Acum câteva zile am participat la evenimentul Imobiliare Hub, unde s-a discutat în mare parte despre piața imobiliară de pe 1% din suprafața României, care generează în jur de 50% din tranzacțiile din țară. Iar ca valoare, cel mai probabil – o pondere covârșitoare din valoarea totală a tranzacțiilor. Vorbim, bineînțeles, de orașele mari și zonele metropolitane ale acestora: București, Cluj-Napoca, Iași, Brașov, Timișoara și Constanța.
Lucrând în domeniul imobiliar pe toată România, am observat și înțeles decalajele de cerere pe piața imobiliară. Cererea este mai mare în orașele mari și în acele comunități unde administrația locală a investit eficient în infrastructura locală – apă, canalizare, străzi, școli, grădinițe etc. Toate acestea au creat condiții mai bune de viață și au reușit să atragă investitori care să creeze locuri de muncă pentru locuitorii comunității, ridicând nivelul de trai prin salarii mai mari și oportunități de dezvoltare profesională.
La capătul celălalt al pieței imobiliare din România se află mii de sate depopulate, a căror existență este pusă sub semnul întrebării în următorii zeci de ani. Acolo, implicit, interesul imobiliar este practic inexistent.
Mai sunt și zone bine populate, dar subdezvoltate economic – și aici, fondul imobiliar este precar. Însă pentru aceste zone – am aflat la Imobiliare Hub – există o asociație, Habitat for Humanity, iar în cadrul evenimentului l-am cunoscut pe CEO-ul acesteia, Roberto Pătrășcoiu.
Am fost surprins să aflu că asociația a construit în România peste 5.200 de case sociale pentru acea parte a societății ignorată de statul român, din perspectiva oportunităților de muncă, educație, sprijin pentru locuință decentă etc. Peste 5.200 de copii au avut șansa de a avea un trai decent, cel puțin din perspectiva locuinței. Asigurându-le această nevoie de bază, asociația a dat șansa unui viitor mai bun acestor copii.
Dacă statul ar funcționa la o capacitate rezonabilă, probabil că n-ar fi fost nevoie de astfel de asociații care să salveze acea parte ignorată a societății, care o dată la 4 ani este manipulată să aleagă aceiași conducător,i eventual sub culori de partid diferite. Iar ei, conducătorii, să continue să-și facă treaba la fel de prost.
Ce putem face acum? Am putea susține prin donații și voluntariat Habitat for Humanity să mai construiască alte 5.000 de case pentru copiii săraci ai României. Iar pe partea politică, să avem grijă pe termen mediu și lung ca aceste asociații să devină irelevante în România. Cum o putem face? Alegând acei oameni care-și vor respecta comunitatea din care fac parte și mandatul pentru care au fost aleși.
Vă invit să urmăriți acest material – ”E doar o problemă de timp”.
*****
Florin Burtă este antreprenor, fondator al platformei licitatii-lichidare.ro și al agropensiunii Casa Mamaia Pașa din Delta Dunării.
