Curtea Constituțională a amânat până în data de 5 iunie decizia referitoare la sesizarea lui Florin Iordache cu privire la completurile de 3 judecători de la Înalta Curte, o decizie care poate influența procesul pe care Liviu Dragnea îl are acum la instanța supremă.
În plus, judecătorii CCR au respins solicitarea PNL, care semnala că Florin Iordache nu ar fi fost cel în măsură să facă sesizarea CCR din poziția pe care o ocupa, de vicepreședinte al Camerei Deputaților delegat de Liviu Dragnea să-i țină locul la șefia Camerei pe perioada concediului său.
Patru dintre cei nouă judecători CCR au solicitat amânarea deciziei pe motiv că au nevoie de mai mult timp pentru studierea speței. Este a patra oară când CCR amână decizia.
Teoretic, această decizie ar putea avea drept consecință ca și Înalta Curte să amâne, luni, pronunţarea la procesul lui Liviu Dragnea. Numai că termenul de 5 iunie pune unele probleme.
După 1 iunie, o judecătoare din completul de 5 care judecă apelul lui Liviu Dragnea la Înalta Curte, urmează să se pensioneze, ceea ce ar putea însemna reluarea din toamnă a unor proceduri și stabilirea unor noi termene, pentru că un alt judecător va fi numit în complet, iar judecarea dosarului ar putea fi reluată.
Când sciatica lungeşte boala din justiţie
De asemenea, procesul lui Liviu Dragnea de la Înalta Curte a mers cu mare lentoare, multe amânări, unele provocate de capcanele întinse instanţei de avocaţii apărării – vezi „criza de sciatică” a inculpatului, care i-a permis o nouă amânare.
De ce se tot amână la calandele greceşti cauzele în care e implicat liderul PSD? Simplu: „judecătorii sunt şi ei oameni”, sună o explicaţie folosită de fiecare dată când cineva vrea să califice peiorativ anumite decizii ale justiţiei în favoarea inculpaţilor.
Ce e clar că e amânările (de la CCR cel puţin) sunt „tactice”, nicidecum motivate serios, cum a fost azi că 4 judecători au nevoie de mai mult timp să studieze cauza. Să fim serioşi! Au avut tot timpul din lume, mai ales că e vorba de o cauză naţională, de care depinde efectiv soarta României: în Europa sau înapoi în timp, în sărăcia dictaturilor estice.
Dar judecătorii CCR aruncă acum cartoful fierbinte la Înalta Curte: să decidă ea înainte! Dacă Dragnea e condamnat şi a doua oară, ca în primă instanţă, apoi CCR are viaţă uşoară. Nu-i va împiedica nimeni pe judecători constituţionali să respingă sesizările în favoarea lui Liviu Dragnea din moment ce el e deja condamnat.
Acum însă nu vor să-şi asume riscul. Nu ştiu dacă Dragnea nu va scapă, caz în care se tem că totul se poate întoarce împotriva lor.
În plus, în curând intră în pâine cei doi judecători clar la comanda clanurilor penale – Gheorghe Stan, şeful celebrei secţii anti-magistraţi oneşti („SS-Gestapo”, ca va fi preluată de Adina Florea), şi Deliorga, de la Constanţa, omul lui Mazăre -, deci CCR-ul va fi capturat complet. Până în 15 iulie, în CCR intră 3 noi judecători (inclusiv cei doi de mai sus), deci orice sesizare a lui Dragnea în sensul blocării justiţiei va avea mai mult ca sigur câştig de cauză.
Să scape poporul de el mai întâi!
La rândul lor, aşa pot gândi şi judecătorii de la Înalta Curte: „de ce să rezolvăm noi problema României, condamnându-l repede, când poporul l-a votat şi l-a lăsat să distrugă tot? Să-l alunge poporul mai întâi şi apoi ne grăbim şi noi”.
Adică, nu e exclus ca judecătorii de la Înalta Curte să aştepte „mazilirea” politică a lui Dragnea, după care să dea şi ei o sentinţă. Alegerile din 26 mai pot fi momentul-cheie, dar cine garantează că Dragnea pierde Guvernul dacă pierde şi alegerile? Nimeni.
