Actorul Mircea Diaconu a murit la 74 de ani, doborât de un cancer la colon, cu care a luptat în ultimii ani. Diaconu s-a implicat puternic și pe scena politică, fiind succesiv senator, ministru și europarlamentar, candidând chiar și la alegerile prezidențiale. O uriașă umbră o reprezintă participarea sa, alături de alți actori cunoscuți, la Revoluția din 1989, de partea echipei KGB-iste a lui Ion Iliescu, autoarea unor crime înfiorătoare.
Anunțul morții lui Mircea Diaconu (74 de ani) a fost făcut de soția sa, actrița Diana Lupescu (70 de ani).
În ultima perioadă, Mircea Diaconu a dispărut din circuitul emisiunilor TV, unde în trecut era foarte prezent. Retragerea sa din prim-plan a avut legătură cu probleme de sănătate care-l chinuiau, mai ales un cancer de colon.
Născut pe 24 decembrie 1949, la Vlădești (județul Argeș), actorul ar fi împlinit 75 de ani peste doar 10 de zile, în ajunul Crăciunului.
Trupul neînsuflețit al actorului va fi depus luni, 16 decembrie, între orele 12.00 și 16.00, la Teatrul Nottara.
Înmormântarea va avea loc marți, 17 decembrie, la cimitirul din satul Săftica, comuna Balotești, județul Ilfov, într-un cadru restrâns.
Rol dubios în Decembrie 1989. Recompensat cu multe funcții politice: senator, ministru, europarlamentar, membru CNA, director de teatru
Dincolo de prodigioasa sa activitate artistică, unde a jucat cu mare talent roluri de hoți și de proști, Mircea Diaconu s-a implicat puternic și în evenimente politico-istorice.
În Decembrie 1989 a participat la evenimentele care au dus la prăbușirea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, însă acțiunile sale de partea echipei KGB-iste a lui Ion Iliescu sunt cel puțin discutabile. Ca și alți artiști sau scriitori, precum Sergiu Nicolaescu, Ion Caramitru, Constantin Vaeni, Tudor Gheorghe, Dorel Vișan și Mircea Dinescu, majoritatea actori sau regizori, Mircea Diaconu și soția sa Diana Lupescu au jucat roluri importante în „Revoluția lui Ion Iliescu”, care a fost o clasică lovitură de stat și o sângeroasă contrarevoluție instrumentată de URSS, prin GRU și KGB.
În acele zile fierbinți, soții Mircea Diaconu și Diana Lupescu au făcut naveta între Televiziunea Română (TVR), sediul CC al PCR și Comandamentul Trupelor de Securitate de la Băneasa.
Ulterior, Mircea Diaconu a fost răsplătit de Sistem cu un rol generos în politică: senator (2008–2013), ministru al Culturii (7 mai – 29 iunie 2012), europarlamentar (2014–2019). Actorul a jucat „pe mâna PNL”, iar în Parlamentul European a ajuns ca independent, susținut puternic de trustul media al lui Dan Voiculescu, mai ales de Antena 3, unde se manifesta ca în propria sufragerie.
A fost și director al Teatrului „Nottara” din București, fiind nevoit să demisioneze în noiembrie 2011, din cauza unui conflict de interese. Din același motiv și-a pierdut și funcția de ministru al Culturii, după numai o lună și jumătate de la numire.
Anterior, Mircea Diaconu a fost plasat în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), până în 2004.
Actorul-politician și-a găsit timp să activeze și ca profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (UNATC).
Susținut la Președinție de Ponta & Tăriceanu, dorit și de George Simion. Alunecarea spre AUR
În 2019, Mircea Diaconu a candidat la alegerile prezidențiale, fiind susținut de două partide: ALDE (C. A. C. P. Tăriceanu) și Pro România (Victor Ponta). Diaconu s-a clasat pe locul 4, cu 815.201 de voturi în favoarea sa, reprezentând 8,85%. El a fost depășit doar de Klaus Iohannis (PNL) – 37,82%, Viorica Dăncilă (PSD) – 22,26% și Dan Barna (USR-PLUS) – 15,02%, dar obținând mai multe voturi decât Theodor Paleologu (PMP) – 5,92%, Kelemen Hunor (UDMR) – 3,87%, Ramona Bruynseels (PPU) – 2,65%, Alexandru Cumpănașu (independent) – 1,53% etc.
