Trei săptămâni de război în Ucraina au scos în evidență eșecul masiv al modernizării armatei Rusiei, care se prezintă, după 10 ani de eforturi intensive și cheltuieli majore, ca o forță brută din Al Doilea Război Mondial și nu ca una sofisticată, din Secolul XXI, arată amiralul James Stavridis, fostul comandant suprem la forțelor NATO, într-o amplă analiză făcută pentru Bloomberg.
Ofițerul remarcase, cu doar două zile în urmă, că prin tacticile folosite de Rusia „ne întoarcem la războiul din Secolul al XV-lea, reducând orașele la ruine. Aceasta (armata Rusiei – n. red.) nu este o armată profesionistă. Este o forță teroristă”.
Deși eșecul este evident, iar cele trei cauze principale ale acestuia – detaliate de amiralul Stavridis în text – nu pot fi eliminate acum, armata Rusiei se adaptează pe măsură ce luptele continuă și încă are de partea sa avantajul forței brute, mai spune experimentatul ofițer.
Dezastrul logistic, prezența recruților și conducătorii foarte slabi ai armatei sunt principalele cauze ale eșecului rusesc, estimează fostul șef al NATO
Cele trei cauze imediate ale înfrângerilor suferite de Rusia până acum sunt, scrie fostul comandant al forțelor NATO, sunt dezastrul logistic, numărul mare de recruți și rezerviști și, în sfârșit, planul de luptă foarte prost gândit de Putin și generalii săi.
Stavridis se arată șocat de numărul uriaș al pierderilor suferite de ruși. America a pierdut 2.000 de militari în 20 de ani de război în Afganistan, în timp ce Rusia a pierdut minimum 4-6.000 în doar puțin peste două săptămâni. Acest bilanț, în continuă creștere, apasă asupra lui Putin, deși președintel rus continuă să-l nege.
Costurile războiului au devenit pur și simplu prea mari. Fiecare avion doborât de ucraineni costă între 20 și 50 de milioane de dolari. Se fac 200 de misiuni pe zi, ceea ce înseamnă cantități enorme de combustibil, piese de schimb și muniții consumate. În scurt timp, nu vor mai fi resurse pentru a le înlocui. Embargoul impus de Occident a redus mult capacitatea financiară a lui Putin.
Cucerirea Kievului s-ar putea să fie o sarcină prea grea pentru actuala armată rusă
Amiralul american arată că pentru trupele rusești de pe teren ce e mai rău încă n-a venit. Asaltul asupra Kievului se anunță un Infern. Stavridis lasă de înțeles că misiunea ar putea fi chiar peste puterile actualei armate a Rusiei, în condițiile în care celor mai bune trupe din lume, cele ale Diviziei I de infanterie marină a SUA, le-au trebuit două luni ca să cucerească Fallujah, un oraș irakian de 10 ori mai mic decât Kievul.
Concluziile lui Stavridis: Rusia este în continuare în avantaj, dispunând de resurse superioare Ucrainei. Ar putea încerca o strategie de măcinare a adversarului și demolarea orașelor acestuia, unul câte unul. Ar putea lansa și atacuri cibernetice, în timp ce ofensiva în războiul informațional se intensifică.
Dar nici Putin nu are tot timpul din lume la dispoziție. Mai devreme sau mai târziu, nemulțumirea populară va crește acasă, iar eșecurile militare vor trebui decontate.
Citiți mai jos traducerea editorialului scris de amiralul James Stavridis, fostul comandant suprem al forțelor NATO, în publicația Bloomberg.com.
„Putin constată că războiul este un iad costisitor”
„Un efort de un deceniu pentru a crește profesionalismul pare să fi eșuat, dar trupele rusești se adaptează în Ucraina și au încă forța brută de partea lor”
„O întrebare pe care o primesc în mod repetat în aceste zile: Ce este în neregulă cu armata rusă? Mulți din Occident au avut convingerea greșită că mașina de război rusă este un adversar dur pentru Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și sunt surprinși de cât de multe probleme are această forță masivă în a supune un vecin mult mai mic și mai puțin echipat, Ucraina.
În perioada în care am fost comandantul militar al NATO, am petrecut timp cu armata rusă și cu șeful statului major general de la acea vreme, generalul Nikolai Makarov. O figură simpatică, Makarov mi-a vorbit despre eforturile Rusiei de a-și moderniza forțele, începând cu profesionalizarea acestora și renunțarea la un sistem brutal de recrutare. Existau planuri de îmbunătățire a capacităților cibernetice ofensive, a armamentului ghidat cu precizie și a vehiculelor fără pilot.
Părea încrezător în progrese, dar, din tot ce am văzut în Ucraina, efortul de zece ani nu a avut succes, iar recruții sunt în continuare din abundență. Există puține dovezi și în ceea ce privește îmbunătățirile hardware. Rușii nu se prezintă ca o armată sofisticată a secolului XXI, ci mai degrabă ca o forță contondentă în stilul armatelor din Al Doilea Război Mondial.
Spre deosebire de Siria, unde forțele rusești au fost eficiente, dar nu au dus bătălii crâncene împotriva unei armate permanente serioase, bătăliile de astăzi, din Ucraina, arată neajunsurile din abordarea rusă în ceea ce privește instruirea, echiparea și organizarea. Trei probleme-cheie merită evidențiate și niciuna nu poate fi rezolvată imediat, ceea ce înseamnă că vor continua să împiedice operațiunile din Ucraina.
Prima este evidentă: eșecurile logistice. În domeniul militar, spunem adesea că amatorii studiază strategia, dar profesioniștii studiază logistica. A face să ajungă muniția, combustibilul, mâncarea, căldura, electricitatea și echipamentele de comunicații la trupe este crucial. În special, transportul de combustibil s-a dovedit a fi o mare provocare pentru ruși, ceea ce reprezintă o logistică 101 pentru o forță occidentală.
