Li se spune peiorativ trotinetiști, neomarxiști, sorosiști, globaliști. Cui?
Oricărui tânăr între 25 și 45 de ani, elegant îmbrăcat, modern, cu ochelari sau barbă, gen hipster, pe care-l vezi în metrou cu o carte, în weekend cu ”bicla” pe drumuri de țară. Cu căști în urechi etc.
Aceștia sunt definiți drept trotinetiști, globaliști. Și aici, și dincolo. Diasporezul suveranist îi recunoaște perfect, pentru că nu-l suportă nici pe cel de aici, nici pe cel de acolo.
De unde vine ura asta față de o categorie civilizată a societății?
1. Complexul de educație. Cei de mai sus au absolvit o universitate. Sunt IT-iști, medici, finanțiști, arhitecți, lucrează în diverse corporații, clinici ori sunt freelanceri, pe salarii rezonabile, mai mari decât media pe economie. Pentru că sunt buni în ceea ce fac. Sunt profesioniști, contribuie la profitul companiei, au o înaltă calificare. Sunt oameni de carieră. Ei oricum au fost urâți și în școală de către golanii clasei. Era complexul ignorantului. Deci, primul criteriu al furiei împotriva acestora se bazează pe complexul școlii. Nu există un cuvânt mai detestabil pentru suveraniști decât „școala”.
2. Complexul familiei. Cuplurile „trotinetiștilor” sunt mișto. Și ea, și el sunt drăguți, eleganți, nu țipător. Ea nu arată genul piți, frivol ca o suveranistă, dar are un sex appeal. Educația, inteligența și charisma se completează la acești tineri. Un suveranist va urî clar o astfel de femeie, care evident l-ar refuza, eventual îl va ironiza. O femeie „globalistă” nici măcar nu-l vede pe „suveranist”. Privirea ei către un astfel de specimen are un amestec de dezgust, detestare, compasiune. E umilitor pentru un ghiolbănoi din această zonă să privească un cuplu de „trotinetiști”.
3. Complexul financiar și al echilibrului. „Trotinetiștii” nu caută opulența, ci confortul. Sunt suficiente o locuință cu de toate, o mașină, câteva vacanțe mici pe an, party-uri discrete. Suveranistul nu poate accepta aceste reușite. Nu crede că omul se poate realiza aici în țară, el se chinuie „pă Anglea și pă Italea” să arunce cu banii în august ”în conced în țară”. Îl enervează modestia reținută a trotinetiștilor și nu o înțelege. Suveranistul e în competiție cu toată lumea, globalistul nu.
Suveranistul vine, așadar, din trecut cu un uriaș bagaj de complexe și frustrări – de educație, de familie, de femei, de job, de atitudine. El simte nonșalanța, echilibrul, responsabilitatea „trotinetistului”. Și de aceea dorește o lume în care aceste personaje să dispară, să nu mai existe. Un ”trotinetist” îi va aminti mereu de profu’ de mate din gimnaziu, care-l ținea numai în 3 și 4, sau de profa aia mișto de română, care însă îl mai ironiza, pe lângă notele de 4 pe care i le dădea.
Sunt traume adânc înfipte în memoria lui emotivă. Peste care nu poate trece!
P. S. Nu există o vârstă restrictivă pentru a fi considerat trotinetist, neomarxist, globalist. Dar nucleul social este în categoria de vârstă precizată.
