Deputatul Francisc Tobă a murit marți, la vârsta de 70 de ani. Acesta a fost ales parlamentar, în 2020, pe lista AUR, dar a fost exclus după ce șefii partidului au aflat și ei, cu întârziere, despre implicarea lui Tobă în măcelul de la Sibiu, de la „revoluția” din decembrie 1989, parte a planului sovietic de a face o baie de sânge în România.
În ultima vreme, după declanșarea războiului din Ucraina, Tobă frecventa pe față Ambasada Federației Ruse de la București, alături de alți câțiva parlamentari, în frunte cu senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă.
Francisc Tobă se afla la al doilea mandat de deputat, după cel din 1992-1996, când a intrat în Parlament ca ales al sibienilor, pe lista PDSR, partidul condus pe aunci de Ion Iliescu, exponentul politic numărul 1 al echipei pro-sovietice care a regizat măcelul de la Sibiu, din decembrie 1989, ca și alte vărsări de sânge din „revoluția” română.
În decembrie 1989, Francisc Tobă era ofițer la o unitatea militară din Mârșa, județul Sibiu, cu gradul de căpitan. În acele zile fierbinți, e și câțiva colegi ai lui au fost cazarmați la UM 01512 Sibiu, unitatea condusă de locotenent-colonelul Aurel Dragomir, care era și șeful Garnizoanei Sibiu.
Începând din 22 decembrie, Tobă a participat la ororile comise de unitatea lui Dragomir împotriva ofițerilor și a subofițerilor de Miliție și de Securitate de la Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne, aflat vizavi de cazarma UM 01512.
Măcelul de la Sibiu a început în jurul orei 12.30, la scurt timp după fuga cu elicopterul a soților Nicolae și Elena Ceaușescu de pe clădirea Comitetului Central al PCR (actualul sediu al Ministerului de Interne, pe Calea Victoriei din București, vizavi de Palatul Regal), și a durat până la 31 decembrie 1989, dar maltratarea și uciderea milițienilor și a securiștilor a continuat și în ianuarie 1990.
După ce au fost mitraliați timp de patru ore, aceștia au fost aruncați de ofițerii din echipa colonelului Dragomir în bazinul de înot al UM 01512, din care fusese scoasă apa, și ținuți claie peste grămadă, sub amenințarea armelor, la temperaturi de îngheț, deși unii erau grav răniți. Există mărturii și probe certe, în „dosarul Sibiu” (instrumentat de procurorii militari, dar niciodată judecat până la capăt, așa cum s-a întâmplat cu aproape toate crimele din decembrie 1989), că Francisc Tobă personal a maltratat milițieni și securiști răniți, pe unii i-a luat cu forța din Spitalul Județean și i-a aruncat în bazinul unității militare.
Căpitanul Francisc Tobă a fost cercetat, alături de colonelul Aurel Dragomir (un apropiat al lui Nicu Ceaușescu), pentru tentativă de omor deosebit de grav și complicitate la infracțiunea de tratamente neomenoase. El a scăpat de dosar, primind neînceperea urmăririi penale, pentru că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în 2010.
Ajunsese în partidul lui Liviu Pop
Moartea lui Francisc Tobă, ajuns între timp locotenent-colonel în rezervă, posesor de pensie specială și deputat aflat la al doilea mandat, a fost anunțată pe Facebook atât pe pagina sa personală (administrată de un angajat al biroului său parlamentar), cât și pe cea a partidului Alianța pentru Patrie, din care acesta făcea parte de o vreme.
Franisc Tobă a fost ales pe lista AUR din județul Brașov, în 2020, dar a fost dat afară din partid după reizbucnirea scandalului privind participarea acestuia, ca ofițer, la crimele din decembrie 1989, de la Sibiu. Tobă a fost „recuperat” ulterior de Alianța pentru Patrie (APP), partidul înființat de Codrin Ștefănescu pentru ex-pușcăriașul Liviu Dragnea.
Numai că Ștefănescu și Dragnea s-au certat, primul dintre ei s-a îmbolnăvit de cancer și s-a retras din poltică pentru a se trata, celălalt a anunțat că-și face alt partid, astfel că APP a rămas pe mâna lui Liviu Pop, zis „Genunche”, fost senator PSD de Maramureș și fost ministru al Educației în Guvernul Ponta.
Din APP-ul condus de Liviu Pop a făcut parte Francisc Tobă în ultima vreme.