Mai ales că pe 1 iunie o judecătoare se va pensiona. Ar putea să n-o facă, dar există destule precedente de magistraţi, care abia aşteaptă să fugă la pensie ca să se spele pe mâini, chiar dacă asta înseamnă moartea procesului – vezi cazul Colectiv.
Concluzia: judecătorii nu vor să-şi asume o decizie, preferă amânările sine die în speranţa că alţii vor rezolva problema Dragnea. Şi în cazul lor, ca şi al judecătorilor CCR, există un singur câştigător: Liviu Dragnea. Primeşte timp pentru a continua destructurarea statului din interior.
Dar moşmondirea cauzelor penale în care e implicat liderul PSD nu va fi nicio afacere pentru nimeni. Nici măcar pentru judecătorii care se grăbesc la pensie, al căror venit va fi înghiţit de sărăcia ce va cuprinde România ca ţară fără justiţie independentă.
Opinia unui specialist de înaltă clasă
Valerius M. Ciuca Instanța supremă , in orice sistem și, mai mult, în orice cultură juridică, este incompatibilă cu principiul specializării judecatorului. Acolo unde există secții de judecată profilate pe anumite tipuri de raporturi juridice se eficientizează activitatea judiciară atunci când curțile nu judecă in plenum. Această operațiune internă nu are valoare de principiu juridic. Este o simplă schemă de organizare interna. Sa fiu mai explicit, precum juriștii romani de cândva. Sa presupunem ca din instanta supremă supraviețuiește unui caz de forta majoră un număr de cinci judecători. Instanta va fi legal constituită in oricare din cauzele deduse spre judecată. Să presupunem că au rămas doar trei. Rezultatul este identic. Candva, regele, ca judecator suprem, intruchipa competente totale. Pe planul dreptului european, lucrurile sunt si mai evidente. Imaginati-vă cat de aberantă ar fi recuzarea curții sau a tribunalului pe temelia unei atat de inacceptabile pretenții..
Bref. Specializarea nu este un principiu al judecății. Nu a fost niciodată. Completul, o dată format, are plenitudine de competente cazuale. Aceasta este chintesența oricărei judecăți. Completul poate fi format dintr-un singur jude si tot complet rămâne. De ce? -Simplu. Judecătorul nu este un om. Este o instituție, iar prin sentința lui este un principiu social. Punctum.
Opinia unui cetățean de rând (adică eu)
Radu Grigore N-am găsit nicăieri o definiție a sintagmei „complet specializat”
Din cine este alcătuit un complet (de judecată) specializat? Din judecători specializați? Specializați unde, de cine? Sau sunt considerați „specializați” pe baza experienței de judecător în cazuri de corupție (care la început vrând-nevrând au lucrat fără a fi… specializați! pentru că tocmai trebuie să adune experiență ca să devină specializați. Exact problema cu: cine a fost mai întâi: oul sau găina?). Cine face dintr-un judecător un judecător specializat? Evident că el se (auto)specializează după un stagiu, o practică judecătorească minimă necesară chiar pentru ocuparea postului.
Facultățile de drept din România nu „specializează” absolvenții cum se întâmplă, de exemplu, la medicină. Judecătorii au de judecat tot felul de conflicte din tot felul de domenii care n-au cum să le fie cunoscute în amănunt nici măcar când judecătorii ajung în pragul pensiei. De aceea în desfășurarea proceselor judecătorii, procurorii, avocații și chiar justițiabilii apelează la experți (atestați de către Ministerul justiției conform OG 2/2000 „Legea experților tehnici”) de cele mai variate specializări: tehnică, tehnologie, medicină, criminologie, economie, artă, chiar și legislație (așa cum, de exemplu, se apelează chiar în acest caz la… CCR), istorie, sport ș.a.
Expertiza ca mijloc de probă și cererea de recuzare (în termenul legal) a judecătorului incompatibil face din orice complet legal constituit un complet specializat.
„…Dar cine garantează că Dragnea pierde Guvernul dacă pierde şi alegerile? Nimeni”, spune dl Ciocăzanu, și are dreptate. Acest 26 mai nu va schimba configurația puterii în România. Decisive vor fi alegerile din 2020. Deci Dragnea își va face de cap încă un an…
Raspuns la intrebarea din titlu: pentru ca sa aiba timp sa-si aranjeze ploile prin Costa Rica sau Serbia si sa plece furis-grapis. Nu ca Ghiat sa fuga in ultimul moment.