PNL s-a adunat strâns în jurul liderului său. A urmat încercarea de spargere a partidului prin berbecele Veștea; doar că berbecele s-a dovedit a fi un biet batal căruia i-a rămas instinctul suptului, însă manifestat în gol asupra propriei danturi.
A urmat faza pe justiție, grupul trădătorilor atacând la Tribunalul Ilfov deciziile Congresului PNL. Nu a contat că partidul nu se află în raza de competență a acelui tribunal; unde avem om, acolo atacăm, căci ne-a zis tătucul nostru, Varanul: dacă nu avem justiția, nu avem puterea!
Și totuși, berbecii Sistemului n-au învins! PNL s-a strâns și mai mult în jurul lui Bolojan. Ba, gașca parlamentarilor trădători a început să se reducă.
A mai apărut încă un element greu de dus pentru producătorii crizei: înțelegerea dintre PNL și USR (și UDMR, dar această organizație rămâne la statutul de balama). Așa a intrat în colimator al doilea indezirabil: Dominic Fritz. Imediat s-a mobilizat justiția savonearolică și i-a reproșat semnarea unui document pe care îl semnase și predecesorul său. Pentru asta, justiția a decis că nu va mai putea candida la viitoarele alegeri. În fine, cine nu mai poate fi primar poate fi premier.
”Dar ce facem până în 2028? Noi vrem ca el să plece din funcție acum!”, au strigat pesedeiii grindeni. Așa a apărut introducerea frauduloasă a unui amendament la legea ANI, prin care se decidea plecarea din funcție a celor care au fost deja declarați în conflict de interese. Deci, o aplicare retroactivă a legii, fapt neconstituțional.
S-au întrebat isteții din PSD câți primari de-ai lor ar fi trebuit să plece din funcție dacă, prin absurd, legea ar fi trecut cu acest amendament introdus ”noaptea, ca hoții”? Nu contează, facem orice, încălcăm Constituția, periclităm obținerea a 700 de milioane de euro doar ca să scăpăm de Fritz. Și spunem că acest prejudiciu e din cauză că el nu vrea să plece, deși își poate duce mandatul până la final, nu pentru că amendamentul nostru neconstituțional amână adoptarea legii.
Revenind la Bolojan, ne amintim de sfatul lui Gigi Becali către Nicușor Dan: ”Păi, fă să le fie frică de dumneata! Lui Bolojan! Stă o ţară întreagă de Bolojan?! Ia-l pe Bolojan, că-l ai aici pe Pahonţu, care e băiat de treabă. Și întreabă-l pe Pahonțu, să vezi – Bolojan e chiar atât de curat, e cheia de biserică de ţine el o ţară în loc? Trimite-l pe Pahonţu să rezolve treaba cu Bolojan! Să vedem, mai face Bolojan?!”. Căci – a continuat sfătuitorul pășunist al Președintelui – ”majoritatea oamenilor cunoscuți au scheleți”.
În scurt timp, a apărut ”cazul Dumbrava”, la care, spun PSD-iștii, se lucra de un an, cu persoane infiltrate de parcă era vorba de reședința lui Escobar. S-a declanșat atunci o operațiune abuzivă, cu un uriaș consum de resurse, care a afectat viețile unor oameni refuzați de sistemul de stat. De ce? Stabilimentele lui Pașca erau în Bihor, acasă la Bolojan. ”Omul lui Bolojan!”, au strigat trompetele propagandistice ale complexului politico-mediatic. Și ce s-a ales din acea operațiune abuzivă a statului capturat de rogobeții pesedei? Instanța a arătat că niciun capăt de acuzare nu stă în picioare. Niciunul! Va plăti cineva pentru acea grotescă operațiune? Doar noi, contribuabilii.
La trei luni de la demiterea Guvernului, pe cei ce l-au dat jos nu-i interesează pierderile pe care le înregistrează România și nici pericolele care o pândesc, ci eliminarea lui Bolojan și a lui Fritz. Atât! În rest, parafrazându-l pe Ciolacu, îi doare în… gaura covrigului de buget și de România (Ciolacu a zis altfel, ca nebacalaureat ce este).
Între timp, acești nesimțiți iresponsabili au adoptat metoda rusească a întoarcerii oglinzii: nu ei au generat criza, ci Bolojan, care nu vrea să plece. La fel Fritz, nici el nu vrea să plece, să-i facă loc la Primăria Timișoara lui Rogobete, cel ce-și face rezidențiatul în mitocănie. Nu PSD-iștii, prin introducerea frauduloasă a unui amendament neconstituțional, pun în pericol obținerea banilor europeni, ci Fritz, care i-a adus în situația ingrată de a comite această fraudă; nu miniștrii lor, care au ținut legea salarizării la sertar timp de trei ani și jumătate, sunt devină, ci Bolojan, care a propus o lege proastă, în ultimul moment.
O paranteză: la votul pentru legea transparenței, s-a produs o schimbare de roluri. Dacă PSD a pus umărul la creșterea partidului extremist AUR (în locul defunctului PRM) pentru ca, prin comparație, el să pară frecventabil, acum AUR l-a lăsat în ofsaid: nu a votat legea. După ce i-au umilit pe PSD-iștii aduși cu Veștea la sediu, AUR-iștii i-au lăsat acum să se facă singuri de râs, cu aripa lor maghiară. Când îți dă Simion lecții, nu te mai speli cu toată apa Begăi.
