Filosoful Mihai Șora, 103 ani, și-a început dimineața zilei de 25 iulie cu o cugetare interesantă și emoționată, în același timp, împărtășită cu cei peste 216.000 de oameni care-l urmăresc pe Facebook.
Intelectualul, unul din simbolurile rezistenței poporului român în fața agresiunii PSD și a Mafiei în ultimii ani, prezent în Piața Victoriei la protestele împotriva corupției, a făcut de data aceasta o paralelă între înțepătura albinei și lupta eroică a celor care încearcă să oprească defrișările. Opoziția acestora, puțini, le salvează pielea și celorlalți, mulți, care din lașitate sau comoditate închid ochii la tâlhăriile puse la cale de mafia politico-administrativă.
Postarea cu tâlc a lui Mihai Șora
„Ce nu înțeleg cei care – prin indiferență sau tăcere – devin complici cu prădătorii este tocmai faptul că rezistența câtorva oameni cu onoare și conștiință îi salvează și pe ei, cei lași, de la pierzanie“
„Poți să strângi pumnul în care ai prins o albină până când o ucizi; dar, înainte să moară, ea îți va înfige acul în carne. Nu e mare lucru o înțepătură de albină, vei spune, trece în câteva zile. Nu e mare lucru, într-adevăr; nu e ca și când ți-ai pierde mâna întreagă sau un picior… Însă – dacă nu l-ar înțepa pe cel ce îi vrea răul – de multă vreme nu ar mai fi pe Pământ albine.
În pilda aceasta, dragi prieteni, un scriitor francez, Jean Paulhan, vedea însăși definiția Rezistenței: „înțepătura“ care poate părea anodină și fără urmări, când, în realitate, este cheia supraviețuirii unei întregi specii.
Am urmărit transmisiunile din Bucovina și am văzut cum, în crucea nopții, oamenii de acolo fac tot ce le stă în putință pentru a opri jaful pădurilor noastre și a-l arăta celorlalți – celor nepăsători, prinși cu grijile vieții sau aflați prea departe pentru a interveni imediat, la fața locului. Că hoțiile din păduri nu se întâmplă fără complicități administrative și politice este o evidență, – încă una dintre acele evidențe în fața cărora, deși sunt strigătoare la cer, mulți români par a se fi resemnat. Or, ce nu înțeleg cei care – prin indiferență sau tăcere – devin complici cu prădătorii este tocmai faptul că rezistența câtorva oameni cu onoare și conștiință îi salvează și pe ei, cei lași, de la pierzanie.
Le sunt infinit recunoscător.
Vă mai amintiți de pădurarul Liviu Pop? Tată a trei copii, împușcat cu sânge rece în Maramureș… Dar de toți ceilalți pădurari uciși sau crâncen bătuți de hoții de lemne?
Mă uit la restul acestui copac tăiat acum câteva zile și încerc să mi-l imaginez înalt și întreg, o mândrețe de arbore crescut în atâtea decenii… Cum încerc să-mi imaginez și viețile pădurarilor morți, viețile lor în timpuri normale, printre oameni onești, în mijlocul naturii, în familiile lor rămase acum doar cu durerea și amintirile.
🌳
Mihai Șora
25 iulie 2020“.