Mărturii despre Francisc Tobă din dosarul „Sibiu 1989”
Medic, șeful Secției de Chirurgie a Spitalului Județean Sibiu:
„Armonia spitalului s-a curmat brusc când spitalul a fost ocupat pe neașteptate de domnul Francisc Tobă, un necunoscut căpitan din Mârșa care a venit cu câțiva soldați și un tanc chemat de un doctor, probabil instruit să răspândească zvonul că se trage asupra spitalului, care a fost doar un pretext pentru a se instala în spital împreună cu ortacii săi la parterul secției de chirurgie, unde a stat netulburat până în luna aprilie.
Domnul căpitan-inginer Francisc Tobă s-a autoproclamat Comandant Militar prin Dispoziția Circulara nr. 1 din ziua 25.12.1989, prin care se instituie starea de necesitae în Spitalul Județean. (…) Domnul Francisc Tobă s-a prezentat ca noua putere care va conduce spitalul în mod absolut, și-a scos centura cu pistolul de la brâu, pe care le-a pus pe masă și și-a etalat centura neagră de karate pentru a demonstra politica lui de forță. Nu am înțeles atitudinea sa și dorința absolută de putere, intimidare și umilire, odată ce spitalul era o instituție pașnică, care și-a îndeplinit datoria cu prisosință față de Revoluție. (…) Am fost unul dintre puținii care au îndrăznit să-i stea în cale și să protesteze.
Dânsul a stabilit o «comisie» care vizita pacienții zilnic (de fapt, era singurul care decidea) și hotăra care dintre așa-numiții «teroriști» trebuia să fie externați, arestați și deținuți la «bazin».
În calitate de medic care a depus jurământul lui Hipocrat, nu tratam «teroriști», ci oameni. Urma ca justiția să-și facă ulterior datoria.
Pentru a se accelera evacuarea suspecților la bazin, s-au petrecut unele gesturi medicale condamnabile, care nu au fost pedepsite (îmi amintesc scoaterea prematură a tubului de dren din torace de către un anestezist).”
„Ne-a dus într-o cameră să ne îmbrăcăm cu haine de la morți. Ne-a legat mâinile cu pansament la spate și ne-a urcat pe tanc”
O altă victimă a lui Francisc Tobă a fost un ofițer criminalist, care a ajuns la Spitalul Județean din Sibiu împușcat, alături de alte trei cadre ale Ministerului de Interne. Ofițerul a povestit că, a doua zi după ce a primit tratament la Spitalul Județean, „a venit căpitanul Tobă, care ne-a cerut adresele ca să anunțe soțiile noastre și ne-a zis că el ne apără”.
„Eu nu i-am dat nici telefonul, nici adresa de acasă. Duminică dimineață (24 decembrie 1989 – n. red.), cpt. Tobă ne-a zis să ne pregătim să ne transfre la UM 01512, că doctorii s-au certat între ei din cauza noastră, că (…) noi facem semne în afară ca să se tragă în spital.
Cpt. Tobă singur ne-a dus pe mine, P., T. și M. într-o cameră unde erau haine de la morți și ne-a zis să ne alegem haine de acolo, ca să ne îmbrăcăm cu ele. (…) Am fost scoși în curte și cpt. Tobă ne-a legat cu pansament mâinile la spate și pe toți patru ne-a urcat pe tanc, în jurul turelei.
Cpt. Tobă s-a băgat în turela tancului, ieșit pe jumătate în afară și cu mâinile pe mitraliera de la tanc, și ne-a zis că, dacă se va trage, să ne împuște pe noi. (…)
Din sala de sport am fost transferați la bazinul de înot al UM 01512, unde mai erau peste 500 de prizonieri”.
„Teroriștii” de la Sibiu – caz grav de manipulare prin TVR. Rolul lui Mircea Dinescu
„Cazul Sibiu” a fost creat și folosit de noua putere din România, impusă în forță de sovietici pe 22 decembrie 1989, pentru a răspândi cu succes teoria „teroriștilor” responsabili de crimele de la revoluție. În acest fel, erau produși suficienți morți și răniți pentru a oripila și speria populația, dar și pentru a crea „inamicul” ideal astfel încât Armata să fie scoasă în afara oricăror acuzații. Or, la Timișoara trăsese chiar Armata!
Sibiul nu a fost ales întâmplător pentru a crea un măcel de mare impact emoțional pentru toată populația României. Acolo, prim-secretar al Comitetului Județean al PCR era Nicu Ceaușescu, deci scenariul „teroriștilor ceaușiști” avea șanse mai mare să devină credibil.
