Eseistul şi filosoful Andrei Pleşu publică în ultimul număr al revistei Dilema Veche un comentariu savuros despre schimbările produse în PSD după alegerile europarlamentare. Pleşu analizează noile figuri ajunse la putere în principalul partid de guvernământ, dar şi pe vechii pierzători (Codrin, „Mitralieră”, Şerban Nicolae – „nu vă rânjiţi fasolea la mine”. Concluzia sa e că „jumătatea plină” a paharului nu transformă „jumătatea goală” în istorie fără efect prezent, însă oricum de preferat discursului absolut diabolic antinaţional din vremea lui Dragnea.
Concluziile lui Andrei Pleşu pe tema „noului” PSD
- Anul acesta avem, se pare, oarecare noroc în materie electorală. Partidul de guvernămînt a ieșit prost din competiția cu Opoziția (așa pestriță și confuză cum este…), iar alegerile Congresului Național PSD au creat neașteptate fisuri interne și „opțiuni“ tactice, de natură să transforme stricăciunea în nebuloasă.”
- „Nu putem vorbi, totuși, despre o binevenită „parte plină a paharului PSD“, dar ne putem face iluzia că „partea goală“ a devenit un fel de șpriț, o combinație de „tărie“ cu apă chioară, oricum mai bună decît fudulia netrebniciei „salvatoare“ de neam de pînă acum. Nu știu mai nimic despre „cîștigătorul“ Fifor. Aflu că, la bază, e filozof. Or nu e puțin lucru să ajungi ministru al armatei din postura de metafizician! Ce văd e un portret de politician nu prea volubil, zîmbind stingher, prudent și loial partidului.
- Pe frumușelul Orlando, alt cîștigător, îl percep ceva mai clar. Un soi de playboy în pragul retragerii, bucuros să se machieze convenabil pentru a fi la vedere, sigur pe competența și misiunea lui providențială („trimis în România“ de Creatorul însuși), arborînd un șmecher surîs „șarmant“ pe post de pricepere profesională. Simplu spus, un candid caraghios tomnatec…
- De doamna Dăncilă nu mai am nimic de spus. Spunea ea tot. „Damă bună“, inocent dezadaptată, revenindu-și mereu „din pumn“, cu un optimism lăcrămos. Pe scurt, o gospodină victorios ospitalieră!
- Dar hai să ne uităm și la cealaltă jumătate a paharului, plină de sare și piper, încurajatoare nu prin virtuțile ei „constructive“, ci prin adumbrirea cîtorva „mituri“ de paradă ale marelui partid. Dincolo de faptul că am avut surpriza, de neînchipuit, să auzim huiduieli în plen la adresa unui marcant lider („baron“) PSD (dl Oprișan), mai sînt de inventariat cîteva „noutăți“ pînă una-alta benefice.
- Monumentalitatea cîtorva „vedete“ de front a ieșit știrbită. Cum să fie șters din prima linie Șerban Nicolae?! Muncitorul de la fabrica de mecanică fină din București (care va să zică „dosar“ beton), cel care a introdus, în dezbaterea parlamentară, formulări viguroase de tipul: „Penală e mama care v-a făcut nesimțită!“ sau „Nu vă rînjiți fasolea la mine!“ (insul fiind campion în materie de „fasole“ dentară).
- Trecut, cu egală autoritate, și pe la PRM, și pe la Conservatori, și pe la PSD, dl Codrin Ștefănescu e o ființă complexă, dar, la o adică, radicală: de cîte ori își arată mușchii, face paradă de creier, iar de cîte ori are nevoie de creier, își joacă mușchii. Evacuat pînă și din PRM (cu epitete tipic vadimiste, specialitatea „maestrului“: „slugă hoață“, „oligofren“, „făcătură ordinară“, „psihopat“, „chelios manelist“ etc.), Codrin Ștefănescu (perechea ideologică a Olguței Vasilescu – și ea adeptă fragedă, încă de la 16 ani, a „tribunului“) nu reușește, deci, în nici un partid, nici măcar în cel cu care are cele mai multe afinități, să rămînă în simpatia șefilor săi.
Textul complet, AICI
Intr-adevar, excelenta schita a psdeului apos de dupa draknea, disparut din cauza de Rahova. Cat ma bucura faptul ca dl. Plesu mai vine cu pamflete acide despre ”cestiunea la ordinea zilii”, vorba lui Caragiale, mai vreau!