Câteva observații personale făcute după ieșirea de ieri a președintelui Nicușor Dan și după ce l-am ascultat la Striblea (foarte-foarte bun intervievator) pe principalul său sfetnic, omul de afaceri Matei Păun.
Președintele mi s-a părut foarte-foarte obosit. Obosit și nervos. Dacă luați o poză de acum un an și o puneți lângă cea de ieri, pare îmbătrânit cu 10 ani.
Plec de la afirmația (importantă) a lui Matei Păun, care spune că la Nicușor Dan fiecare cuvânt are rolul său, nimic nu e rostit la întâmplare. De aici plecând, nu mi-a plăcut deloc-deloc ceea ce a spus, pe un ton sumbru și cu o privire întunecată, la finalul alocuțiunii: „(…) Și până în 2028… se vor întâmpla lucruri! Multe lucruri!“.
Cred că această afirmație poate fi percepută de PNL-iști și USR-iști și ca o amenințare. Eu încă mai cred că Nicușor Dan nu e genul de președinte Iohannis, care să folosească serviciile și procurorii ca pe o bâtă. Dar, pe de altă parte, nu pot să nu observ că și-a încălcat promisiunile electorale și refuză să pună șefi civili la servicii. În cazul SRI, pare că s-a substituit de-a dreptul directorului civil și conduce personal serviciul secret. Ceea ce nu e legal.
Impresia a fost că nu-și poate reține disprețul și ostilitatea față de partide. Partidele sunt de vină, spune președintele. Ele au creat criza pentru că nu se înțeleg. Este exact tipul de gândire al celor care văd în dictatură o soluție. Carol al II-lea, Antonescu, legionarii și comuniștii vedeau toți în sistemul democratic pluripartit ceva ineficient, care frânează România. Lucrurile n-au mers deloc bine în perioada 1938-1989. Dimpotrivă, eliminarea Parlamentului din ecuație a făcut posibile decizii foarte proaste luate de niște elite restrânse și oculte pentru România.
Nicușor Dan face apel la responsabilitatea partidelor, spune că situația e gravă. Primul lucru la care m-am gândit a fost: de ce n-a făcut aceste apeluri înainte ca noua coaliție PSD-AUR să răstoarne guvernul Bolojan?! Atunci nu știa că suntem într-o situație critică?
M-a surprins foarte mult ce crede Nicușor Dan că reprezintă ”mandatul meu“:
1. să păstreze direcția pro-occidentală a României;
2. să evite prăbușirea într-o criză economică profundă.
În primul rând, nu știu când s-a restrâns mandatul la aceste două puncte. Eu îmi aduc aminte cu mare acuratețe că, pe 18 mai 2025, Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale cu un mandat mult mai larg. Promisese:
- reforma serviciilor secrete și numirea de șefi civili acolo;
- reforma sistemului judiciar și lupta contra corupției;
- numirea unor procurori onești la șefia parchetelor;
- lămurirea urgentă a cauzelor anulării alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024;
- și, desigur, păstrarea direcției pro-europene, cu mențiunea obligatorie a adâncirii integrării în noua UE care se construiește acum.
Ca să fiu sincer, toată nervozitatea lui Nicușor dan mi s-a părut că pleacă de la frustrarea că PNL și USR nu vor să-i voteze ”guvernul lui”. Președintele a fost părtaș la declanșarea crizei actuale. A calculat profund greșit consecințele încurajării PSD în răsturnarea guvernului, iar acum pare frustrat că planurile sale au eșuat – PNL și USR refuză cu încăpățânare să joace așa cum le spune el.
Propunerea unor premieri așa-zis tehnocrați din partea președintelui n-are, de fapt, legătură cu democrația parlamentară în care pretindem că trăim. Pare că șeful statului nu înțelege, pur și simplu, cum funcționează lucrurile. Partidele n-au nicio obligație să i se supună. Ele reprezintă categorii de populație care le-au votat, considerând că le reprezintă interesele, iar soluțiile trebuie să fie reprezentative la nivelul poporului și să provină din interiorul sistemului parlamentar.
Regulile sunt simple, PSD și AUR au făcut o coaliție care lucrează foarte bine în Parlament (vedeți câte legi au trecut sau respins împreună cele două formațiuni, în ultima lună!). Coaliția PSD-AUR are majoritatea și o viziune comună de guvernare, trebuie ca președintele să dea acestei coaliții premierul.
Aici vom avea, probabil, aceeași discuție pe care am avut-o cu sute de oameni imediat după anularea turului 2 al alegerilor prezidențiale din 2024. Eu am susținut atunci că nu e corect, nu e legal, nu e bine pentru democrația românească și că a fost pur și simplu reacția Sistemului la dezastrul suferit la urne. Ciucă și Ciolacu, adică PSD și PNL, au ratat atunci intrarea în finala prezidențială, așa că au anulat alegerile. Asta a fost părerea mea atunci, aceeași opinie o am și acum. Anularea alegerilor a fost o extrem de gravă abatere de la democrație.
Tot așa, și acum consider că refuzul de a asculta decizia reprezentanților poporului este un abuz și încă un derapaj inacceptabil. Iată de ce am fost retrogradați la statutul de regim hibrid, ca țară! Tocmai din acest motiv – ignorarea regulilor jocului democratic. Nu avem servicii puse sub control civil, nu ascultăm vocea poporului la alegeri, refuzăm să luăm act de majoritățile constituite în Parlament.
Sigur că nici mie nu mi-ar plăcea să văd o coaliție populist-putinistă la putere în România. Cred că va fi îngrozitor, România va intra foarte-foarte rapid în faliment și va fi cazul Grecia 2. N-am dubii aici. Am scris, din 2021 încoace, de neumărate ori despre acest pericol, prezentând sistematic împrumuturile colosale făcute de PSD-PNL. Atunci, astfel de știri erau tratate cu o nepăsare totală de public și de mare parte a presei. Acum se țipă că e rău.
Eu cred că e probabil să vedem mai mult decât atât: să vedem abuzuri judiciare, opozanți arestați, atacuri fizice asupra societății civile, ca-n anii ’90, să vedem derapaje majore în planul orientării pro-europene a României. Sunt sigur că România ar deveni, cu PSD-AUR la guvernare, un loc periculos și nefrecventabil.
Dar asta vrea poporul și trebuie să acceptăm. Președintele va trebui să încerce să mențină o portiță de salvare pentru 2028, să asigure alegeri cât de cât corecte într-o astfel de guvernare.