”Arătați-mi o singură reformă făcută de Boljan”, a cerut Grindeanu. Arată-ne o singură reformă neblocată de voi! – i-aș replica. Nivelul de gândire al lui Grindeanu îmi amintește de un banc cu milițieni. Aflați într-o intersecție, doi milițieni sunt interpelați de un grup de turiști străini pentru a-i oferi o informație. Deși turiștii le-au vorbit în câteva limbi străine pentru a nimeri una prin care să se facă înțeleși, strădaniile lor au fost fără rezultat. După ce străinii s-au îndepărtat dezamăgiți, un milițian îi zice celuilalt: ”Ai văzut câte limbi străine știau?” ”Și la ce le-a folosit?”
”Ați văzut ce reforme a promis Bolojan, ce planuri a avut? Și la ce i-a folosit? Vedeți să fi făcut vreuna? Nu, pentru că în intersecție am fost noi, milițienii PSD, cei pentru care reformele sunt limbi străine”.
Nu faptul că miniștrii PSD n-au promovat legile a căror adoptare condiționează obținerea fondurilor europene constituie pericolul pentru obținerea banilor din PNRR, ci faptul că Bolojan nu vrea să plece. Păi, el poate pleca după ce vă asumați guvernarea. Faceți majoritate în Parlament! Puteți? Dacă nu, atunci de ce-ați demis Guvernul Bolojan? Ca să faceți anarhie?!
Peste întreaga hărmălaie, a venit rezultatul de la Fitch, care păsuiește România de intrarea în junk. Pericolul n-a trecut, ci doar a fost amânat. Exact ca votarea lui Nicușor: n-a îndepărtat pericolul, ci l-a amânat.
Normal că iresponsabilii generatori ai crizei actuale și-au băgat capetele în poză. Acest succes de etapă obținut de Guvernul Bolojan (în primul rând prin reducerea deficitului de la 9% pe an la 2% pe jumătate de an) și de Banca Națională a început a fi parazitat tocmai de cei ce s-au opus măsurilor necesare pentru a evita junk-ul.
Exemplară este ieșirea lui Nicușor Dan. După ce a tăcut mâlc în toată această perioadă a abuzurilor din justiție și din Parlament, președintele a ieșit să ne spună că ”în ciuda zgomotului politic, România funcționează”. I-auzi una! Pe bune? Domnule președinte Danurcă, ”zgomotul politic” este criza provocată de tăcerea dumneavoastră, ca mediator preocupat de ”dezescaladare”. Este ceea ce se întâmplă din cauza modului în care ați înțeles să vă exercitați mandatul: prin ingerința brutală în viața unui partid politic și prin cauționarea tuturor acțiunilor politice ale celor cu care ați trântit Guvernul. Tăcerea dumneavoastră face parte din ”zgomotul politic”. Sunteți în fenomen, generator al lui. Nu puteți să vă raportați față de situația de care sunteți și dumneavoastră vinovat în maniera ”n-am văzut, nici pe-acolo n-am trecut”! Autoextragerea din situația în care sunteți părtaș valorează cât ”îngrijorarea” lui Iohannis.
Și a mai spus președintele că este bucuros că au încetat protestele sindicatelor din domeniul sanitar. Sigur, pentru că oamenii s-au prins că au fost dezinformați și manipulați împreună cu oierii anti-vacciniști. De la nimic nu s-au dat în lături PSD-iștii pentru a băga în corzi Guvernul pe care l-au demis și în locul căruia nu vor (sau nu pot) să vină. Iar președintele a cauționat și chiar a sprijinit aceste acțiuni.
Prin ieșirea de sâmbătă, Nicușor Dan a intrat în lotul național al nesimțiților, alături de Grindeanu și corul său de urlători TV. Sigur, și alături de Simion și AUR-iștii săi. Însă cu Grindeanu & company se încadrează la categoria iresponsabili, cu coroniță; Simion & company sunt la categoria trădători, cu icoana putinistă.
De trei luni, PSD și președintele Nicușor Dan au împins situația din România spre junk. Tare le-ar fi priit politic junk-ul! Dacă n-a fost să fie, acest succes al lui Bolojan trebuie cumva confiscat. De aceea, președintele n-a pomenit nimic despre Guvern, ca și cum acest succes s-a datorat rugăciunilor de la Sâmbăta de Sus.
Președintele și PSD nu vor să înțeleagă că eforturile lor sunt în zadar. Toate atacurile împotriva Guvernului demis s-au soldat cu eșecuri răsunătoare, care se transformă în puncte pentru PNL și USR, pe bună dreptate. Nici sperietoarea AUR nu mai funcționaează: în pofida sondajelor aruncate pe piață, în care AUR apare pe cai mari, oamenii știu că la viitoarele alegeri, fără voturi băgate în urnă de PSD în contul său, AUR se dezumflă (la următoarele alegeri, vor propune industria mârțoagei).
De asemenea, ei nu vor să înțeleagă nimic din recenta experiență electorală când, în pofida marilor aparate de propagandă, electoratul l-a votat pe Nicușor Dan, pe care l-a crezut a fi cel ce le va îndeplini năzuințele. Că Nicușor a trădat este altă chestiune, dar lecția este că, indiferent de planurile sistemului, electoratul poate decide altceva. Întrebați-l pe Iohannis!
Până acum, planul lui Nicușor și al PSD nu a ieșit; va ieși de acum încolo? Pot face oricâte planuri vor, însă trebuie să se întrebe mereu: electoratul știe? Și dacă ar ști, ar vrea? Cei doi parteneri generatori ai actualei crize politice se îndreaptă cu pași siguri spre ceea ce au împins România: spre junk. Vor avea parte de o amânare? După cât îi văd de hotărâți în monomania lor, nu.