Abordările politice ale lui Mircea Diaconu, în momente-cheie, au fost cel puțin discutabile, dacă nu chiar de-a dreptul jenante. Apogeul penibilului l-a atins în 2012, când, ca mare activist al sinistrei USL (PSD-PNL), la cea de-a doua suspendare a lui Traian Băsescu (după cea din 2007), se ploconea pe lângă liderii de atunci ai PNL (cu Crin Antonescu – președintele interimar al României! – în frunte) cu replici decupate parcă din filme proaste: „De ce m-ai pus vicepreședinte aici? Tu m-ai pus! În intervalul ăsta atât de acut și de nu știu ce, dacă nu mă suna domnul Chițoiu de câteva ori… nu știu, parcă mă simțeam pe undeva disperat. Voiam să lupt, să muncesc – n-aveam cu cine. (…) Am avut sentimentul că nu sunt chiar vicepreședinte, din moment ce nu e atât de mare nevoie de mine – să mă duc, să mă zbat, să mușc, să rup, să… tot ce trebuie!” (Stenograma videoconferinței PNL de vineri, 3 august 2012).
Traseul prin politică al lui Mircea Diaconu: PD (ex-FSN) – PNL – ALDE.
Ultimele zvâcniri politice ale actorului l-au dus pe acesta în zona AUR. Diaconu a promovat partidul extremist în emisiuni TV, iar anul trecut a fost anunțat de George Simion drept posibil candidat al AUR la Președinția României. În cele din urmă a candidat chiar Simion. Mircea Diaconu avea să declare pentru Ziare.com: „Am avut discuții și am cu toată lumea, inclusiv cu domnul Simion. Am bătut niște cafele cu el, i-am dat niște sfaturi, dar nu a ținut deloc cont de ele. Nu am nicio afiliere, din 2014 sunt de capul meu”.
A fost actorul preferat al Partidului Comunist. A jucat cu talent roluri de „comunist bun” și de securist hotărât, care lupta cu „bandiții din munți”
Până în decembrie 1989, înainte de a face pe revoluționarul (cel mai prost „film” al său), Mircea Diaconu și-a pus talentul indiscutabil, cu mult elan, în slujba Partidului Comunist și a Securității. El a fost actorul preferat al propagandei PCR în roluri de „tovarăș-model”, în promovarea „omului nou”, dedicat doctrinei comuniste, patriot care construia socialismul în România.
Conform publicației Adevărul, Mircea Diaconu a jucat multe roluri de comunist model, de tânăr studios care, în locul unui post la oraș, se sacrifica patriotic pentru a merge la țară și a aplicat filosofia socialistă.
Mai mult, Diaconu a jucat cu entuziasm și roluri de securist hotărât în lupta cu „bandiții din munți”, adică împotriva partizanilor care se opuneau comunismului.
Diaconu a devenit și subiect de bârfă printre marii actori, pentru că era campionul rolurilor de tânăr comunist fervent, acid la adresa „dușmanilor poporului”, de erou al socialismului. Iar toate aceste roluri, în care era mistificată brutal istoria, i-au adus și foarte mulți bani, pentru că Partidul Comunist era generos cu propagandiștii săi cei mai zeloși.
În două filme, Mircea Diaconu a jucat rolul celui care ajută autoritățile de la Centru pentru a-i prinde pe „bandiții din munți”, care – așa cum spunea propaganda comunistă – „terorizau locuitorii satelor”.
În „Capcana”, film realizat în 1972 (la un an de la debutul său cinematografic) și lansat în 1974, Mircea Diaconu este un comunist din convingere, subofițerul Negoiță de la Securitate (fost muncitor și boxer), care-l ajută pe maiorul Roman – securist și el, dar de alt calibru – să prindă ”bandiții” din munți. La data filmărilor, Diaconu avea 23 de ani și o mare dorință de parvenire prin Partidul Comunist.
Cinci ani mai târziu, în 1977, Mircea Diaconu revenea la locul faptei. În filmul „Împușcături sub clar de lună”, el a jucat rolul sergentului Văduva, un vajnic lupător comunist împotriva partizanilor. Sergentul Văduva era șoferul echipei de la Securitate care avea misiunea să-i lichideze pe „bandiți”. Mircea Diaconu era încă tânăr, avea 28 de ani, iar rolul de securist îl prindea foarte bine.
VIDEO: „Împușcături sub clar de lună”
A urmat o serie de personaje de tineri comuniști, extrem de capabili, foarte bine pregătiți, dar care renunță la orice confort și avantaje personale pentru a veni în sprijinul comunităților rurale, pentru a construi socialismul de la bază.
În filmul „Din nou împreună”, Mircea Diaconu întruchipa un inginer agronom care ajuta o Cooperativă Agricolă de Producție (CAP) să progreseze, în ciuda mentalităților învechite ale șefilor.
