AUDIO. Ucrainenii fac astăzi exact ce ar fi trebuit să facă românii în 1917 și 1940. Neagu Djuvara era de aceeași părere

2
10642

Astăzi ne îngrozesc minciunile grosolane ale statului rus, angrenat într-o operațiune grotească de mistificare a istoriei și dezinformare, spălare pe creier a locuitorilor Rusiei. Minciunile le vedem clar. Avem senzația de ireal și ne mirăm încontinuu de cum au putut trăi părinții noștri, bunicii noștri, cum au putut supraviețui fără să explodeze efectiv într-o societate comunistă în care minciuna era normă. Pentru că minciuna este minciună și în Rusia lui Putin așa cum a fost minciună și în România lui Ceaușescu.

Privim și admirăm curajul și eroismul ucrainenilor, dar uităm cu nonșalanță, sau ne prefacem că nu observăm, nu numai lecția de sacrificiu, ci și exemplul, și dovada că în anumite momente ale istoriei noastre naționale am procedat greșit și am plătit adânc aceste greșeli.

România este plină de băgători de seamă, chibiți și părerologi. „1.000 de Mării cu 1.000 de pălării”, spune o vorbă din popor, iar asta se întamplă și în fotbal, dar și în comentarea istoriei noastre naționale. Fiecare își imaginează că știe ce vorbește.

Context

În primul rând, istoria noastră nu este complet și corect rostită și explicată în manuale și în cursurile din gimnaziu, liceu și facultate.

În al doilea rând, ne ferim ca „dracu’ de tămâie” de momentele sensibile, de greșeli, dovezi de lașitate, trădări, nerespectarea tratatelor și angajamentelor sau, mai grav, de crime și genocid, deportări sau participare la Holocaust comise de români.

Cand ajungi la asemenea subiecte, se activează imediat un grup masiv de naționaliști fanatici care nu înțeleg, nu vor să înțeleagă că nu vom avea parte niciodată de Istoria Adevarată până nu vom accepta și momentele rele. Din acestea poți învăța cu adevarat ceva. Este înalțător și educativ să vorbim de vitejii și reușite, dar este extrem de instructiv să acceptăm și să observăm eșecurile, înfrângerile și greșelile trecutului.

Și cu asta i-am trimis la plimbare pe toți cei care se vor simți obligați să gândească sau să comenteze folosind idei care încep cu „da, dar… „. Nici nu vreau să le aud, nu are nimeni ce să aducă ceva nou în malaxorul de minciuni de sorginte comunistă cu care este împroșcată istoria noastră națională de 100 de ani încoace.

Evident ca și părerea mea poate fi încadrată la cea de „chibiț”, deși aș putea găsi și câteva argumente contra. Așa că am să mă folosesc de părerea unui om care se bucură și astăzi de un prestigiu deosebit, un istoric-martor al evenimentelor, un om cu har, credință și mare susținator al Adevărului Istoric – prietenul meu, istoricul Neagu Djuvara.

L-am întâlnit, l-am respectat, i-am înțeles gândurile, i-am ascultat poveștile și ideile, iar cu majoritatea dintre ele – sunt oltean căpos, deci nu există 100%! :))) – sunt perfect de acord.

Acest material este și o odă adusă geniului său. Așadar, am să ascund, am să subordonez părerea mea umilă în spatele vocii și harului incredibile ale lui Djuvara, folosindu-mă de faptul că gândim exact la fel.

Două povești românești și o lecție ucraineană

1917-1918 – Primul Război Mondial

Una dintre povești se referă la anii 1917-1918. Neagu Djuvara: „Capitularea a fost, probabil, o greșeală”.

Sursa: „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri „, capitolele 88-89.

Capitolul 88

„După lungi negocieri, în anul 1916, Ionel Bratianu încheiase cu francezii, englezii și rușii un tratat, deocamdată secret, în care ni se promit Transilvania, Banatul și Bucovina luată de austrieci în 1775. Odată acceptat acest plan de către aliați, românii intră în război la 28 august (15 august pe stil vechi) 1916.”

Stop! Vedem și astăzi ce grozăvie reprezintă decizia unei țări de a intra în război. Să nu creadă cineva că era altfel și pe atunci. România a intrat în Primul Razboi Mondial cu gândul la acest tratat. Despre care se vorbește (prea) puțin. Unii tind să dea prea puțină importanță acestui moment și o să vedeți imediat de ce și care e legatura cu ce se petrece azi în Ucraina.

Mai departe! Pe fondul confruntărilor cu germanii, înfrângerii catastrofale (de-abia menționate în manuale) de la Turtucaia, dar și al revoluției bolșevice din rusia, armata română se confruntă cu o mare dilemă în toamna lui 1917.

