VIDEO. Ziua îngerilor pe Câmpia Libertății. Papa îi trece în rândul sfinților pe cei 7 episcopi greco-catolici martiri ai terorii comuniste

Din cauza ceţii de la Blaj, Papa Francisc nu a putut pleca din Sibiu cu elicopterul, aşa cum era stabilit iniţial, astfel că Suveranul Pontif s-a deplasat spre Câmpia Libertăţii cu un autoturism.

Scaunul Papei, din lemn de la închisorile Sighet şi Gherla

Crucea, tronul şi amvonul folosite de Papa Francisc la slujba de la Blaj sunt încărcate de simboluri. Pentru ele a fost folosit lemn din fostele închisori comuniste. Aceste simboluri „trimit cu gândul la vibraţia supliciului, martor al suferinţei din temniţă, al morţii şi al jertfei”, spune artistul sibian Andu Mărginean, cel care s-a ocupat de confecţionarea obiectelor.

Chiar dacă ştia clar ce are de făcut, de la concept tehnic până la organizarea scenei şi decorarea ei, Andu Mărginean a declarat, pentru Mediafax, că a simţit nevoia să meargă la Vatican, înainte de a începe să „deseneze” tronul Papal, crucea şi amvonul.

„Primul meu gând a fost să mă urc în avion şi să plec la Vatican. Ceea ce am şi făcut, de ziua mea, în martie. Am vrut să adulmec acest loc, să-i simt vibraţia. E clar că relaţia cu o asemenea figură importantă, cum e Papa, îţi impune să priveşti lucrurile cu maximă seriozitate”, a povestit Andu Mărginean.

Vaticanul a impus două chestiuni clare: una legată de dimensiune şi ergonomia tronului arhieresc, iar alta să existe o legătură directă între obiect, respectiv între scaun, şi beatificarea celor şapte episcopi martiri.

Aşa a venit ideea lemnului din închisorile de la Sighet şi Gherla, bucăţi din acest material fiind încastrate în obiectele care vor fi folosite de Papa Francisc.

„Trimit cu gândul la vibraţia supliciului, martor al suferinţei din temniţă, al morţii şi al jertfei. Braţul tronului arhieresc are o simbolistică aparte, el descriind metaforic un geam-vizor cu şapte gratii. Unele bucăţi din lemnul primit de la cele două închisori provin dintr-un toc de uşă, întregul material fiind livrat cu aviz de expediţie, ceea ce îi confirmă autenticitatea. E interesant de văzut că are o altă faţă, e un lemn chinuit, care însă se integrează în obiecte cu desăvârşire”, povesteşte Andu Mărginean.

Tronul are 146 de centimetri înălţime, 70 de centimetri lăţime şi peste 50 de kilograme. Acesta a fost realizat din lemn de stejar, dat cu baiţ, apoi cu două straturi de lac. În afara lemnului vechi integrat şi a lemnului de stejar, tronul arhieresc conţine aur şi catifea albă. Atât designul, cât şi construcţia propriu-zisă, precum şi tapiţeria sunt realizate la Sibiu.

Crucea are o înălţime de aproximativ 3,7 metri şi o lăţime de 1,54 metri, fiind încărcată de simboluri.

„Crucea este un element ce ţine acel modul, structurată pe ambele braţe din 7 straturi, care sunt modelate pe trepte, pe reliefuri diferite, unite şi care formează prin alăturare o structură compactă. Straturile sunt străpunse de şapte piroane, două şi două pe braţe, două jos şi unul sus. Crucea are în compoziţie lemn viguros, modern, sănătos şi lemn vechi, traumatizat, provenit din închisorile comuniste. Crucea nu are nicio zonă care să fie îndreptată ferm, pentru a fi foarte vizibilă. Crucea este amplasată în spatele Papei, exact pe axul spătarului tronului arhieresc, ca proporţie având o relaţia strictă cu acesta”, explică artistul.

