Tăcerea încăpățânată despre agresiunea rusă în Ucraina, combinată cu isteria și verbozitatea vehementă pe orice altă temă, este grăitoare. Viclenia aceasta e vecină cu prostia, gesticulația excesivă denotă disperare.
Nu mai e nimic de ascuns; cerneala împroșcată în toate părțile nu mai servește la nimic, tentaculele agitate au devenit vizibile.
Sunt tot mai convins că AUR e mișcarea părții antioccidentale din sistem (activă sau ieșită la pensie specială, deci cu timp pentru intrigi politice, afaceri și trafic de influență).
Aliații ei în zona intelectuală sperau că se vor mișca fără să se vadă că fac parte din aceeași gașcă. Nu toți intelectualii AUR-iști au avut onestitatea lui Sorin Lavric, asociindu-se pe față cu Simion, Șoșoacă și, prin ei, cu tov. Putin. Acum însă sunt disperați că unii s-au priceput să citească printre rânduri, de aceea s-au apucat să facă hemeneutica tăcerii.
***
Naționaliștii și “suveraniștii” românii sunt pe aceeași linie cu principalii dușmani ai națiunii române, care, dacă ar putea, ar dezmembra România: Viktor Orbán și Vladimir Putin.
Ortodoxiștii ăi mai duri (linia AUR), pentru care catolicii sunt niște bieți eretici, sunt pe aceeași linie cu Papa de la Roma, adică îl pupă în c…r pe Putin: Teodosie îl laudă pe ctitorul de mănăstiri, Francisc îndeamnă tinerii ruși să continue moștenirea imperialismului țaristo-sovietic.