„… În momentul acela, Ionel Brătianu își dăduse seama, sau crede, că am pierdut războiul. Cedează locul celor care sunt dispuși să facă pace cu Germania. Am semnat armistițiul la 9 decembrie 1917; rușii semnaseră armistițiul la Brest -Litovsk cu 4 zile înainte. Apoi, după mai multe luni de negocieri, președinte al guvernului fiind conservatorul Alexandru Marghiloman, am semnat pacea la București la 7 mai 1918.”

Buuun! Deci, România a capitulat în ciuda unui angajament luat de guvernul nostru la intrarea în război, angajament care a definit contextual și motivația participării la război. Ce era în neregulă? Păi, tot Neagu Djuvara explică:

… Voi vorbi iarăși în nume personal. În toate cărțile noastre de istorie scrie că eram absolut siliți să încheiem Pacea de la București. O pace foarte dureroasă pentru români, pierdeam Dobrogea întreagă în favoarea Bulgariei și o întreagă zonă de munte în favoarea Austro-Ungariei; tratatul cuprindea și alte clauze extrem de dure pentru țara noastră, făcând din ea o adevărată colonie economică a Puterilor Centrale. Or, exista o mică minoritate printre oamenii noștri politici – dau numai două nume: Regina Maria și Tache Ionescu – care era de părere să nu cedăm și, dacă tot trebuie să ne retragem, atunci să ne retragem în Rusia cu mica noastră armată, care era încă întreagă și se luptase bine. Nu era un plan nebunesc. (…) Pe de altă parte, în momentul când noi semnam Pacea de la București, americanii intrau deja în război și, după numai câteva săptămâni de la semnarea păcii noastre, soarta războiului se va întoarce în favoarea aliaților occidentali. Am semnat deci o pace în 1918, cu doar câteva săptămâni înainte ca balanța să se încline în favoarea Aliaților… Din iunie 1918 începe dărâmarea celor două Imperii Centrale.

… În momentul în care armata franceză înaintează de la sud cu viitorul mareșal francez Depre, reluăm și noi armele la începutul lui noiembrie 1918, așa încât ne-am găsit din nou alături de aliați abia la sfârșitul războiului.”

Capitolul 89

Dificile negocieri de pace la Versailles. Pacea de la București, din 1918, ne-a îngreunat foarte mult sarcina la negocierile de pace… Aici, iarași manualele noastre de istorie prezintă lucrurile – de cele mai multe ori – inexact. Se insinuează că Franța și Marea Britanie n-au vrut să respecte semnătura dată în august 1916, înainte de intrarea în război. E oarecum adevărat. Dar uităm să precizăm motivul: din punct de vedere juridic, ni se aducea învinuirea că NOI nu respectaserăm înțelegerea din august 1916, care prevedea clar INTERZICEREA DE A ÎNCHEIA O PACE SEPARATĂ. Ceea ce noi am făcut. Condițiile dramatice în care ne aflaserăm în anul 1917 nu au fost considerate un motiv suficient ca să justifice capitularea noastră. Aliații puneau în paralel atitudinea Serbiei, care, ocupată integral în 1915, nu făcuse totuși pace, ci își retrăsese armata prin Albania până la Adriatica… Delegația noastră de la tratativele de pace s-a găsit deci într-o situație foarte dificilă pentru a-i convinge pe Aliați să respecte clauzele acordului din 1916… Ionel Brătianu a părăsit conferința lăsând altor partide sarcina de a ispravi negocierile.“

Rețineți, vă rog, părerea lui Neagu Djuvara: „Trebuia să luptăm în 1917, nu să capitulăm”.

1940 – Al Doilea Război Mondial

Al doilea moment dramatic: vara lui 1940. Neagu Djuvara: „Trebuia să ne batem”.

Sursa: „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, capitolul 97.

Context: se semnează, pe 23 august 1939, pactul Ribbentrop-Molotov, cu al său protocol secret.

“Ultimatumul sovietic, 26 iunie 1940. Dictatul de la Viena, 30 august 1940. Consecințele pentru noi sunt imediate. La numai o săptămână după armistițiul francez din 17 iunie 1940, România primește o notă ultimativă din partea Uniunii Sovietice. Ni se cerea să cedăm imediat Basarabia și Bucovina de Nord. A fost un moment extraordinar de dramatic. Regele Carol al II-lea, nemaiavând Parlament, este nevoit să-și adune cel puțin un Consiliu de Coroană, instituție veche pe care o scoate din nou la lumină. Consiliul de Coroană adună în grabă 21 de membri. Avem 36 de ore ca să răspundem acestui ultimatum. Cum putem apăra 650 km de graniță împotriva unei puteri de 20 de ori mai mare decât România? S-a telefonat imediat ministrului de externe german pentru a interveni pe lângă ruși ca să începem negocieri. Dar, în acel moment, germanii și rușii sunt aliați. Hitler ne spune să cedăm imediat. Atunci, la o a doua întrunire a Consiliului de Coroană, câteva ore mai târziu, din 21 de membri, numai 6 au mai fost de părere să rezistăm, orice ar fi. Printre ei, Nicolae Iorga și un basarabean, istoricul Ștefan Ciobanu.