În filmul „Mere roșii”, din 1976, Mircea Diaconu este un medic chirurg care merge în provincie și se sacrifică pentru a asigura asistența sanitară oamenilor dintr-un sat. Este tipul de comunist incoruptibil, nu primește plocoane și nici nu este de acord ca alții să muncească pentru el, ca în „regimul burghezo-moșieresc”. Este genul de erou socialist căruia nu-i pasă decât de „bunăstarea poporului”.
Agronom a fost și în „O vară cu Mara”, film turnat în 1988, când regimul comunist se anchilozase cu totul. Și totuși, eroul comunist întruchipat de Diaconu contribuia din plin la realizarea cu orice preț a producției agricole, a „planului la hectar”. În acel moment, actorul nu ma era foarte tânăr, avea deja 39 de ani.
După 1989, Mircea Diaconu a susținut, evident, că a fost „forțat” de regimul Ceaușescu să joace în rolurile de activist comunist sau de securist necruțător!
PE ACEEAȘI TEMĂ:
* A murit unul dintre marii profitori ai Revoluției. Avea indemnizație de revoluționar și pensie specială de parlamentar
O filmografie foarte bogată
Mircea Diaconu a absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC „I. L. Caragiale” din București (actuala UNATC) în 1971.
A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu „Harfa de iarbă” de Truman Capote.
Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul „Nunta de piatră”, după Ion Agârbiceanu, în regia lui Dan Pița.
În 1972 a fost angajat, de către regizorul Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, când a trecut la Teatrul Nottara.
În plan artistic, Mircea Diaconu a avut o carieră consistentă, mai ales înainte de a se implica în politică. A jucat atât în piese de teatru pe scenele naționale, cât și în producții cinematografice celebre, precum „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Buletin de București”, „Actorul și sălbaticii”, „Mere roșii”, „Asfalt Tango”, „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, „Legături bolnăvicioase” sau „Filantropica”.
A jucat în peste 65 de filme, cu actori și regizori mari.
Rolurile în teatru ale lui Mircea Diaconu
Teatrul Bulandra
- Revizorul – de Nikolai Gogol / regia: Lucian Pintilie (1972)
- A 12-a noapte – de William Shakespeare / regia: Liviu Ciulei (1973)
- Răceala – de Marin Sorescu / regia: Dan Micu (1977)
- Furtuna – de William Shakespeare / regia: Liviu Ciulei (1978)
Teatrul Nottara
- Cum vă place – de William Shakespeare / regia: Lucian Pintilie (1982);
- Pădurea – de Aleksandr Ostrovski / regia: Constantin Marinescu (1983);
- Ultimul bal – după Liviu Rebreanu / regia: Dan Micu (1984);
- Burghezul gentilom – după Molière / regia: Alexandru Dabija (1986);
- Într-o dimineață – de Mihai Ispirescu / regia: Dan Micu (1988).
- Teatrul descompus – de Matei Vișniec / regia: Cătălina Buzoianu
Teatrul Național I. L. Caragiale
- Ghetou – de Joshua Sobol / regia: Victor Ioan Frunză.
Filme în care a jucat Mircea Diaconu
- Metamorfoze (1972) – TV
- Nunta de piatră (1972)
- Explozia (1972)
- Adio dragă Nela (1972)
- Capcana (1974)
- Actorul și sălbaticii (1975)
- Filip cel bun (1975)
- Mere roșii (1976)
- Tănase Scatiu (1976)
- Cuibul salamandrelor (1977)
- Împușcături sub clar de lună (1977)
- Profetul, aurul și ardelenii (1978)
- Mai presus de orice (1978)
- Înainte de tăcere (1978)
- Din nou împreună (1978)
- Vacanță tragică (1979)
- Audiența (1979)
- Artista, dolarii și ardelenii (1980)
- Bietul Ioanide (1980)
- Casa dintre cîmpuri (1980)
- Vînătoarea de vulpi (1980)
- Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
- Semnul șarpelui (1982)
- Calculatorul mărturisește (1982)
- Așteptând un tren (1982)
- Secvențe… (1982)
- O scrisoare pierdută (1982) – spectacol TV
- Amurgul fântânilor(1983)
- Buletin de București (1983)
- Sfârșitul nopții (1983)
- Căruța cu mere (1983)
- Siciliana (1984)
- Cumpărătorul de clopote(1984)
- Un petic de cer (1984)
- Horea (1984)
- O lumină la etajul zece (1984)
- Promisiuni (1985)
- Căsătorie cu repetiție (1985)