Nici momentul n-a fost ales întâmplător. La Sibiu, măcelul a început la scurt timp după fuga cupului dictatorial Nicolae − Elena Ceaușescu din palatul său de la București și a durat patru ore. În acest timp, unitatea militară a colonelului Aurel Dragomir, în care se afla și căpitanul Francics Tobă, a împușcat mortal 26 de oameni și a rănit alte câteva zeci, majoritatea ofițeri și subofițeri ai Ministerului de Interne (milițieni și securiști) care erau neînarmați care n-au dat niciun semn de ostilitate. De altfel, șefii județeni ai MAI, Securității și Miliției se aflau împreună cu colonelul Dragomir în biroul acestuia din UM 01512, unde fusese constituit încă din 17 decembrie Comandamentul Militar Județean.
Cei trei ofițeri i-au explicat lui Dragomir că milițienii și securiștii vor să se predea Armatei, pentru că în sediul MAI, de vizavi, nu sunt în siguranță. Ei l-au rugat pe Dragomir să ordone încetarea focului în direcția sediului MAI, o clădire de trei etaje aflată la 15-20 de metri distanță, dar măcelul nu s-a oprit timp de patru ore, până aproape de 16.30!
Dragomir le-a spus celor trei comandanți din încăperea sa – cei de la MAI, Securitat și Miliție – ca oamenii lor să se salveze trecând strada care-i despărțea de UM 01512 și sărind gardul în unitate „pe unde pot și ei”, pentru că strada era plină de manifestanți. Mulți oameni de la Interne așa au făcut, dar odată ce au sărit în curtea unității militare, fie au fost mitraliați la gard, fie au fost capturați ca „teroriști” și duși în bazin, inclusiv cei răniți.
Înrechizitoriul dosarului „Sibiu 1989”, procurorii precizează: „Concomitent cu deplasarea spre UM 01512 Sibiu, cadrele MI au executat focuri de avertisment (ca să-i țină la distanță pe civilii, unii dintre ei dubioși, care amenințau să-i linșeze – n. red.). În acest context, militarii ce asigurau paza UM 01512 Sibiu au deschis focul împotriva cadrelor MI care au pătruns în unitate prin escaladarea gardului. S-a deschis focul inclusiv asupra sediului Inspectoratului Judeţean MI. Urmare acestui eveniment, din rândul cadrelor de Miliţie şi Securitate care au încercat să se refugieze în incinta UM 01512 Sibiu, a rezultat un număr mare de victime, 19 cadre MI au decedat, 4 fiind rănite”.
Așadar, colonelul Dragomir îi mitralia pe milițieni și securiști în sediul lor, tot el le-a transmis telefonic – prin șefii lor – să se salveze sărind gardul în unitatea militară, și tot el îi împușca la gard ca „teroriști”!
Între timp, Televiziunea Română, preluată de gruparea pro-sovietică Silviu Brucan – Teodor Brateș, împroșca minciuni și folosea „cazul Sibiu” (singurul loc din țară în care se trăgea în acele ore!) pentru a legenda sintagma „teroriști = securiști” și a scoate astfel Armata de sub orice bănuială de crime pentru apărarea regimului Ceaușescu. Or, chiar în acele ore, Armata comitea noi crime, dar în apărarea și impunerea regimului Iliescu!
Un alt om-cheie al scenariului moscovit, alături de Brucan și Brateș, era portul Mircea Dinescu, care – iarăși, nu întâmplător! – avea soție și soacră sovietice. Dar sovietice rusoaice, nu moldovence sau ucrainence! Stăpân pe Studioul 4 alături de Brateș și sub protecția lui Brucan, Dinescu a făcut multe anunțuri mincinoase, instigatoare, otrăvite, care au sporit intensitatea măcelului de la Sibiu.
În spatele bombardamentului informațional executat prin TVR (singura televiziune din România acelui moment), colonelul Aurel Dragomir, folosindu-se de ofițeri de teapa căpitanului Francisc Tobă, comitea crime în serie la Sibiu, orașul care, cu cei 99 de morți ai săi, avea să depășească Timișoara (91) ca număr de victime în decembrie 1989. Doar Bucureștiul a avut mai mulți.
VIDEO: Căpitanul Francisc Tobă în decembrie 1989. Făcea pe eroul, dar în realitate teroriza pacienții și personalul medical din Spitalul Județean
Ororile din bazinul UM 01512
Peste 500 de persoane – lucrători de Miliție și Securitate și angajați civili – au fost reținute abuziv în sala de sport a UM 01512 Sibiu şi ulterior în bazinul de înot, desecat.
