După cum știți, în acest an, organizatorii Untold s-au gândit – dacă putem abuza de verbul ”a gândi”, în acest caz – să dea o notă de imbecilitate evenimentului, aducându-l pe scenă pe un anume Sadhguru. Obicei prost, larg răspândit, de a da oricărui rahat aură ”spirituală”, ca atunci când își sfințesc românii crâșmele (unii chiar WC-urile), iar rușii – tancurile.
E plină lumea de ”spirituali”. Chiar idolul planetar al noilor pro-occidentali anti-europeni și-a adus o ”gură spirituală” pentru a-i organiza un grup de rugăciune la Casa Albă, doar-doar i-o asigura victoria asupra vrăjmașilor. S-a văzut efectul rugăciunilor în tot ceea ce a făcut de un an și ceva în propria țară și în lume. Acum, să ne gândim: ce decizii poți lua după ce gura respectivă îți invocă îngerii pentru a-ți veni în sprijin? Cum poți să nu emiți noua strategie de securitate, cum să nu pretinzi Groenlanda, cum să nu crezi că Iranul e o Venezuelă mai mare după ce auzi încurajatoarea mantră ”Havata-aka-asa-rata-tedea-kasada-apo-osa-tata-rike-ekea-tidi-asha-ta” – pe scurt, kaka-maka?! Cum ai putea altfel?!
E un trend global, motiv pentru care s-a și opărit rău de tot Biserica strămoșească, cea care se crede rămasă pe-aici de dinaintea retragerii aureliene, motiv pentru care e și acum susținătoare a AUR-iștilor, ca formă de refacere a vremurilor de mult apuse. S-a supărat pentru că a apărut concurența. Nu este vorba nici de cea greco-catolică, pe care a executat-o demult cu mâna comuniștilor, nici de cea a altor culte creștine, ci de una necreștină, venită din partea lui Sadhguru.
Păi, nu avem și noi pe pământul strămoșesc un guru al nostru? Îl avem pe acest nou Iorgu de la Sadagura, care a fost de-ajuns să meargă până la Viena și să se întoarcă bolborosind lucruri fără de-nțeles, de cred toți proștii că așa vorbesc străinii și cei cu carte. Ce mi-e Sadhguru, ce mi-e Sadagura? Important e că Sadaguru Georgescu e d-al nostru, geto-dac valhal creștin.
Dom’le, zice purtătorul Enache al vorbelor Patriarhiei: ”În loc să ne împărtășim de dragostea și delicatețea lui Dumnezeu, ascultăm mesaje pseudo-spirituale, care nu doar că nu ne ajută, ci pot conduce la o gravă estompare a discernământului între bine și rău, între lumină și întuneric, între viață și moarte”.
I-auzi! Dar unde ați fost până acum? Spusa este valabilă fix pentru Sadaguru Georgescu. De aproape doi ani, i s-a dat gura numai pe tâmpenii pseudo-spirituale, împroșcând mizerii ca guru pe vremea cireșelor. Sadagura bate Sadhguru. Dar asta nu a deranjat BOR. Din contră, popimea ortodoxă îl primește cu alai în biserici, îl dă cu aghiazmă, îi dă timp de strană și-l binecuvântează cu tot felul de distincții. Apă-strană-energie. Și Patriarhia tace de nu se mai termină. Până apare un guru necreștin.
România nu a dus și nu duce lipsă de guri: Gregorian Bivolaru, Constantin Mudava, Călin Georgescu, Dan Puric și, în curs de calificare, Gheorghe Funar. Nu sunt ei suficienți guri? Nu în gurile lor se uită cu gurile căscate proștii națiunii când emit tâmpenii mult mai gogonate decât cea emisă de Sadhguru? Nu gurile lor îi smintesc până nu mai fac diferența dintre o mașină de Salvare și un car mortuar și sar cu ghioagele la cei ce vor să le salveze semenii?
Yoghinul rătăcit la Untold e mic copil față de Sadaguru Georgescu. Nu poate Sadhguru ce poate Georgescu cu gura. Iar BOR îi asigură lui Sadaguru un public mai numeros și concerte săptămânale. Așa că nu are de ce să aibă o asemenea reacție disproporționată față de yoghin.
A făcut carieră o maximă atribuită lui André Malraux: ”Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Privind de la rugătoarea ”kaka-maka” a lui Trump, la apologia bombei atomice a Patriarhului Kiril, la ”războiul sfânt” al lui Putin, la aberațiile lui Sadhguru, la cele ale lui Sadaguru Georgescu ce predică în biserici și-n piețe și la cei ce cască gurile la acești guri, aș spune mai degrabă că dacă secolul XXI va fi ASTFEL religios, nu va mai fi!