- Punct… și de la capăt (1987)
- Zâmbet de Soare (1988)
- Flăcări pe comori (1988)
- O vară cu Mara (1989)
- Secretul armei… secrete! (1989)
- Campioana (1991)
- Întâmplări cu Alexandra (1991)
- Vinovatul (1991)
- Telefonul (1992)
- Asfalt Tango (1996)
- Dănilă Prepeleac (1996)
- Față în față (1999)
- Corul pompierilor (2000)
- Filantropica (2002)
- Aventurile unei zile (2004)
- Legături bolnăvicioase (2006)
- Happy End (2006)
- Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006)
- Ticăloșii (2007)
- Tache (2008)
- Caravana cinematografică (2009)
- Doar cu buletinul la Paris (2015)
Domnule Cartianu esti cam rautacios cand spui ca Mircea Diaconu este un actor dubios al ”Revolutiei KGB”. Eu cred ca pe 22 decembrie 1989 omul era de buna credinta si participa la o revolutie care in cele din urma a stat la baza integrarii noastre in NATO si UE, chiar daca primii care au profitat de caderea comunismului au fost cei din esalonul 2 al PCR si securistii. Despre activitatea politica a lui Mircea Diaconu am acceasi parere cu a dumneavoastra. Dar fost un actor important si are cateva roluri memorabile cum ar fi cele din filmele MERE ROSII, ACTORUL SI SALBATICII sau PRUNCUL, PETROLUL SI ARDELENII. Dumnezeu sa-l odihneasca!
altii au alta parere.
Mai vorbeste cu soldatii de la Otopeni, aia de au scapat…
@Tavi:
+1
Dumnezeu să-l ierte !
Nu am o părere prea bună despre dânsul,a fost un actor și atâta….
Nu doar atat,a fost un emanat-adica profitor!- care a calcat peste cadavrele celor care au stat in fata gloantelor in decembrie 1989 pentru a fi liberi de comunism! Asta nu se va uita niciodata,atata timp cat mai exista martori care au trait acele vremuri!
👍👍👍
In fotografie , cu microfonul in mana, este Diaconu care se adreseaza teroristilor sa nu mai traga(ca sa poata sa-si debiteze minciunile KGB-iste Petre Roman). Si …teroristii s-au oprit(la ordin). Am vazut asta in direct cand aveam 34 de ani, pe 22 decembrie ’89. A fost si a ramas un mare gunoi.Nu cred prostia aia cu ,,despre morti numai de bine”. Adica despre Stalin, Hitler, Mao, Ceausescu, Ramaru…trebuie sa-i vorbim de bine ptr ca au crapat dupa ce au facut mult, extrem de mult rau ?
Subscriu !
E bine sa se afle adevarul despre cei care s-au aliniat in spatele kgbistilor ilici &asociatii ,caci toti cei care si-au ascuns trecutul comunist au ajutat emanatii sa puna mana pe putere si sa nu o scape nici pana acum! Nevasta,actrita si ea,cu tatal general de securitate,care s-a implicat in masacrul de la Otopeni!!! ..In balconul CC al pcr,acest actor ne propunea,nici mai mult nici mai putin,un guvern Ilie Verdet!?!!.Pentru
astia au fost calcati de tancuri si impuscati pe strazi in Timisoara si Bucuresti tineri,parinti,bunici ???? Unul care a ajutat pe iliescu si kgbisti sa confiste revolutia si apoi s-a zbatut sa fie pe langa ei peste tot unde era de papat o functie banoasa ,nu poate sa mai ramana in memoria tarii doar ca un actor talentat!
Nici măcar talentat după gustul unora.
Un comunist, ia rămas în vene până la sfârșit.
Ultima dată l-am văzut în faimoasa emisiune cu întrebări a Denisei Rifai și la un momendat am oprit totul, până atunci puțin l-am ascultat din cauza aerelor nu direcționate spre un viitor prosper al României și de atunci până acuma zero interes…un slăbănog!!!
Ca și cetățean al acestei țări cu drepturile noastre egale în fața Constituției o îmbrățișare și RIP din partea mea.
Mergem mai departe 🇪🇺👍🏻
El a vrut doar bani tot timpul ! D-zeu să îl ierte!
Dumnezeu sa-l ierte !
Toata viata sa a jucat doar roluri de prost.
😃👍🏻 asta a fost bună.
A jucat pe prostul,dar in viata reala a prostit pe multi ,caci actorii au aceasta abilitate,de a-si ascunde adevarata fata…
cel mai dubios a fost Caramitru, recompensat ulterior de PSD cu postul de director pe viata la Teatrul National. Sunt tare curios daca a colaborat cu securitatea inainte de 89, prea s-a mulat bine pe planul „89”
condoleante