Imaginea convoiului de tancuri și mijloace de transport blocat pe o distanță de 40 de mile (65 de kilometri – n. red.) în afara Kievului este un bun exemplu de incompetență – orice armată occidentală modernă ar fi elaborat planuri detaliate pentru a se asigura că o astfel de armată ofensivă masivă nu ar staționa zile întregi pe un teren foarte expus. Aprovizionarea unor unități relativ mici în Siria este ușoară în comparație cu asigurarea hranei pentru o forță de 200.000 de militari.
O a doua provocare este poate mai puțin evidentă, dar mai insidioasă. Un număr semnificativ de trupe care invadează Ucraina sunt recruți sau rezerviști. Nu sunt o forță profesionistă, voluntară, condusă de cadre superioare de carieră. Au existat exemple anecdotice de soldați ruși care nu sunt literalmente conștienți de importanța misiunii lor – unii fiind surprinși să descopere că nu se află într-un exercițiu în Rusia atunci când sunt capturați de ucraineni.
Cel de-al treilea pas-cheie greșit este proasta calitate a planului general și care este absolut evidentă. Planul rusesc cuprindea atacarea Ucrainei din șase direcții diferite, împărțindu-și semnificativ forțele. Un plan de bătălie care răspândește forțele pe șase axe este inerent eronat. Acest lucru poate fi atribuit, fără îndoială, unor ipoteze și informații eronate: generalii ruși trebuie să se fi așteptat ca ucrainenii să îi întâmpine cu flori și vodcă, nu cu gloanțe și cocktailuri Molotov.
Cifrele rușilor uciși în acțiune sunt uimitoare. În 20 de ani de lupte grele în Afganistan, SUA au pierdut aproximativ 2.000 de soldați uciși în luptă. Rușii, în puțin peste două săptămâni, au pierdut cel puțin 4.000 și posibil chiar dublu. Acest lucru îl va bântui pe președintele Vladimir Putin, chiar dacă încearcă (dar în cele din urmă nu reușește) să țină aceste cifre departe de publicul său.
Pe lângă sânge, Rusia pierde și averi întregi. Războiul este o chestiune costisitoare, mai ales atunci când sursele tale de valută forte se epuizează din cauza sancțiunilor occidentale. Iar o mare parte din tezaurul de război pe care conta Putin – peste 600 de miliarde de dolari în rezerve – a fost blocat în instituțiile occidentale în urma sancțiunilor.
Se pare că Rusia își trimite avioanele în 200 de ieșiri pe zi, folosind o cantitate enormă de combustibil și piese de schimb, care vor fi din ce în ce mai greu de obținut, având în vedere sancțiunile. Ucraina susține că a doborât peste 50 de avioane, la prețuri cuprinse între 20 și 50 de milioane de dolari fiecare. O estimare recentă a evaluat costul războiului la miliarde de dolari pe zi, iar în acest ritm, Putin va rămâne fără bani chiar înainte de a rămâne fără sprijin public.
Pentru rușii de pe teren din Ucraina, ce este mai rău abia urmează să vină. Pentru ca Putin să supună Kievul, un oraș de aproape patru milioane de locuitori, va trebui să arunce în luptă un nivel semnificativ de putere de luptă. Diviziei I de pușcași marini a SUA – cele mai performante trupe din lume – i-au trebuit aproape două luni pentru a cuceri Fallujah, un oraș irakian care reprezintă aproximativ o zecime din mărimea Kievului.
Localnicii (ucraineni – n. red.) cunosc fiecare colț și intersecție din orașul lor, sunt din ce în ce mai bine înarmați de Occident și sunt motivați să lupte cu familiile lor în spate sau evacuate în Polonia. Se anunță a fi o bătălie lungă și sângeroasă.
Iată avertismentul: în ciuda eșecurilor de până acum ale armatei ruse, aceasta se adaptează și învață pe măsură ce bătălia se desfășoară. Rușii au ținut deocamdată în rezervă tehnologia de atac cibernetic, probabil pentru a păstra anumite capacități pe care să le folosească împotriva Occidentului pe măsură ce sancțiunile se vor aplica din ce în ce mai mult.
Strategiile de război informațional și de decapitare ale Moscovei par să se intensifice. Cel puțin doi primari ucraineni au fost răpiți. Înregistrarea video în care unul dintre ei este luat cu o pungă pe cap a fost cu siguranță menită să fie un exemplu pentru ceilalți. Iar rușii au de partea lor masa și amploarea absolută, cu mai multe rezerve la care pot apela. Ar putea fi vorba de câteva sute de mii de soldați, în funcție de cât de mult este dispus Putin să mute din alte părți.
Deocamdată, timpul este de partea rușilor dacă aleg să-i macine pur și simplu pe ucraineni și să reducă orașele la ruine. Dar, pe o perioadă mai lungă, nemulțumirea de acasă, venirea noroiului de primăvară și eșecurile militare se vor agrava pentru Putin.
Nu detectez nici un gram de renunțare la ucraineni, în special la liderul lor churchillian, Volodimir Zelenski. Acesta se va adresa miercuri Congresului american, iar unul dintre subiectele pe care le va aborda cu siguranță sunt eșecurile tactice ale armatei ruse, dublate de cereri fervente pentru mai multe arme și muniții.
Cu excepția unui acord de pace, acest război va fi probabil de lungă durată. Bănuiesc că vom afla mai multe atât despre eșecurile tactice, cât și despre slăbiciunile subiacente ale armatei ruse înainte de a se termina.”
