Tragedia Iuliei Marin, una dintre cele mai talentate jurnaliste din România, sfârșită la 32 de ani din cauza depresiei, ar trebui să readucă în discuție problemele pe care le are această țară în a-și recunoaște și ajuta bolnavii. Depresia este o boală pe cât de larg răspândită, pe atât de ascunsă într-o societate obișnuită să n-o înțeleagă și s-o considere ceva rușinos, o meteahnă de caracter și nu o afecțiune care trebuie tratată. Iar preoții joacă, din nefericire, un rol major în menținerea acestor prejudecăți izvorâte din ignoranță, la fel ca propagandiștii TV gen Victor Ciutacu de la România TV.
Cazurile de sinucideri din cauza depresiei sunt, în România, mult mai dese decât ne-am putea imagina. Asta, pentru că boala este subdiagnosticată. Oamenii nu merg să se trateze, nu știu că suferă de o afecțiune gravă. Există încă frica de doctor, de psihiatru, de psiholog – celebrul „adică, ce, mă faci nebun?“. Cei din jur oferă zero empatie și suport, la rândul lor ignoranți în privința acestei afecțiuni. Cei suferinzi de depresie sunt considerați leneși, puturoși, trândavi, bolnavi închipuiți.
Rolul nefast al unor slujitori ai bisericii în perpetuarea obscurantismului și al prejudecăților față de boli pe care preoții și călugării n-au calificarea să le înțeleagă
Iulia Marin a fost nu doar extraordinar de talentată, dar și unul dintre cei mai prolifici jurnaliști din România. Colegii de breaslă care înțeleg cât consum nervos presupune o anchetă, câtă energie interioară necesită un reportaj, înțeleg foarte bine enormul volum de muncă lăsat în urmă de această fată. Numai de lene nu putea fi acuzată Iulia Marin. Și totuși, suferea de o depresie profundă. Cu care a încercat ani în șir să lupte de una singură, pentru că părinții îi muriseră. Dar nici acest amănunt nu i-a impresionat prea tare pe mulți dintre români
Din păcate, un rol major în perpetuarea prejudecăților față de cei bolnavi de depresie îl joacă mulți dintre slujitorii bisericii. Nu mai departe de acum două săptămâni, în postul Paștelui, o vedetă a mișcării ortodoxe din România, pravoslavnicul ieromonah Savatie Baștovoi, de la Mănăstirea „Noul Neamț“ din Republica Moldova, strângea mii de aprecieri și sute de distribuiri pe Facebook scriind că „depresia este lene patologică“ și cei bolnavi de depresie suferă de „duhul trândăviei“.
Când cineva i-a răspuns că nu e adevărat și că oamenii care suferă de depresie se luptă cu boala și fac eforturi mari să se vindece, Baștovoi a avut o replică de o insensibilitate și o aroganță sfidătoare: „Dacă fac eforturi mari și nu se vindecă, înseamnă că fac eforturi greșite“.
Cum ajunge viral pe Facebook textul unui călugăr de o rară intoleranță și ignoranță, mustind de păcate grave precum acela de a-l judeca pe aproapele tău fără să știi despre ce e vorba
Acest tip de comportament nu e unic, ba dimpotrivă. Mulți preoți și călugări răspândesc acest tip de obscurantism, menținând mase largi de credincioși într-o ignoranță și o confuzie extraordinar de nocive.
Ca să fie mai clar de atât, Savatie Baștovoi – care e urmărit pe Facebook de 73.550 de persoane – a publicat ceva mai târziu, tot pe 5 aprilie, un text în care spunea că „duhul trândăviei“, care este depresia, se tratează cu o rugăciune pe care călugării rostesc de 1.500 de ani.
Iată textul năucitor, atât prin ignoranța, cât și prin intoleranța care emană din el. Conform celor spuse de Savatie Baștovoi, depresia e provocată de un drac, iar terapia nu trebuie căutată la medic, ci prin rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Iată mai jos considerațiile călugărului-vedetă Savatie Baștovoi, care în ultimele decenii a deținut roluri importante în Biserica Ortodoxă Română.
Călugărul conspiraționist Savatie Baștovoi, vedetă a mișcării ortodoxe românești: „DEPRESIA, sau «duhul trîndăviei», este în centrul luptelor duhovnicești. Biserica se roagă cu această rugăciune de peste 1.500 de ani…”
„Dragii mei, am prilejul să vă vorbesc despre leacul depresiei ce se oferă de Biserică prin rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, rostită de-a lungul Postului Mare.
DEPRESIA, sau «duhul trîndăviei», este în centrul luptelor duhovnicești și constituie un domeniu de studiu al tuturor Sfinților. Acum mai bine de 3000 de ani, sfântul proroc David face referire la acest duh care se abate asupra tuturor, numindu-l «dracul cel de miază-zi» (Psalmul 90). Acest drac este tatăl depresiei, numită de sfinți «trândăvie» și este socotit de Sfântul Ioan Scărarul drept «cel mai turbat duh din câte se abat asupra călugărilor».
