Dragă Lia…
Justiția matale, că este a lu’ matale, este praf și pulbere. Țăndări. Una din cauzele majore pentru haosul în care ne aflăm azi. Unul din cele mai închise sisteme. O castă privilegiată. Ahtiată după pensii speciale, nu după dreptate. Dreptatea noastră, nu a lor. Pensiile speciale ale lor, nu ale noastre. De la noi, pentru ei.
Justiția de la noi este astăzi cea mai mare gaură în buzunarul nostru. Este departe de a fi un bun public. Mai degrabă, un rău. Plătim scump pentru mai nimic. Ineficiență maximă. Statul de drept este „de drept” când ai justiție. Când nu, este nedrept. La noi este „de drepți”, în epoleți. Este despre pensie, nu despre recuperarea pagubelor.
Mai mult, dragă Lia, Justiția de la noi este, mai degrabă, despre prescriere, nu despre celeritate. Este despre grija voastră pentru agresori, nu pentru victimele acestora. Despre nedreptate, nu dreptate.
Dragă Lia, te rog să mă adaugi și pe mine pe listele tale negre! Vreau și eu la un Canal. Mi-ar plăcea să mă lași să-mi aleg Canalul. Știu că nu o vei face. Ție îți place să ne dai tu Canalul pe care-l merităm. Cu noi vei fi aspră, nu „cu suspendare”.
Și, dragă Lia, să nu mă suni înainte. Nu insista. Nu mă suna, Lia! Saltă-mă direct! Bagă-mă în dubă! Asta merit.
Dragă Lia… Îndrăznești?
Hai!
