În privința ratingului de țară, România băltește la limita junk-ului. În schimb, știm sigur că ratingul Argentinei va tot crește, așa cum a crescut spectaculos în ultimii doi ani.
Nota agențiilor de rating a ajuns principala măsură a performanței economice a Guvernului în România. Haideți să ne uităm ce s-a întâmplat cu această notă în România, comparativ cu o țară care, deși era într-o situație mult mai rea decât noi, a făcut ce trebuia: Argentina.
Argentina a avut una din cele mai spectaculoase creșteri ale ratingului văzută vreodată. Erau cam cu aproximativ 10 niveluri sub junk atunci când a venit Milei la putere, iar în doar doi ani și jumătate au ajuns la 6 niveluri sub junk, cu perspective pozitive, conform Moody’s.
Mai țineți minte cum râdeau de Milei la început de mandat? ”Ce prost e Milei că nu crește taxele ca noi!”
Geniile noastre economice au plecat de la aproape junk acum un an, au crescut zdravăn taxele, ca să ne ducă din nou la aproape junk. Superb. E caz de manual. Între timp, propagandă și cult al personalității. Lasă că mai creștem taxele o dată!
Dar ce s-a întâmplat în Argentina în ultimii ani de au crescut spectaculos?
Nu, nu au crescut taxele, așa cum recomandă geniile economice de la noi. Dimpotrivă, au făcut invers: le-au redus. Dar au redus și cheltuielile statului – cum trebuia să facă și România.
Deficitul de peste un secol al Argentinei a fost transformat în excedent într-un singur an. În România, Guvernul nici nu știe ce e ăla ”excedent”.
La noi, geniile economice din conducerea statului au ales să reducă deficitul prin creșterea taxelor. Nu a fost alegerea agențiilor de rating sau a Uniunii Europene, cum tot zic propagandiștii ca să disculpe partidele. A fost o alegere politică a coaliției de guvernare.
Puteau să reducă deficitul prin reducerea cheltuielilor. Dar asta ar fi însemnat bugete mai mici pentru ei. Așa că au ales creșterea taxelor și propaganda. De aceea îi tot vedeți acum că se laudă cu scheme peste scheme, finanțate tot din taxele dumneavoastră.
Între timp, Milei nu a ratat șansa istorică de a reforma Argentina. Nu a pierdut timpul. Nu a mers în direcția greșită, nu a naționalizat, nu a crescut taxe sau birocrație. Nu a făcut noi scheme de afaceri pe banii statului. Iar asta a salvat Argentina.
De asta ar fi avut nevoie și România.