Duhul acesta trândav are mii de fețe și se manifestă cu fiecare potrivit temperamentului și patimilor sale, astfel încât poate fi inert sau plin de griji deșarte, poate fi însingurat sau mult vorbitor, poate abate dureri de cap și burtă, foame, căscat sau neastîmpăr. Că trândăvia este o boală grea și atotcuprinzătoare o vedem chiar în această perioadă a Postului Mare, când Biserica se roagă cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, o rugăciune pe care o facem cu toții căzând la pământ și cerând, înainte de orice, să fim izbăviți de «duhul trândăviei».
Biserica se roagă cu această rugăciune de peste 1.500 de ani, o rugăciune care este și un îndreptar, o terapie pentru toți cei care vor să se izbăvească de depresie.
Iată, așadar, semnele depresiei și leacul lor, așa cum reies din rugăciunea marelui ascet sirian, o rugăciune care sintetizează învățătura despre patimi a Bisericii:
«Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie» – adică duhul trândăviei nu este doar pasiv, ci poate avea înfățișarea unor false activități, a grijii de multe de care suferă tot omul contemporan; apoi acest duh hrănește dorința de a stăpâni, dorința de avansare în carieră sau de întâietate în casă, de superioritate – o altă ispită insuflată omului modern; toate făcându-se prin foarte multă vorbire care este deșartă. Iată, în câțiva pași, cauzele depresiei enumerate de Sfântul Efrem, un mare ascet și scriitor, mare poet și văzător de taine.
Urmează apoi soluțiile vindecării: «Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește mie, slugii Tale». Așadar, curăția vindecă depresia adusă de curvie și alte păcate trupești, cum ar fi beția și îmbuibarea; iar gândul smerit ne face răbdători cu neputințele semenilor, răbdare care aduce roadele dragostei. Iar ca să nu cumva să pierdem aceste roade prețioase și care se dobândesc cu multa osteneală, Sfântul ne învață să nu ne judecăm aproapele, faptă care mai presus de toate alungă de la noi pe Duhul Sfânt și ne lasă descoperiți în fața duhului turbat al depresiei: «Așa, Doamne Împărate, dă-mi mie să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în veci. Amin”.
Rugăciunea aceasta, care este și o învățătură, și o meditație, se face însoțită de un post de 49 de zile, alături de mărturisirea păcatelor și a neputințelor, lucrări care ne descoperă cele mai de taină adîncuri sufletești și pricini ale suferinței. În acest chip ne luptăm noi cu depresia, care nu este o boală ca și ulcerul, ci o tulburare sufletească ce se poate abate asupra oricui până la ultima clipă a vieții, dacă nu vom păzi smerenia, nejudecarea și curăția, așa cum ne arată dumnezeiescul Efrem. Cuvioase Părinte Efrem, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”
Cum intră propaganda rusească în România: Savatie Baștovoi a fost strecurat în BOR de ÎPS Teodosie, apoi a ajuns să lucreze pentru Sfântul Sinod. A fost transformat într-o vedetă, chemat să țină conferințe și seri duhovnicești, iar site-urile de profil religios l-au făcut celebru printre credincioși
Savatie Baștovoi s-a născut la Chișinău, în 1976, într-o familie de fanatici ai regimului comunist. Tatăl său a făcut Filosofia la Leningrad (astăzi Sankt Petersburg, Rusia), apoi a mers prin colhozuri ca să combată credința în Dumnezeu și adevărurile creștine. Fiul a apucat pe calea călugăriei și a devenit un influent cleric. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova în 1996, Premiul Fundației Soros pentru debut, dar și multe alte premii.
Fiul fostului propagandist sovietic a fost introdus în România prin – nu se putea altfel – intermediul ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul rusofil al Tomisului și Constanței. Fostul turnător la Securitate, pe numele de cod Mache, l-a băgat pe Baștovoi consilier cultural al Arhiepiscopiei și l-a ridicat la rangul de protosinghel (egumen). În 2005, pravoslavnicul călugăr a ajuns și mai sus, în Consiliul pentru validarea textelor liturgice de pe lângă Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Apoi a fost transformat într-o vedetă a ortodoxiei românești, ajungând să susțină în țară conferințe și seri duhovnicești, în special dedicate tinerilor. A dat interviuri site-urilor de profil religios, a publicat cărți și broșuri.
Ce tip de învățături propagă acest călugăr în rândurile credincioșilor a început să se vadă mai clar odată cu izbucnirea pandemiei de Covid. Savatie Baștovoi a fost activat și a început, prin toate canalele de comunicare posibile, să lupte împotriva măsurilor de protecție (precum purtatul măștii, asociat de el cu Iadul), a vaccinării și a autorităților medicale, răspândind masiv fake news-urile propagandei ruse.
În ceea ce privește opiniile despre lume și viață ale lui Baștovoi, felul în care vorbește despre cei bolnavi de depresie nu mai necesită alte comentarii.
Baștovoi dovedește pe contul său de Facebook și o pronunțată aplecare spre cele lumești. Face plasare de produse, cu linkuri active către mărfurile diverselor companii, își promovează cărțile de bucate și are chiar și pachete promoționale – cumperi cartea laolaltă cu un vin alb, recomandat, desigur, tot de preasfinția sa Savatie Baștovoi.