Și acum mă întreb, după atâția zeci de ani, acum când cunoaștem ce a urmat, și deasemeni care a fost clauza secretă din pactul Ribbentrop-Molotov care cuprindea acordul dat sovieticilor de a înainta până la Prut, mă întreb dacă nu acești 6 oameni au fost cei care au avut dreptate. Oare n-ar fi fost mai bine în ziua aceea să spunem că rezistăm? Pierdeam războiul în 8 zile. Mureau câteva zeci de mii de oameni, dar Germania ar fi intrat în țara noastră, pentru că n-ar fi admis, e un calcul pe care îl puteau face și oamenii politici de atunci… N-ar fi admis să-i lase pe ruși să pună mâna pe petrolul de la Ploiești din moment ce pregăteau un război împotriva Uniunii Sovietice (deci, amenințarea cu invazia a fost un bluf – n. a.). Lucrul acesta se știa, îl scrisese Hitler în cartea lui, «Mein Kampf», cu ani în urmă. E clar deci că dacă noi îi lăsam pe germani să ne ocupe restul țării, am fi avut exact aceeași situație ca Polonia, adică în tot timpul războiului am fi fost ocupați de cele două mari puteri agresoare, dar rămâneam cu onoarea nepătată.

Există un principiu de la care nu aveam voie să ne abatem: NU CEDEZI UN PETIC DE PĂMÂNT FĂRĂ SĂ TRAGI UN FOC DE ARMĂ. Aceasta a fost, după părerea mea, marea eroare politică pe care am făcut-o în ultimii 50 de ani. Noi trebuia să ne batem în 1940 împotriva rușilor, chiar de n-ar fi durat decât 8 zile. Căci după ce am cedat Basarabia și nordul Bucovinei rușilor (niciodată recuperate – n. a.), a trebuit să cedăm și nordul Transilvaniei. Au bătut cu pumnul în masă germanii, IAR NOI AM CEDAT UNGURILOR JUMĂTATE DIN TRANSILVANIA. Așa-zisul Dictat de la Viena… Și Cadrilaterul, bulgarilor. Prin urmare, am pierdut în câteva luni o treime de țară FĂRĂ SĂ TRAGEM VREUN FOC DE ARMĂ. Repet convingerea mea: TREBUIA SĂ NE BATEM! Întâi, fiindcă TREBUIA să ne batem. Apoi, fiindcă, judecând aposteriori, putem estima că în ipoteza în care ne-am fi apărat, urmările ar fi fost mai puțin catastrofale pentru țară. Am fi pierdut infinit mai puțini oameni decât am pierdut apoi în două campanii, una în Rusia până în Caucaz și la Stalingrad, cealaltă în apus până la Praga. Dar, mai cu seamă, am fi dat lumii o imagine mult mai nobilă… Din clipa cedării noastre din 27 iunie 1940, s-ar zice că toate ne-au ieșit rău și că am dat tuturor prilej de a ne judeca rău.

Sârbii și grecii, vechii noștri prieteni și aliați, ne pot învinui că i-am autorizat pe germani să folosească teritoriul nostru pentru a-i ataca pe la spate. Aliații noștri occidentali tradiționali nu ne iartă că ne-am aliat apoi cu Germania pentru a recuceri Basarabia și Bucovina, rușii nu ne iartă că noi, mica putere, am îndrăznit să pătrundem în «sfânta Rusie» până pe malurile Volgăi. Germanii pot nutri un adânc resentiment pentru trădarea noastră de la 23 august 1944. Cu alte cuvinte, facem figură proastă în ochii tuturor din cauza unei singure greșeli fatale, săvârșite în ziua de 27 iunie 1940.”

Care e legătura cu războiul din Ucraina? Păi, Volodimir Zelenski, de parcă l-ar fi studiat pe Neagu Djuvara, a avut EXACT aceeași dilemă și a ales să facă EXACT ce spunea acesta: în ciuda șanselor minime, SE BATE PENTRU FIECARE CENTIMETRU DE PĂMÂNT UCRAINEAN. Ce va spune istoria despre asta în 50-100 de ani? Ascultați-l pe Neagu Djuvara!

Eroismul general acceptat al ucrainenilor este completat de această nobilă atitudine și cest principiu de care pomenește și Neagu Djuvara: nu cedezi un petic de pământ fără să tragi un foc de armă!

