Presa franceză și cea europeană în general este destul de sceptică în privința șanselor pe care le mai are țara de a scăpa de sub ocupația islamismului, relevă o revistă a publicațiilor importante de pe continent făcută de Ovidiu Nahoi la Radio France International. În cel mai bun caz, unele ziare cred că succesul ar putea veni după o lungă luptă. Dar tonul nu e prea optimist, constatându-se că populația e înfricoșată, sistemul de educație intimidat, iar statul prea moale pentru a stopa răspândirea Islamului radical din ce în ce mai agresiv și zgomotos.
Analiza, făcută după oribila crimă din weekendul trecut, când un profesor de istorie a fost decapitat de un musulman pentru că le arătase copiilor în clasă caricaturile cu profetul Mahomed, scoate la iveală problemele structurale cu care se confruntă Franța, cândva țara drepturilor omului și a secularismului.
Die Welt: „Femeile în vârstă au fost ucise pentru că erau evreice. Polițiștii au fost executați, unii în timp ce erau de serviciu, alții în casele lor, în fața copiilor. Acum, profesorii sunt cei care trebuie să se teamă“
Publicația germană Die Welt consemnează: „Atac după atac, devine evident că Țara Iluminismului a devenit o țintă ideală pentru Islamul radical. Lupta pentru apărarea idealurilor sale va fi lungă.
Un lucru e clar: Islamul radical are în vedere toată Franța, un mod de viață, și e hotărât să distrugă țara drepturilor omului și a libertății de exprimare.
Femeile în vârstă au fost ucise pentru că erau evreice. Polițiștii au fost executați, unii în timp ce erau de serviciu, alții în casele lor, în fața copiilor. Acum, profesorii sunt cei care trebuie să se teamă.
Franța se află într-o situație specială. Ea este dușmanul ideal al Islamului radical. Acest lucru se datorează trecutului său ca putere colonială și numărului mare de cetățeni care au rădăcini în Maghreb și care încă nu fac parte, sau care nu mai fac parte din societate, după trei generații.
Societatea însăși s-a descompus în societăți paralele. Franța trebuie acum să ducă o luptă care poate servi drept exemplu pentru alții. Printre altele, nu trebuie să ne mai facem iluzii. Școala Republicană a fost mult timp infiltrată.
Franța este la o răscruce de drumuri. După emoție trebuie să vină acțiunile. Iar francezii vor avea mult de luptat“.
La Repubblica: „Pentru islamismul radical, singura doctrină adevărată este Cuvântul lui Dumnezeu, care vine direct din cer. Este ireconciliabil cu moralitatea generală și practicile seculare“
Cotidianul italian La Repubblica scrie: “Pentru islamismul radical, singura doctrină adevărată este Cuvântul lui Dumnezeu, care vine direct din cer. Este ireconciliabil cu moralitatea generală și practicile seculare, deoarece acestea se desfășoară în școli, instanțe și în viața de zi cu zi.
Pe de altă parte, în tradiția franceză, școala este, încă din 1905, chiar creuzetul Republicii, inima secularismului statului; o tradiție conform căreia pereții clasei trebuie să rămână goi, astfel încât cunoașterea și conștiința elevilor să se poată dezvolta în deplină libertate și nu sub privirea vreunui Dumnezeu”.
Le Figaro: „Cartiere întregi s-au supus, indiferente, dictaturii predicatorilor. Egalitatea în diversitate a deschis ușa dictaturii minorităților“
Direct din interiorul fenomenului, publicația franceză Le Figaro consemneaz cu resemnare: “Libertate, egalitate, fraternitate. Ce valoare va mai avea în curând această deviză, dacă Franța continuă să se plece? Intimidată, neajutorată, adesea mulțumită, se lasă călcată în picioare, roasă din interior, desfigurată de un dușman care o vrea moartă: islamismul.
Ani de șantaj împotriva islamofobiei și rasismului, revendicări identitare au fracturat țara. Așa s-a așezat viermele în fruct. Vălul, burkini, meniul hallal s-au impus; Educația Națională dă înapoi, pentru a nu face valuri; cartiere întregi s-au supus, indiferente, dictaturii predicatorilor… Egalitatea în diversitate a deschis ușa dictaturii minorităților“.
Le Point: “Franța nu trebuie doar să lupte împotriva terorii islamiste, ci și a intimidării în siajul «islamofobiei»“
O altă publicație franceză, Le Point, arată că, în timp ce predicatorii musulmani și asasinii islamiști nu se tem de nimic, societatea franceză trebuie să lupte și cu acuzațiile de “islamofobie”: “După asasinarea profesorului Samuel Paty, Franța nu trebuie doar să lupte împotriva terorii islamiste, ci și a intimidării în siajul «islamofobiei».
După cum știm, asasinii islamiști nu se tem de moarte. Predicatorii religioși (sau civili) care cer eliberarea de legile franceze nu au, în general, prea multe griji cu privire la justiție, dar nici la societate, destul de moale în dezaprobarea ei. În ceea ce privește miile de relee de pe rețelele de socializare, așezate confortabil în spatele ecranelor, acestea chiar nu se tem de nimic”.
