Polițistul-cetățean Marian Godină a scris un text memorabil pe blogul său, intitulat „Meciul anului”. El imaginează o luptă aprigă între agramatul Daniel Ghiță, deputat PSD de Ilfov (impus în arena parlamentară de clanul Firea-Pandele), și Limba Română.
Inspirat de cele trei minute infernale pe care Daniel Ghiță le-a petrecut la tribuna Camerei Deputaților, chinuindu-se efectiv să citească un text de pe o coală de hârtie, Marian Godină l-a ridiculizat pe deputatul agramat.
În povestea polițistului, crâncena luptă este câștigată în cele din urmă de Limba Română, care-l face knock-out pe huliganul Ghiță (cel din „colțul roșu”), dar și ea, Limba Română, iese din ring șifonată rău, „cu ochii vineți și cu numeroase contuzii și echimoze”, maltratată de un adversar nemilos.
Textul memorabil al lui Marian Godină
„Meciul anului”
„În colțul alb, desculță, fără mănuși și fără șort, vorbită de vreo 28 de milioane de oameni din întreaga lume, stă, cuminte și pregătită de luptă, limba română.
În colțul roșu, Daniel Ghiță, fost luptător, actual parlamentar. Mare și… atât.
Meciul se încinge rapid, cu limba română atacând cu o serie de lovituri năprasnice, direct la ficat. Ghiță face câteva eschive, dar în fața ploii de lovituri rămâne fără prețiosul aer.
Publicul e în extaz și realizează rapid că luptătorul are experiență în a se eschiva în fața limbii române încă din vremurile școlii generale, atunci când evita luptele directe cu materia cea rea prin chiul.
Luptător experimentat, Ghiță trage aer în piept și, fără să fie numărat, iese din corzi și reia lupta, trăgând cu nesaț din prețiosul gaz.
Un verb mai pișicher îi aplică un croșeu de dreapta, iar din stânga vine un pervers substantiv comun care i-o dă mișelește la ficat. Ghiță ripostează și lovește cu pumnii haotic, reușind să nimerească, pe alocuri, câteva slove mai cuminți și mai leneșe, reușind să le desprindă din cuvintele în care acestea se odihneau.
Interjecțiile atacă vertiginos și devin tot mai dese. «Ăăă» îi dă ună după ceafă, iar «îîî» îl lovește și ea la țurloaie.
Un predicat nominal sare de pe foaie și îi aplică o directă-n nas, fără să-i provoace hemoragie. Sângerânde sunt doar timpanele publicului, chinuite de asemenea spectacol.
Dintre subiect și predicat, cu o lovitură puternică de picior, sare un acord care-l lovește direct în tâmplă.
Ghiță e numărat și încearcă disperat să se ridice agățându-se de niște biete conjuncții și prepoziții, dar acestea sunt prea slabe pentru a-i suporta greutatea și cedează, căzând cu tot cu el la podea, rupte-n bucăți.
Arbitrul ridică mâna limbii române, indicând-o drept câștigătoare.
Cu ochii vineți și cu numeroase contuzii și echimoze, limba română câștigă un meci greu, urmând să dăinuie în continuare peste ani. Îi va fi însă tot mai greu, puțini o antrenează, iar mulți o agresează, dorind să intre cu ea în ring și să-i fure centura câștigată cu greu de atâta amar de veacuri.”
Ghiță a rămas ceea ce a fost și în ring: PRELUNGIREA RIDICOLĂ și INUTILĂ a… PUMNULUI său!!!
Bravo d-le M. Godina, e superb. Aveti talent de cronicar sportiv.
Corect si exprimat cu subtilitate. Cum ar citi agramatul Ghita acest text?