Cei 7 episcopi martiri beatificaţi de Papa

Vasile Aftenie (1899-1950) – episcop vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat, a murit la 10 mai 1950, în spitalul închisorii Văcăreşti, la vârsta de 51 de ani. Fusese separat de ceilalţi episcopi arestaţi şi era anchetat de aproape un an de Securitate în beciurile Ministerului de Interne. Vasile Aftenie a fost înmormântat în ascuns de Securitate în cimitirul Bellu Catolic, având inscripţionate pe cruce doar iniţialele „A.V.”. Între cei şapte episcopi greco-catolici martiri, a fost primul care şi-a pierdut viaţa în timpul persecuţiei.

Valeriu Traian Frenţiu (1875-1952) – episcop de Oradea şi decan de vârstă al episcopilor greco-catolici, a murit la 11 iulie 1952, la închisoarea din Sighet, la vârsta de 77 de ani. Nu i se cunoaşte mormântul. La 29 octombrie 1948 a fost ridicat de la Oradea, după miezul nopţii, dus la Bucureşti sub pretextul că va fi primit în audienţă de un ministru, „cazat” pentru două nopţi în arestul Ministerului de Interne şi apoi înfăţişat ministrului Cultelor, care i a propus să treacă la ortodoxie. Episcopul Frențiu a refuzat și a urmat supliciul.

Ioan Suciu (1907-1953) – administrator apostolic al Mitropoliei Blajului, a murit de foame, în lipsa tratamentelor medicale, la 27 iunie 1953, la închisoarea din Sighet, la vârsta de 46 de ani. Mormântul său din Cimitirul Săracilor a fost nivelat de oamenii Securităţii, pentru a nu i se mai găsi vreodată rămăşiţele.

Tit Liviu Chinezu (1904-1955) – consacrat episcop în clandestinitate, în 1949, a murit la 15 ianuarie 1955 în închisoarea din Sighet, fiind bolnav şi lipsit de orice tratament medical, la vârsta de 51 de ani. Locul unde se odihneşte trupul său arămas necunoscut posterităţii.

Ioan Bălan (1880-1959) – episcop de Lugoj, a murit la 4 august 1959, l a 79 de ani, la Mănăstirea ortodoxă Ciorogârla, unde fusese închis cu domiciliu obligatoriu după separarea celor trei episcopi ce supravieţuiseră Sighetului. În ultimii trei ani de viaţă i s-au făcut de mai multe ori propuneri de a se dezice de unirea cu Biserica Romei, condiţionate şi de oferirea de tratament medical, toate propunerile fiind refuzate. A fost înmormântat în cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.

Alexandru Rusu (1884-1963) – episcop de Maramureş, a murit la vârsta de 79 de ani, la 9 mai 1963, în închisoarea de la Gherla. Ispăşea o condamnare pe viaţă primită în 1957 pentru „instigare şi înaltă trădare”, după ce fusese eliberat de la Sighet în 1955 şi închis în mănăstirile ortodoxe Curtea de Argeş, Ciorogârla şi Cocoş. Locul exact al înhumării nu a mai putut fi identificat.

Iuliu Hossu (1885-1970) – episcopul de Cluj-Gherla, care a citit Rezoluţia de la Alba Iulia din 1918, a supravieţuit închisorii de la Sighet. A fost, până la sfârşitul vieţii, închis cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani. A fost creat Cardinal în 1969, în secret – in pectore – şi a murit la 28 mai 1970. La ordinul Securităţii, în mare grabă, chiar a doua zi, a fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic din Bucureşti.

Un loc sacru: Câmpia Libertății

• Câmpia Libertăţii este locul unde a avut loc Marea Adunare Naţională din mai 1848.
• Obiectivul a primit acest nume după ce 40.000 de persoane au strigat, aici, „Noi vrem să ne unim cu ţara!”.
• Tot aici, în 1911, s-au ţinut serbările semicentenarului ASTREI, la care au luat parte oameni de ştiinţă şi cultură, în timp ce Aurel Vlaicu zbura cu propriul avion deasupra mulţimii.
• Pe această câmpie a aterizat şi avionul care aducea vestea reintrării României în război, pentru eliberarea Transilvaniei.
• În 1973, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la Revoluţia din 1848, aici au fost dezvelite 24 de busturi ale unor personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti. În prezent sunt 26 de statui.