În rechizitoriul procurorilor din dosarul „Sibiu 1989” se precizează: „Declaraţiile persoanelor ce au suferit lipsirea de libertate arată că acestea, pe perioada reţinerii, au fost supuse unor acte extreme de violenţă fizică şi psihică (s-a recurs inclusiv la simularea într-un mod foarte realist, în repetate rânduri, a executării persoanelor reţinute). Totodată, au fost supuse la înfometare şi la diverse umilinţe din partea militarilor aflaţi în pază. S-a mai probat existenţa, pe raza municipiului Sibiu, a unei adevărate «vânători de oameni», ajungându-se inclusiv la situaţii în care cadrele MI rănite şi aflate sub îngrijire medicală la Spitalul Municipal Sibiu au fost luate cu forţa din această unitate medicală (în pofida protestelor exprese şi vehemente ale medicilor) şi introduse în bazinul de înot al UM 01512 Sibiu, fără asigurarea asistenţei medicale necesare, situaţie în care o persoană a decedat”.
La Sibiu, între 22 și 31 decembrie, au murit 91 de oameni și au fost răniți peste 250, unii mitraliați pe stradă, din elicopter!
AUR a fost votat de jumatate de milion de oameni in 2020. Oare cum pot fi etichetati cei care voteaza un specimen ca acest criminal tortionar si sadic pe deasupra? Idioti utili, neinformati, zoaia societatii? Asta este putoarea democratiei cand un criminal, hot, violator poate ajunge in Parlament datoria unei parti a populatiei nesimtita. Si mai nesimtiti sunt cei care stau acasa la vot.
”Măcelul de la Sibiu a început în jurul orei 12.30, la scurt timp după fuga cu elicopterul a soților Nicolae și Elena Ceaușescu”
O mica precizare: consider ca macelul la Sibiu a inceput pe data de 21dec si nu pe 22. In 21 dimineata fusese impuscat primul om in Piata Mare de catre militie. Fusese incendiat un ARO si conflictul incepuse. Acela il consider momentul inceperii represiunii si nu cind a inceput armata sa traga in militie dupa fuga Ceausestilor, a doua zi.
Stiu pentru ca am fost acolo. Am plecat de la fabrica dimineata impreuna cu altii. La poarta era securistul incercind sa ne opreasca si notind numele fiecaruia ce iese. Pe drum ne speriam de cite ori oprea vreo duba sau camion inchis gindind ca ar putea sa fie de la securitate sau militie. Cind am ajuns in centru am vazut o mare de oameni. Atunci am gindit ca la citi suntem nu mai au ce sa ne faca. Am mers pe strazi de dimineata pina la 1 noaptea strigind contra lui Ceausescu si a comunismului si am plecat acasa cu gindul sa ne intoarcem a doua zi. Insa a doua zi nu mai puteam calca pe picioare. Talpile erau rotunde. Am stat acasa ascultind la radio cintece patriotice continue, plutea in aer ceva. Ceva trebuia sa se intimple, atmosfera prevestea ceva. Am pornit televizorul si am vazut cum se intimpla imposibilul.
In acel moment al fugii lui Ceausescu a inceput partea 2 a macelului de la Sibiu cind a inceput sa se razboiasca armata cu militia si securitatea.
Moartea unui om e o crimă, nu un măcel. Pe 21 dec. a fost o crimă. Măcelul a fost pe 22, așa cum scrie în articol.
Semantic aveti dreptate. Insa eu interpretez altfel. Orice macel incepe cu o crima, cu prima crima. Ritmul in care se succed crimele si variatiile de intensitate ale macelului nu schimba prea mult lucrurile. Faptele sunt legate. Daca nu cadea regimul, macelul ar fi continuat prin beciurile securitatii. Da, poate semantic nu e corect spus, insa eu asa ii spun pentru ca pentru mine asa este. Juridic termenul poate avea alt inteles.
Stiu cit de bine sunteti documentat pe temele revolutiei insa cred ca pot sa am si eu unghiul meu de vedere subiectiv.
Evident că oricine poate avea un punct de vedere. În cazul Sibiu, nu există o continuitate între evenimentele din 21 dec. și cele din 22-31 dec. În 21 băteau și omorau organele de represiune ale lui Ceaușescu (deși mai trăgeau și „turiștii” sovietici, să accelereze mașinăria urii), din 22 încoace omorau doar sovieticii și iscoadele lor valahe (echipa Iliescu – Brucan – Militaru – Voican – Lupoi etc., autoarea diversiunilor criminale).
Foarte adevarat insa pentru omul de pe strada e egal ca te bat si omoara sovieticii, securistii lui Ceausescu sau securistii lui Iliescu. Omul de pe strada vede si suporta o agresiune continua (ca sa nu mai zic macel). Celui de pe strada, in acele momente, nu-i pasa de astfel de detalii. Asta o afla analistii ulterior.