Pur și simplu, dacă faci un pas în spate și contemplezi similitudinile, nu se poate să nu te îndrăgostesti (din nou) de Istorie, dar și de Djuvara și Zelenski!

Este aproape tulburător cum istoria se repetă, cam cu aceleași personaje (rușii), situații (invazii) și dileme (amenințări). Este fascinant cum unii învată ceva din ea, iar alții, nimic. Este impresionant cum unii intră direct în legendă, iar alții în coșul de gunoi al Istoriei Umanității.

Ucraina face astăzi exact ce trebuia să facem noi în 1917 și 1940. Și pentru asta merită o reverență adâncă din partea tuturor. Asta înseamnă să te plasezi de partea bună a posterității! O spun și eu, dar, mai cu har, o spune Neagu Djuvara.

Probabil și de aici admirația noastră nețărmuită pentru poporul ucrainean, pentru lupta și conducătorul său!

Și tot de aici, disperarea cu care explicăm aceste episoade, cu care batem șaua să priceapă iepele de la Cotroceni, Palatul Victoria și Palatul Parlamentului! Vor învăța ceva? Greu de anticipat și greu de crezut!

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

Armata lui Zelenski i-a lichidat pe militarii ucraineni care au trădat în 2014, predând Crimeea și trecând în tabăra lui Putin pentru a întări flota rusă din Marea Neagră

Răspuns unei „savante” îndrăgostite de Putin

VIDEO. Rusia a interzis un desen animat sovietic din 1973, în care „Z” e considerat simbol fascist

VIDEO. Primele imagini cu nava-amiral a flotei ruse după ce a fost lovită de rachetele ucrainene. Supraviețuitorii de pe crucișătorul “Moscova” au fost salvați de turci

Alt 8-lea general rus lichidat în Ucraina era fiul unui ofițer sovietic care a participat la masacrul de la Katyn, din 1940, împotriva ofițerilor polonezi

Primul deputat rus care-l înfruntă pe Putin: „Toți susținătorii așa-zisei «operațiuni militare speciale» vor regreta amarnic”

VIDEO. Cecenul Kadîrov, „luptătorul de pe Tik-Tok”, îi cere lui Putin să dea cu arma nucleară în ucraineni, „ca să nu mai glumească pe seama noastră”

CTP despre Putin și Al Treilea Război Mondial: „Cimpanzeul sângeros e capabil de orice”

Cum a fost capturat finul ucrainean al lui Putin. Voia să traverseze râul Nistru cu o barcă și să ajungă în Transnistria, cu ajutorul unor interlopi și polițiști corupți. Agenți FSB l-ar fi preluat și transportat la Moscova

„După ocuparea Ucrainei, Rusia va da o bucată din ea Ungariei, la schimb cu ieșirea din UE și din NATO, apoi va «elibera» România, Polonia și țările baltice”

Discurs scelerat al Moscovei: se cere exterminarea poporului ucrainean! Ria Novosti: „Naziștii trebuie uciși în număr cât mai mare. Nu doar elitele! Cei mai mulți oameni sunt vinovați, sunt naziști pasivi”

„Dezgustător! Această Șoșoacă, sluga lui Putin, reprezintă cea mai hidoasă expresie a unui politician vândut. Act de trădare națională”

Medic faimos despre Putin: „Trăim lângă un câine turbat. Nu trebuie să-l tachinăm, ci să devenim urgent atât de puternici, încât să nu ne mai fie frică de el”

Beizadelele Kremlinului, crescute în Occidentul blamat de părinți. Ipocrizia liderilor de la Moscova

Flavia Groșan, doctorița șoșocară din pandemie, e putinistă pe față. Ne trimite în Rusia, unde a avut ea revelații Covidioate

Ciolacu și Ciucă au mințit cu nerușinare: România n-are niciun acord cu UE pentru finanțarea voucherelor de 50 de euro! Analist financiar: banii nu există

Raportul SUA despre România: corupție generalizată, presă controlată de politicieni, jurnaliști hărțuiți și antisemitism în Parlament

Ambasadorul României în SUA despre standul horror din New York: „E scandalos și rușinos! Nu am văzut nicio demisie și nicio asumare”

Elena Udrea va fi extrădată! Nu i-a impresionat pe judecătorii bulgari nici cu lacrimile sale, nici cu minciuna că în România ar putea fi omorâtă

2 COMENTARII

  1. Bine spus,”iepele” de la Cotroceni si Guvern…cred ca pricep,dar sunt legati de rusi prin tot felul de increngaturi politice,crescute deja ,caci radacinile le-au plantat in decembrie 89,punand slugi bolsevice la conducerea tarii!! Iar in privinta conducerii asa-zisei republici moldovenesti de peste Prut,cititi articolul scris de analistul militar si scriitor Cristian Negrea,din Podul.ro…concluziile le puteti trage singuri…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here