Agresarea cadrului didactic dintr-o localitate din Dâmbovița, deoarece „Ionel Popescu”, loaza dusă în excursie, s-a plâns telefonic părinților că a fost certat și ținut din scurt – el, monumentul istoric al familiei de analfabeți –, este ceva peste care nu se poate trece cu vederea.
De vină este și învățătoarea, pentru că a organizat plimbarea prin țară a elevilor, când putea să meargă liniștită oriunde cu propria familie. S-a bucurat că accesează bani europeni pentru sine și pentru elevii școlii și a plătit cu vârf și îndesat această naivitate.
Regretabila întâmplare din Dâmbovița poate fi ”învățare de minte” și pentru alții. Merită să te sacrifici psihic și chiar fizic pentru niște progenituri mai ticăloase și mai proaste decât personajele lui Caragiale? Noi credem că nu. Într-o lume a copilăriei controlate de rețelele sociale, de conspiraționiști, antivacciniști, inculți și tarați moral, este posibil orice.
Unii confrați vor spune că sunt și elevi impecabili, cu familii ireproșabile, pentru care merită etc., etc. De acord, dar iată că sunt și din ceilalți.
Comportamentul violent al părinților are legătură cu aberațiile de tot felul introduse în seva școlii românești, printre care:
- oportunismul grețos pentru obținerea și păstrarea funcțiilor de conducere de jos până sus;
- ”bucuria nevinovată” a primirii de cadouri ocazionate de zile festive;
- obligativitatea promovării elevilor și eliminarea repetenției;
- nivelarea artificială a valorilor;
- traficul de influență de la etapele inferioare ale Olimpiadelor școlare;
- devalorizarea notei 10;
- pedepsele minore pentru grave acte de indisciplină ale elevilor;
- lapidarea educatorilor prin campanii de presă pentru greșeli bănuite;
- protestele de tot felul puse în scenă de lideri de sindicat controversați;
- amenințările periodice cu înghețarea anului școlar;
- revendicările salariale fără oprire;
- absurdul punctelor din dosarul personal;
- numai în aparențe minore, formulele stupide ±doamna director” și „doamna profesor”.
Compormisuri peste compromisuri pentru păstrarea funcțiilor de conducere, a normelor didactice, a unor unități școlare și a unui spor la salariu, care au desacralizat continuu profesiunea sfântă de dascăl.
Părerile exprimate mai sus pot fi considerate excesive. Școala românească are și eroi și martiri și naivi sentimentali, dar și zone cotropite de jungla socială în care se supraviețuiește cu greu.
Scapă cine poate?
Învățământul românesc este cea mai extinsă sucursală a corupției românesti. Este insesizabilă pentru cei din exterior, fiind prezentă la nivel de nepotism discret aproape insesizabil, imposibil de incriminat penal. Funcționează după sistemul omerta din familia. În el se pătrunde cu dificultate, dar o dată acceptat, trebuie să accepți și tu regulile grupului. Beneficiezi de avantajele oferite de domeniu și începi să te văicărești că este greu și personalul nedreptatit. Te asociezi corului sindical și te mulțumești cu ce primești. Se spune că nu mai vine nimeni în invatământ. Este o minciună; mii de absolvenți de facultăți surogat se prezintă anual la concursuri de ocupare de posturi. Notele de ” 1 „” nu sunt o raritate. Invătământul este bolnav și este responsabil – poate – de majoritatea neajunsurilor din România.
La aberațiile menționate ăr putea sa fie menționate multe altele. Nu trebuie ignorate faptul că toate sunt generate de ” reforma ” tabu a învățământului, inspirată din aberațiile democrației marelui licurici: dă drepturi, nici o responsabilitate. Poate nu se știe că învățământul este una din cele mai mari afaceri.