PSD și AUR au inventat bâta anti-Fritz. ”Metoda e cea din 1945: întâi alegem omul, apoi facem legea cu care să scăpăm de el”

Forma banditească a ”Legii ANI”, impusă de PSD, AUR și ”sateliții” lor, seamănă cu modul în care legiferau comuniștii în 1945-1947: pedepseau retroactiv fapte care nu erau incriminate de nicio lege în momentul producerii lor! Comparația a fost documentată de deputatul Alexandru Dimitriu (USR).

Primarul Timișoarei, Dominic Fritz (42 de ani), este ținta unei operațiuni abjecte de eliminare din funcția de primar al orașului bănățean. În această acțiune mizerabilă, PSD a găsit aliați în tabăra ”suveranistă” (extremistă): AUR, SOS, POT, PACE. Așa s-a format majoritatea toxică de la sesiunea extraordinară a Parlamentului, când a fost votată această variantă neconstituțională a ”Legii ANI”.

Legea a fost contestată la Curtea Constituțională de USR și PNL, iar verdictul nu poate fi decât invalidarea ei (pentru că retroactivează, principiu interzis de Constituție). Important e ca decizia CCR să fie dată rapid, pentru ca Parlamentul să aibă timp s-o voteze într-o nouă sesiune extraordinară, înainte de 31 august, termenul-limită pentru îndeplinirea mai multor jaloane din PNRR.

Există riscul ca PSD și AUR să voteze și a doua oară tot o formulă ticăloasă, neconstituțională a legii, obligându-i pe cei de la USR și PNL s-o atace din nou la CCR. Cum cel de-al doilea control constituțional nu s-ar mai încadra în termenul de 31 august, PSD își va tura propaganda: iată, din cauza USR și a PNL pierdem 770 de milioane de euro din PNRR!

Alexandru Dimitriu (45 de ani), deputat USR, a găsit un corespondent istoric pentru un comportament legislativ atât de murdar: modul în care legiferau comuniștii după preluarea puterii în România, sub amenințarea tancurilor sovietice.

Explicațiile deputatului Alexandru Dimitriu (USR)

”Grindeanu a cerut capul lui Dominic Fritz. Simion a cerut altceva la schimb. Și-au votat reciproc amendamentele, ca la piață.

Așa arată o lege a integrității când e făcută de doi oameni care negociază pe cine elimină. Nu e prima oară când în România legea se scrie așa. S-a mai întâmplat în 1945.

În 1945, comuniștii au înțeles repede cât de utilă e legea când n-o mai privești ca pe o regulă valabilă pentru toți, ci ca pe o bâtă. Mecanismul avea trei pași: stabilești pe cine vrei să elimini, scrii legea de care ai nevoie, iar dacă omul a avut inspirația să respecte legea în vigoare la data faptelor, o aplici pe cea nouă pentru trecut.

Așa au funcționat legile de «purificare» a administrațiilor publice, Legea nr. 486/1944 și Legea nr. 217/1945, prin care oamenii erau scoși din funcții pentru fapte anterioare adoptării lor. Tot așa, Legea nr. 312/1945 a creat Tribunalele Poporului și a pedepsit fapte comise cu ani înainte ca legea să existe. Iar ca să nu rămână dubii, Legea nr. 647/1945 spunea în articolul 15, negru pe alb, că dispozițiile ei se aplică cu efect retroactiv.

Ăsta e reflexul: legea nu mai e regula pe care o cunoști înainte de a acționa, ci unealta pe care ți-o construiește altcineva după.

80 de ani mai târziu, PSD și AUR au găsit manualul într-un sertar al istoriei. Numai că acum au și un nume scris pe copertă: Dominic Fritz.

Au luat legea integrității, care ar trebui să stabilească reguli generale pentru toți, și au făcut din ea un instrument politic. Nu mai contează care era legea la momentul faptelor. Nu mai contează că mandatul a fost obținut prin vot. Important e să găsești formula prin care Fritz trebuie să plece.

Asta nu mai e legislație. E o lege cu dedicație. Iar când Parlamentul votează legi cu poza adversarului pe masă, avem o problemă mult mai mare decât Dominic Fritz.

Constituția spune în articolul 15 ceva foarte simplu: legea dispune numai pentru viitor. Singura excepție e legea penală sau contravențională mai favorabilă. Mai blândă, nu mai aspră. Constituția nu spune «mai puțin dacă îl cheamă Dominic Fritz». Și nu spune nicăieri că Parlamentul poate transforma legea într-un pluton de execuție politică.

Dacă vor să scape de Fritz, au la dispoziție o procedură perfect democratică: să meargă la Timișoara, să pună un candidat în fața lui și să-l bată în alegeri. Acolo e problema. Fritz a fost ales de oameni. E mult mai comod să încerci să-l bați prin Monitorul Oficial.

Comuniștii îi spuneau «purificare». PSD și AUR îi spun «integritate». Metoda rămâne aceeași: întâi alegem omul, apoi facem legea cu care să scăpăm de el.

România a plătit aproape jumătate de secol pentru politica asta. Nu credeam că în 2026 va trebui să explicăm din nou că adversarii politici se schimbă prin vot, nu prin legi scrise pe numele lor.”

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!